Lunea Mare

• publicat la: 22 aprilie 2019
Lunea Mare

Creștinii ortodocși și greco-catolici au intrat în Săptămâna Patimilor. Astăzi este Lunea Mare….

Vorbind despre ceea ce urmează să se întâmple înaintea celei de-a doua veniri a Domnului, Isus repetă: «Vedeţi să nu vă înşele cineva!». Discursul despre «sfârşitul lumii» e dominat de răsturnări de situaţii, în sensul că cei care îşi fac griji în privinţa viitorului sunt sfătuiţi să trăiască prezentul cu atenţie şi responsabilitate. Judecata din urmă nu e decât dezvăluirea a ceea ce trăim în prezent, suntem chemaţi să mărturisim aici şi acum iubirea Tatălui faţă de fraţi, să-i împlinim voinţa, să acţionăm «cu judecată». Desigur că existenţa noastră şi a lumii are un sfârşit, la fel cum a avut şi un început. Viaţa trebuie respectată, dar nu trebuie ţinut de ea cu dinţii. Doar cel care va şti s-o dăruiască din iubire o va regăsi. Trebuie trăită din plin şi tocmai la final îşi găseşte rostul: întâlnirea şi comuniunea cu Domnul.

Textul biblic
3 Pe când şedea pe Muntele Măslinilor, au venit la el discipolii şi i‑au zis aparte: „Spune-ne! Când se vor întâmpla toate acestea şi care este semnul venirii tale şi al sfârşitului lumii?”. 4 Isus, răspunzând, le-a zis: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! 5 Căci mulţi vor veni în numele meu spunând: «Eu sunt Cristosul» şi-i vor înşela pe mulţi. 6 Atunci aveţi să auziţi vorbindu-se despre războaie şi zvonuri de războaie. Nu vă înspăimântaţi, căci trebuie să fie toate, dar nu este încă sfârşitul! 7 Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii şi va fi foamete şi cutremure în diferite locuri. 8 Dar toate acestea sunt [doar] începutul durerilor. 9 Atunci vă vor da la tortură şi vă vor ucide; veţi fi urâţi de toate neamurile din cauza numelui meu. 10 Atunci mulţi se vor scandaliza, se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî între ei. 11 Mulţi profeţi falşi se vor ridica şi vor înşela pe mulţi. 12 Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci. 13 Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit. 14 Şi această evanghelie a împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate neamurile. Atunci va veni sfârşitul. 15 Aşadar, când veţi vedea urâciunea pustiirii, de care se vorbeşte în profetul Daniél, stând în locul sfânt – cel care citeşte să înţeleagă –, 16 atunci cei care sunt în Iudéea să fugă în munţi; 17 cel care se află pe terasa [casei] să nu coboare ca să ia ceva din casă, 18 iar cel care este pe câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina! 19 Vai celor însărcinate şi celor care alăptează în zilele acelea! 20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna sau în zi de sâmbătă! 21 Atunci va fi o nenorocire atât de mare cum nu a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. 22 Şi, dacă n-ar fi scurtate zilele acelea, niciun om nu s-ar salva; însă, datorită celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. 23 Atunci, dacă vă va spune cineva: «Iată, aici este Cristos!» sau «Acolo!», să nu credeţi, 24 căci se vor ridica „cristoşi” falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi lucruri minunate pentru a-i înşela, dacă se poate, şi pe cei aleşi! 25 Iată, v-am spus dinainte! 26 Deci, dacă vă vor spune: «Iată, este în pustiu!», să nu vă duceţi; «iată, este în camerele de taină», să nu credeţi! 27 Căci aşa cum fulgerul vine la răsărit şi luminează până la apus, tot la fel va fi venirea Fiului Omului. 28 Unde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii. 29 Îndată după nenorocirea din zilele acelea, soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da lumina, stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui. 30 Atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer; şi tot atunci îşi vor bate [pieptul] toate triburile pământului şi îl vor vedea «pe Fiul Omului venind pe norii cerului» cu putere şi mare glorie. 31 Şi îi va trimite pe îngerii săi cu [sunet] puternic de trâmbiţă şi-i vor aduna pe toţi aleşii săi din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerurilor. 32 Învăţaţi de la smochin parabola: când mlădiţa devine deja fragedă şi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape! 33 La fel şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşă! 34 Adevăr vă spun că nu va trece această generaţie până nu se vor împlini toate acestea. 35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.

Meditaţie
Vorbind despre ceea ce urmează să se întâmple înaintea celei de-a doua veniri a Domnului, Isus repetă: «Vedeţi să nu vă înşele cineva!». Discursul despre «sfârşitul lumii» e dominat de răsturnări de situaţii, în sensul că cei care îşi fac griji în privinţa viitorului sunt sfătuiţi să trăiască prezentul cu atenţie şi responsabilitate. Judecata din urmă nu e decât dezvăluirea a ceea ce trăim în prezent, suntem chemaţi să mărturisim aici şi acum iubirea Tatălui faţă de fraţi, să-i împlinim voinţa, să acţionăm «cu judecată». Desigur că existenţa noastră şi a lumii are un sfârşit, la fel cum a avut şi un început. Viaţa trebuie respectată, dar nu trebuie ţinut de ea cu dinţii. Doar cel care va şti s-o dăruiască din iubire o va regăsi. Trebuie trăită din plin şi tocmai la final îşi găseşte rostul: întâlnirea şi comuniunea cu Domnul.

Discursul lui Isus vine să ne încurajeze să nu ne pierdem speranţa, asemeni celor care ignoră planul pe care Dumnezeu îl are cu lumea (1Tesaloniceni 4,13), vine să ne înlăture teama, care e începutul înşelăciunii. Nu ne aşteaptă o catastrofă iminentă, ci perspectiva cea mai frumoasă în faţa căreia se poate deschide sufletul nostru. Istoria, scoasă de sub stăpânirea fatală a neantului, e încredinţată libertăţii omului, care merge în întâmpinarea Domnului vieţii.

Diferitele momente («atunci…») ce preced sfârşitul nu sunt altceva decât diferitele momente ale timpului prezent pe care trebuie să le citim în lumina viitorului. Discursul despre cele viitoare nu e o scuză pentru lipsa de implicare, un drog menit să ne facă să uităm de greutăţi. Prezentul e timpul mântuirii, viaţa nu e o aşteptare a ceea ce va fi, ci o atenţie deosebită faţă de ceea ce se întâmplă deja: Emanuel, Dumnezeu-cu-noi, e mereu prezent alături de noi, până la sfârşitul lumii (28,20). Ceea ce facem în prezent e determinant pentru ceea ce se va întâmpla în viitor. Judecata lui Dumnezeu nu va face decât să descopere în ce măsură am trăit sau nu conform voinţei sale.

sursa Episcopia geco-catolică Oradea

pr.Mihai Vătămănelu

Lasati un comentariu