Pagina principala / Opinii / Traian Băsescu şi critica Opoziţiei pure!

Traian Băsescu şi critica Opoziţiei pure!

Doar în ţara lui Traian Băsescu întâlnim paradoxul ca Puterea să critice mai mult decât Opoziţia însăşi, Guvernul să ţipe mai tare decât poporul şi partidul de guvernământ să se lamenteze zilnic că Opoziţia nu vine cu soluţii la încâlceala guvernării PD-L.

Să ne înţelegem bine: Opoziţia să vină cu soluţii, dar tot noi să rămânem la guvernare! De unde-or fi învăţat ăştia politică?

Ascultându-l pe Sebastian Lăzăroiu, ai putea crede că de la Brâncoveanu încoace nimeni nu a mai ştiut să conducă ţara asta. Şi când totuşi a făcut-o, a făcut-o prost. Doar Traian Băsescu „este perfect” şi doar el are întotdeauna dreptate.

Stau şi mă intreb oare ce se va alege de ţărişoara asta peste 4 ani când mandatul lui Traian Băsescu va sucomba în mod natural? Oare în cine o să ne mai punem speranţele şi cui o să ne mai încredinţăm viitorul?

Parcă şi văd sute de mii de oameni cu lacrimile şiroaie precum în montajele de proastă factură de la înmormântarea lui Kim Ir Sen: cui ne laşi, tătucule? Sau poate că în prea-înţeleapta-i gândire Basescu îşi va pregăti din timp un post de super-prim-ministru sau de preşedinte-coordonator al României sau, mai ştii, de preşedinte de onoare.

Ce Opoziţie l-ar mulţumi pe Băsescu?

De fapt ce fel de Opoziţie şi-ar dori Traian Băsescu? Bine, din start trebuie spus că niciun fel de opoziţie nu l-ar mulţumi. Căci, Opoziţia înseamnă critică. Iar critica înseamnă punerea la îndoială a cuvantului lui Zeus.

Ceea ce nu se cade într-un regim democratic, nu-i aşa? Totuşi, dacă Constituţia spune că trebuie să fie o opoziţie, atunci benefică pentru preşedinte ar fi una care să nu „opozească” şi care să aprobe condescendent din cap toate prostiile pe care le face PD-L.

O opoziţie care să accepte ordinele de conducere internă aşa cum le acceptă PD-L, căci, nu-i aşa, preşedintele este „apolitic”. O opoziţie care să nu critice, ci care să vină cu maldărul de soluţii pe care să i le depună la picioare. Soluţii pe care, bag de seamă, PD-L nu e în stare să le întocmească.

Probabil că preşedintele şi-ar dori o opoziţie care să nu i se opună lui, ci doar anumitor elemente dizidente şi „laşe” din PD-L, pentru că el este preşedintele tuturor românilor, deci şi al Opoziţiei.

Aşa că, dacă Opoziţia îşi iubeşte ţara, ar trebui musai să-l iubească şi pe preşedinte. Viceversa, se pare, nu-i adevărată, din moment ce preşedintele, deloc apolitic şi echidistant, defineşte Opoziţia drept duşman al României, PSD drept un partid de satrapi securişti-comunistoizi, iar PNL drept partid al mogulilor. Două partide care vor duce musai ţara pe buzele prăpastiei, două partide care-au adus ţara în halul în care este acum.

Hai să-ţi dau o guvernare!

Şi totuşi, în mod ilar, de vreo lună-două încoace, mintea lui Traian Băsescu prin gura lui Emil Boc, dar şi prin diverşi reprezentanţi încearcă marea cu degetul făcând aluzii din ce în ce mai străvezii tocmai celor din PSD şi PNL pentru a mai prelua din dezastrul Puterii. Ştie preşedintele ce ştie.

Căci, cel puţin la PSD, absenţa de la guvernare timp de 6 ani a cam redus din resurse. Problema e că pe timp de secetă guvernamentală social-democraţii s-au cam învăţat cu puţin, aşa că povestea cu disperarea PSD de a reveni la putere nu prea mai ţine.

Preşedintele se mai amăgeşte cu ideea ca pentru oricine accederea la putere este o prajitură prea tentantă, de nerefuzat.

„Dacă Opoziţia vine cu un program mai credibil decât ce face actualul guvern, nu voi avea nicio ezitare, în cazul în care o moţiune de cenzură trece, să le încredinşez guvernarea”, spune Traian Băsescu.

Ce înseamnă „credibil” din punctul de vedere al preşedintelui? Care sunt criteriile? Care este ideologia pe care ar trebui să se muleze această credibilitate? Sau ar trebui să se muleze doar pe menţinerea la butoane a lui Traian Băsescu?

Probabil că Băsescu ar „pune” la guvern pe oricine i-ar garanta, lui personal, că nu se va atinge de puterea sa decizională. Şi cum aşa ceva nu mai există în România şi domnul Băsescu o ştie foarte bine, este clar că ne aflăm doar în faţa unui exerciţiu răsuflat de imagine menit doar a demonstra încă o data ceea ce nimeni nu mai crede: că preşedintelui chiar îi pasă.

A spune că vrei să transferi responsabilitatea guvernării altora tocmai la mijlocul mandatului este fie o dovadă de cinism, fie o dovadă de laşitate.

Treziţi în august 2010 (practic la mijlocul mandatului) cu cartoful fierbinte al crizei în mână, vor să ispitească Opoziţia cu guvernarea.

Dacă le iese pasienţa, pot răsufla uşuraţi că nu-i mai ia lumea la alergat pe stradă. Dacă nu, pot în continuare să ne aburească cu „greaua moştenire” şi iresponsabilitatea politică a Opoziţiei.

Oricum, mie îmi place modul ritualic cu care preşedintele rosteşte cuvintele: „le ofer guvernarea”, „le încredinţez guvernarea”, de parcă guvernarea ar fi o batistă din buzunarul de la piept pe care o „încredinţează”, el, preşedintele, cui îl iubeşte mai tare.

Legi, constituţii, parlamente, majorităţi parlamentare, toate acestea sunt doar cuvinte goale atâta timp cât preşedintele crede că deţine în proprietatea lui personală guvernarea, jucăria lui preferată, pe care o dă cadou unora sau altora, după cantitatea de linguşeală, întocmai ca domnitorii fanarioţi care ofereau moşii, privilegii şi caftanii boierilor care-i susţineau la domnie.

Acuma, de ce i-o fi trebuind lui Traian Băsescu un alt premier? Că doar mai zilele trecute Emil Boc se compara cu Zapatero, Sarkozy şi Angela Merkel la un loc.

Nu-l lăsa, dom’ preşedinte, că altul mai bun nu găseşti!

 Ovidiu Mihalache/ziare.com