Pagina principala / Istoric / Plasa Carei, Judeţul Sălaj

Plasa Carei, Judeţul Sălaj

Scotocind prin bibliotecile particulare ale iubitorilor de carte din Carei, am avut surpriza să găsesc o deosebit de interesantă lucrare,Plasa CAREI, apărută sub egida Institutului Regal de Stiinte Administrative al României, in anul 1937.

Autorul cărtii, Dr.avocat Ioan Gherman, pretorul plăşii Carei din acea perioada, a depus o muncă susţinută şi mult suflet în realizarea acestei descrieri minuţioase a împrejurimilor oraşului nostru. Redarea, putem spune fotografică a teritoriului, populatiei, a stării de sănătate, a stării culturale, morale şi religioase, a datinilor , a stării economico-financiare şi chiar a stării căilor de comunicaţie de la acea dată, ne dă posibilitatea să facem o paralelă între cele doua perioade şi să putem trage nişte concluzii.

Limbajul ,specific perioadei interbelice dă un plus de savoare lucrării care, sper să trezească interesul tinerilor pentru aflarea a cât mai multe date despre urbea in care locuiesc.

Având acceptul urmaşilor autorului, vom publica această lucrare în mai multe episoade şi, în măsura posibilităţilor, vom incerca să redăm şi câteva imagini din acele vremuri.

Dacă doriţi să postaţi comentarii sau să ne furnizaţi şi alte informaţii legate de alte perioade de dezvoltare a oraşului, v-am fi recunoscători.

PREFAŢĂ

În luna Martie 1937 Centrul de pregătire şi perfecţionare tehnică profesională administrativă din cadrul Institutului regal de ştiinte administrative al României a lansat tuturor pretorilor din ţară un Chestionar privind cunoştinte şi date documentare din viaţa administrativă rurală.Răspunsurile bine studiate ale pretorilor la acest chestionar,adunate la Centrul  de pregătire tehnică administrativă,urmează “a servi ca baza unui mare studiu asupra vietii administrative”.

Animat de această preocupare atât de însemnată a Centrului si întelegând, că un vechiu muncitor în ogorul administraţiunei românesti, importanţa lucrărilor de documentaţiune, am depus toate diligenţele pentru a cerceta şi a arăta cât mai fidel în descrieri, statistici şi ilustratii stările, în toate punctele de vedere şi după indicaţiile Chestionarului amintit, ale plăşii Carei. În cunoasterea realităţilor ne-a servit spre mare ajutoare faptul, că suntem originar din aceasta regiune, am trăit pe aceste plaiuri şi că stăm la conducerea administratiei plăşii Carei timp de 15 ani.

Lucrarea aceasta depusă în luna Noiembrie 1937 Centrului de pregatire tehnică profesională administrativă a obţinut cea mai bună apreciere a directorului, Dl.profesor universitar Paul Negulescu,şi a profesorilor Centrului, împărtăşit fiind şi în onoarea de a fi încadrată lucrarea în biblioteca “Viata Administrativă “,care se inaugurează cu această lucrare.

Ea interesează în primul rând pe admiratorii vieţei noaste publice, deoarece,precum spune dl.Ministru Armand Călinescu în expunere de motive a proectului nouei legi administrative: “In administratie documentaţiunea joacă un mare rol, căci numai graţie ei administratorii pot să intreprindă activităti serioase şi utile; numai bazându-se pe o bună documentaţiune ei pot lua deciziuni conforme cu realitatea şi cu legea”.

Nu în mai mică măsură,credem, că ea va provoca interesarea si a altora ,din afară de oficialitatea strict administrativă a tuturor acelora cari urmăresc cu atentiune activitatea administratiei si poartă grija progresului ei si a populatiunei dela sate.

Lucrarea ar putea să fie numită monografie; am evitat totusi să-i dăm aceasta numire, fiind că ea se ocupa mai mult cu decsrierea prezentului, făcând incursiuni în trecut numai în atâta măsură cât este necesară pentru a putea şi a arăta progresul datorit străduinţelor administraţiunei româneşti.

Iată deci împrejurările şi motivele care ne-au dat publicităţii prezenta lucrare, tipărită într-un număr redus adică în 500 de exemplare .

Lucrarea necesitând adunarea datelor şi cunoştintelor din toate ramurile administratiei publice am recurs la ajutorul şi colaborarea tuturor factorilor respectivi din administraţiunea plăşii:notari,medici umani şi veterinari,preoti,invăţători,ingineri etc. cari dându-ne preţiosul lor concurs le exprimăm şi pe acestea cale mulţumiri.

In special suntem recunoscători dlui profesor Osianu Nicolae dela Scoala Normală de băieţi din Carei, care întelegând importanţa lucrării ne-a făcut facut posibilă editarea ei prin Librăria şi Tipografia “Cultura” Societate cooperativă din Carei şi ne-a ajutat în lucrările migăloase ale aranjării materialului sub tipar.

Publicăm prezenta lucrare în credinta că prin ea am contribuit câtuşi de putin la progresul administrațiunei româneşti şi în speranţa că ea va servi ca îndemn colegilor din administraţiune pentru alcătuirea lucrărilor de acest fel.

COLABORATORI

Notarii: Zaha Vasile din Berveni, Ţoll Gheorghe din Cămin, Munteanu Nicolae din Căpleni, Munteanu Alexandru din Ciumeşti, Şuta Dumitru din Foieni, Pfeiffer Maria din Ghenci, Radu Vasile din Moftinu-Mare, Cosma Ioan din Moftinu-Mic, Gabriel Ştefan din Petreşti, Tanco Ioan din Sanislău, Mellau Paul din Sânmiclăuş, Ciocan Ioan din Tiream, Popoviciu Ioan din Urziceni şi Horvath Gavrilă din Vezendiu.

Secretarul de plasă Bob Liviu – Adunarea şi aranjarea materialului

Ing. Bogdan Victor – Balta Eced

Pteancu Paul licenţiat in ştiinţe naturale – Descrierea florei şi faunei comunei Tiream

Medicii de circumscripţie – Date statistice asupra stării sanitare

Dr. Benedec Vasile medic de circumscripţie – Campania antimalarică

Aurel Coza directorul Despărţământului Astra Carei

Direcţiunile şcolilor secundare din Carei- Gimnaziul industrial,gimnaziul de fete,Liceul de băieţi Vasile Lucaciu,şi Şcoala normală de băieţi- Istoricul şi date statistice privitoare la aceste şcoli.

Dr Popa Ioan medic veterinar de plasă – Starea sanitar-veterinară

Agârbiceanu Vasile  şeful regiunei agricole Carei – Date asupra reformei agrare şi a colonizărilor de români

Tulcan Dumitru perceptor Carei – Statistica impozitelor directe

Ing. Karacsonyi Carol – Harta plăşii şi planurile locuinţelor

Prof. Osian Nicolae  Aranjarea materialului sub tipar, corectură şi tabela alfabetică.

1.TERITORIUL

Plasa Carei ocupă colţul nord-vestic al judeţului Sălaj,la frontiera nord-vestică a României,intre coordonatele longitudionale de Est 39˚51’35’’-40˚23’50’’ şi latitudionale de Nord 47˚33’40’’-47˚49’30’. Hotar natural are numai din partea orientală, râul Ierul care despărţeste plasa Carei de plasa Tăşnad din jud.Sălaj în lungul comunelor Istrău, Sânmiclăuş, Ghenci,Tiream,Vezendiu şi Portiţa. La vest hotarul plăşii îl formează frontiera ţării dinspre Ungaria începând de sus dela comuna Domăneşti de-alungul comunelor Căpleni, Cămin, Lucăceni, Berveni, Urziceni, Foieni, Ciumeşti, Horea, Sanislău până inclusiv jos comuna Resighea. Dinspre Nord-Vest plasa Carei atinge judetul Satu-Mare ,dealungul comunelor Domăneşti, Moftinul-Mic, Ghilvaci şi Istrău. Dinspre Sud este mărginaşa cu plasa Valea-lui-Mihai din jud.Sălaj dealungul comunelor Sanislău, Resighea, Petresti şi Portita.

Pe teritoriul plăsii Carei se găsesc urmele omului preistoric, din timpul mai nou al erei de piatră cu circa 6000-8000 ani înainte de Chr. Săpăturile făcute pe teritoriul fostului lap “Eced” şi în regiunea Ierului au adus la suprafată cele mai tipice documente ale existentei omului din era de piatră. Sunt de nepretuită valoare din acest punct de vedere săpăturile făcute în hotarul comunei Berveni pe movila aşa numită “Cetatea de lul” cunoscută din cele mai vechi timpuri ale istoriei. Urmele erei de bronz se găsesc apoi în mare abundentă pe acest teritor, anume în hotarele comunelor Berveni, Domănesti, Căpleni şi Carei.  In hotarul comunei urbane Carei este situată movila Bobald care este o operă foarte interesantă a omului preistoric. Nenumărate documente din era de piatră, si mai multe din era de bronz au iesit de aici la iveală din care o parte se păstrează în muzeul judetului Satu-Mare, altele în muzeele din Budapesta. Existenta omului preistoric s-a confirmat apoi şi în era de fier. Dacii au stăpânit pe aicea.

Năvala popoarelor barbare, a Gotilor, Hunilor, Gepizilor şi Avarilor a trecut pe aici fără a lăsa urme mai însemnate. Un lanţ întreg de movile se întinde totusi pe teritoarele comunelor Berveni, Căpleni, Carei, Ghenci, Tiream şi Vezendiu cunoscute în credinţa poporului de “movilele avarilor. Aceste ridicături de pamant din șesul lat, în linie sistematică şi de o formă artificială par a fi în adevar opere omenesti. Credinţa poporului afirmă despre ele că au servit ca puncte de pază ale hotarului imperiului avar. Pe aceste ridicături de pământ, cu vedera largă şi îndepărtată pe şesul întins au fost asezate plantoane de pază, cari prin aprindere de foc au semnalizat în interiorul ţării apropierea duşmanului.

Cronicarul care face întâiu amintire despre aceste teritoare este Aninumus. Din cronica acestui “Anonimus Belae regis norarius” aflăm că acest teritoriu a apartinut voievodului român Menomorut. Iată cum descrie Anonimus ocuparea acestor teritoare de către Ungurii năvălitori de sub conducerea lui Szabolcs, unul dintre căpeteniile Ungurilor.

“Szabolcs şi sotii au împărţit trupa în două, urmând ca o parte să înainteze de-alungul Someşului iar cealaltă parte prin Nyirseg. Szabolcs şi Tas, tatal lu Leu au pornit cu jumătatea trupei prin valea Tisei şi supunând pretutindeni popoarele au ajuns în regiunea Somesului până la locul ce se numeste “Cetatea de lut”.

Pe acest loc mai jos de mlaştini,Tas, tatăl lui Lel cu ajutorul poporului adunat a tras un șant mare şi a construit o foarte puternică cetate de pământ, care de demult s-a numit cetatea lui Tas dar azi se numeste ‘Cetatea de lut”, Luând apoi ca ostatici fiii locuitori, s-a indepartat de cetatea încărcata cu paznici.

“Szabolcs şi Tas plecând de aici au ajuns până la cetatea Sătmarului pe care după un asediu crâncen de 3 zile au ocupat-o. In a patra zi în cetate, încătusind pe soldatii lui Menomorut pe cari i-au putut prinde i-au aruncat în fundul urâtelor temniţe şi luând de ostatici fiii locuitorilor s-au îndepărtat dela cetatea încărcată cu paza. După aceia şi-au continuat drumul spre portile Meseşului.

“Tuhutum şi fiul său,Horca călărind prin Nyirseg au supus populațiunea numeroasă ce locuia între pădurile Nyirseg şi Homosoer şi astfel înaintând au ajuns până la Zalău. Menumorut şi soldatii săi au stat la apărarea liniei Crişului. Atunci Tuhtum şi fiul lui Horca, plecând s-au dus în regiunea Maramureşului la Szabolcs şi Tas.”

Ungurii năvălitori au ajuns deci cu putine străduinte în stăpânirea acestor teritoare populate de Românii lui Menumorut, între ei fiind sau mai târziu venind şi grupuri de slavi sau cazahi ceea ce dovedesc şi unele numiri ca şi Crasna râul ce trece prin acest teritor, localitatea Cozar din sec al XIV-lea Girold etc. Populatiunea, care trăia sub conducerea voivozilor şi jupânilor săi din munca pământului şi se apăra contra năvălitorilor din cetăti de pământ construite în regiuni mlăştinoase ori căutând scut prin retragere în imensele păduri ce se întindeau în jur.

– va urma –

comentarii