Pagina principala / Stirea Zilei, Timp Liber / 30 Noiembrie , ziua Sf.Apostol Andrei

30 Noiembrie , ziua Sf.Apostol Andrei

Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orăşel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, şi fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dar, dacă a auzit, a doua zi după Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând cu degetul către Iisus şi zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan, 1, 29), Sfântul Andrei, lăsându-l pe Ioan, a urmat după Hristos, zicând fratelui său Petru: „Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos” (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras şi pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune şi Apostolul cel dintâi chemat al Domnului. Si se află in Scriptură şi alte multe invăţături despre dânsul.

Din zilele acelea, ca şi ceilalţi Apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, insoţindu-l pe drumurile Tării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieştilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. A fost martorul  faptelor minunate săvârşite de Domnul, s-a impărtăşit din cuvântul dumnezeiesc, dătător de viaţă, al credinţei celei noi intemeiată de Hristos, şi, mai presus de toate, a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi şi s-a intărit in credinţă, in ziua Invierii.

La rândul ei, Tradiţia Bisericii ne spune că, după Inălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi şi au mers in toată lumea, pentru propăvăduire. Atunci, acestui intâi chemat, i-a căzut sortul să meargă in Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Scitia (adică Dobrogea noastră) şi până in Crimeia. Insă, a umblat in aceste locuri nu in grabă, ci, in fiecare, zăbovind şi răbdând multe Impotriviri şi nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urmă din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie şi, străbătând celelalte ţări, a ajuns la ţinutul Peloponezului, unde pe mulţi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai ştim că Sfântul Andrei a avut şi un sfărşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul in jos, pe o cruce in formă de X, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”.

Cu ocazia sărbătorii Sfântului Andrei, peste 600.000 de români işi vor serba, marţi, onomastica.

Din totalul românilor sărbătoriţi de Sfântul Andrei, 322.667 sunt bărbaţi, iar 322.327 sunt femei.

Tradiţii româneşti / 30 Noiembrie – „Noaptea Sfântului Andrei”

Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă insuşi steagul lor avea infăţişarea unui balaur cu cap de lup. Se credea şi incă se mai crede şi acum că in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, işi poate indoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţa că „işi vede lupul coada”. Ziua se serbează prin nelucru in casă, ca să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care indrăznesc să plece la drum, in ziua când porneşte şi luparia.

In noaptea de 30 noiembrie lupii se adună, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecărui lup. Ca să-şi apere gospodăria de lupi, se obişnuieşte şi astăzi la ţară să se ungă ţăruşii de la poartă, ferestrele şi pragul uşilor cu usturoi. In unele părţi se ung cu usturoi chiar şi fântânile. Alţi gospodari fac o cruce de ceară şi o lipesc la vite, insă numai la cele de parte bărbătească: boi, berbeci, armăsari, ţapi, şi anume pe cornul din dreapta.

Tot din cauza lupilor nu se mătură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu imprumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile.

Noaptea vrăjilor şi a farmecelor

Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji şi farmece. Fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline, şi le toarnă intr-o strachină, care se pune sub icoană. A doua zi, in zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apa din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumplută cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărita. In noaptea de Sf. Andrei, ca să-şi viseze ursitul, fata işi pune sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita.

Usturoi miraculos

Tot in seara de 29 noiembrie, se adună la o casă mai mulţi flăcăi şi fete. Pe o masă, ei pun mai multe căciuli de usturoi, imprejmuite cu tămâie, smirnă şi câteva lumânări de la Paşti aprinse. Pun apoi pe masă diferite feluri de mâncare, mănâncă, vorbesc şi râd in toată voia bună, până când apar zorii zilei. Fetele işi impart intre ele usturoiul, pe care il duc a doua zi la biserică, pentru a-l sfinţi preotul.

Acest usturoi se pune pe policioară la icoane, fiind bun de făcut de dragoste.

Tot in această noapte se fac observaţii meteorologice: dacă luna va fi plină şi cerul senin, se zice că iarna va fi cu moină. Dacă luna va fi plină şi daca cerul va fi intunecat, dacă va ninge sau va ploua, peste iarnă vor fi zăpezi mari şi grele.
Sfântul Andrei este socotit inceput de iarnă, numindu-se din această cauză „Andrei-de-iarnă”.