Pagina principala / Social / Marile companii de stat căpuşează pensiile

Marile companii de stat căpuşează pensiile

Datoriile întreprinderilor-mamut la bugetul asigurărilor sociale se ridicau, la 30 iunie 2010,la aproape un miliard de euro, în condiţiile în care deficitul total se apropie de trei miliarde de euro. Companiile din sistemul energetic şi cele din transportul feroviar înregistrează cele mai mari restanţe ale contribuţiilor la pensii.

Statul se află într-o situaţie, aparent, fără ieşire: companiile din subordine adună datorii istorice la bugetul asigurărilor sociale, în condiţiile în care activitatea acestora nu poate susţine plata contribuţiilor. Situaţia a fost tolerată de guvernele succesive ale României, fiindcă produsele şi serviciile furnizate de întreprinderile din minerit sau din transportul feroviar – cele care adună, în acest moment, cele mai mari restanţe – sunt subvenţionate de stat.

Nici privatizarea acestor companii nu mai este o soluţie. Cine ar cumpăra un mamut precum Compania Naţională a Huilei (CNH), cu datoriile aferente, atât timp cât preţul cărbunelui este reglementat, în mod indirect, prin preţul energiei ? Ce investitor s-ar înhăma la managementul CFR Călători, în condiţiile în care acest tip de transport presupune costuri uriaşe, neacoperite de consum?

Alegere dificilă

Analistul economic Ilie Şerbănescu, fost ministru al Reformei, spune că situaţia marilor datornici de stat este susţinută guvernamental de 20 de ani.

„Se vorbeşte numai în demagogii despre această poveste. O activitate precum cea a CFR Călători nu poate fi rentabilă. Şi-atunci ce facem? Desfiinţăm aceste companii? Dar ce facem când 40% din energia electrică este produsă de cărbune?”, întreabă economistul. Cu alte cuvinte, închiderea unor întreprinderi care, deşi acumulează datorii imense, furnizează materii prime sau servicii în domenii considerate strategice, ar alimenta derapajul unui întreg sistem.

„Avem un lanţ de companii de stat inter-dependente, ce operează pe sistem reglementat pentru a limita costul final la nivelul populaţiei. Dacă ar cădea una, ar cădea toate, iar preţul produsului ar sălta, dictat de principiile economiei de piaţă. Cine îşi poate asuma un asemenea efect?”, arată analistul Aurelian Dochia.

Adevărul