Pagina principala / Eveniment / 1 septembrie – începutul anului bisericesc

1 septembrie – începutul anului bisericesc

Spre deosebire de anul civil care începe pe 1 ianuarie, anul bisericesc începe pe 1 septembrie. Potrivit tradiţiei moştenită din Legea Veche, în această zi s-a început creaţia lumii şi tot în această zi Şi-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică.

La romano-catolici, anul bisericesc începe cu prima duminică din Advent, adică duminica cea mai apropiată de 30 noiembrie, deci cu aproximativ patru săptămâni înainte de Crăciun.

Şi evreii încep anul bisericesc în luna septembrie

Evreii încep calendarul cu luna Tisri, adică cu septembrie. În prima zi din luna septembrie, evreii aveau zi de odihnă şi aduceau Domnului ardere de tot. Mai existau şi alte motive pentru care evreii serbau în mod deosebit luna septembrie. În această lună, apele potopului au scăzut şi corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat; Moise a coborât de pe Sinai cu tablele Legii; s-a inceput construirea cortului Domnului.

Calendarul iulian şi gregorian

Înainte de Hristos existau două sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor – de 365 zile, care era mai corect, dar nici el perfect şi altul al romanilor – de 355 zile. Însă, rămânea anual o diferenţă de timp de zece zile între aceste două sisteme, şi chiar între fiecare dintre ele şi calendarul solar.

După această constatare s-a simţit nevoia de îndreptare a lor şi a punerii lor în acord cu calendarul ceresc. Aceasta a făcut-o întâi împăratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 i.Hr., adoptând sistemul de calcul egiptean, după care acesta s-a numit „calendarul iulian”. După acest calendar a mers apoi intreaga crestinatate timp de 15 secole. Si tot de calendarul iulian s-a servit şi Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) la calcularea datei Paştilor.

Deoarece intre calculul calendarului iulian de 365 de zile şi 6 ore şi cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute şi 46 secunde rezultă anual o diferenţă de 11 minute şi 14 secunde, s-a ajuns după 330 de ani la o diferenţă de trei zile (cu cât a rămas in urmă calendarul iulian).

Astfel că, in vremea Sinodului I Ecumenic, echinocţiul de primăvară se afla la 21 martie in loc de 24 martie, cât a fost in anul 46 i.Hr., când impăratul Iuliu Cezar a indreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare in calcularea datei Paştilor, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocţiul de primăvară.

Specialiştii astronomi au constatat că, şi după aceea, din 123 in 123 de ani echinocţiul de primăvară retrogradează cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, invăţaţii vremii – in Răsărit ca şi in Apus – au sesizat faptul şi au propus conducătorilor Bisericii indreptarea calendarului, pentru că tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut o reformă, suprimând zece zile din calendar, astfel incât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit „gregorian” sau „stilul nou”.

Congresul de la Constantinopol 1923

Cu toate că in anul 1923, la un congres ţinut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotărât să renunţe la calendarul iulian şi să adopte calendarul gregorian, data Paştilor se calculează incă pe baza calendarului iulian, in care echinoctiul de primăvară are loc cu 13 zile mai târziu. De aici neconcordanţa cu data Paştelui din Biserica Catolică.

Intre timp, s-a constatat de către astronomi că şi intre calendarul gregorian din 1582 şi cel astronomic există o diferenţă anuală care, la 3500 de ani, ar face ca şi calendarul gregorian să rămână in urmă cu o zi şi o noapte. Calendarul ortodox, indreptat in 1924, va ţine seama şi de această diferenţă.

Biserica noastră, făcând parte din rândul Bisericilor Ortodoxe, n-a purces singură la adoptarea calendarului gregorian, odată cu adoptarea lui de către Stat, in 1919, ci abia după Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol din 1923, care a hotărât indreptarea calendarului si in Bisericile Ortodoxe, prin suprimarea diferenţei de 13 zile cu care calendarul iulian rămăsese in urma celui indreptat (adică 21 martie in loc de 8 martie unde ajunsese calendarul iulian).

Data echinocţiului de primăvară de la 8 martie, la care ajunsese calendarul iulian, este adusă la 21 martie, corespunzând calendarului solar, cum stabiliseră Părinţii de la Sinodul 1 Ecumenic de la Niceea (325).

Calendarul iulian indreptat la Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol va deveni mai corect decât cel gregorian prin adoptarea unui nou sistem al anilor bisecţi, adăugând o zi in plus din patru in patru ani, când luna februarie va avea 29 de zile in loc de 28 zile. Prin aceasta, in calendarul ortodox indreptat, diferenţa dintre anul solar şi cel civil este redusă – prin modul de bisectare – până la un minimum de 2,02 secunde (anual), care face ca abia după 42.772 de zile calendarul (indreptat) să mai rămână in urmă cu o zi şi o noapte.

Calendarul indreptat, intrebuinţat de aici inainte de către ortodocsi, se va numi neo-iulian sau constantinopolitan.

Adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale

La Consfatuirea interortodoxă de la Constantinopol (1923) n-au participat toate Bisericile Ortodoxe autocefale sau naţionale. De aceea, indreptarea calendarului adoptată aici a rămas să fie introdusă de fiecare Biserică Ortodoxă la data pe care o va crede potrivită, pentru a nu da naştere la tulburări.

Convinse de necesitatea şi justetea indreptării calendarului, din 1924 cele mai multe Biserici Ortodoxe au adoptat acest calendar astfel: Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei (1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924) şi Biserica Ortodoxă Română (1924), socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile cu care rămăsese in urma calendarul iulian, Biserica Gruziei, Biserica Ortodoxă din Polonia (1924), Biserica Ortodoxă din Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxă din Finlanda (1917, cu aprobarea Bisericii Ruse), Biserica Ortodoxă Bulgara (1968).

Au rămas, insă, câteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neindreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă şi Biserica Sârbă, precum şi Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepţia Vatopedului, care se numesc „pe stil vechi”, pentru că prăznuiesc Paştile şi toate sărbătorile după vechiul calendar, adică după „stilul vechi”.

Anul bisericesc nu este identic cu anul liturgic

Anul liturgic incepe in ziua Sfintelor Pasti, in vreme ce anul bisericesc işi are inceputul pe data de 1 septembrie.

Anul liturgic se imparte in trei mari perioade:

a) Perioada Triodului (perioada prepascală)
b) Perioada Penticostarului (perioada pascală)
c) Perioada Octoihului (perioada postpascală).

Fiecare din aceste perioade cuprinde un anumit număr de săptămâni.

a) Timpul Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi a Fariseului (cu trei săptămâni inainte de inceputul postului Paştilor) până la Duminica Paştilor (total 10 săptămâni).

b) Timpul Penticostarului şine de la Duminica Paştilor până la Duminica I-a după Rusalii sau a Tuturor Sfinţilor (total opt săptămâni).

c) Timpul Octoihului ţine tot restul anului, adică de la sfârşitul perioadei Penticostarului până la inceputul perioadei Triodului. Este cea mai lungă perioadă din cursul anului bisericesc.

Pe data de 1 septembrie il sărbătorim şi pe Sfantul Cuvios Dionisie Exiguul – părintele erei creştine. Canonizarea Sfântului Dionisie Exiguul s-a făcut in şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8-9 iulie 2008.

ziare.com