Pagina principala / Economic / Afacerile cu apă, secretul succesului in viitor

Afacerile cu apă, secretul succesului in viitor

Omenirea se află in mijlocul unei crize a rezervelor de apă potabilă. Peste tot in lume, râurile şi lacurile scad mai repede decât poate natura să-şi reaprovizioneze rezervoarele, iar acolo unde incă mai e apă, in cele mai multe cazuri, e poluată cu deşeuri din fabrici şi casele oamenilor.

In acelaşi timp, populaţia creşte şi consumul de apă se dublează la fiecare 20 de ani. Analizele ONU arată că până in 2040, cererea de apă va depăşi cu 30% cantitatea disponibilă.

Dar nu toata lumea e afectată de lipsa apei. In Alaska, de exemplu, Blue Lake de lângă oraşul Sitka are mii de miliarde de litri de apă atât de pură incât nu are nevoie de niciun fel de tratament pentru a fi consumată. Si toată această apă se află la dispoziţia unui oraş cu doar 10.000 de locuitori. Astfel, in fiecare an, in timp ce regiuni intregi de pe planetă se confruntă cu secete severe, peste 20 de miliarde de litri de apă din rezervorul Blue Lake sunt irosiţi.

Asta se va schimba, insă, in curând. Peste doar câteva luni, 300 de milioane de litri de apă din Blue Lake vor fi pompaţi in rezervoare folosite in mod normal pentru petrol şi trimise către o fabrică de imbuteliat apă din Mumbai. De acolo, sticlele cu apă vor pleca in mai multe zone uscate din Orientul Mijlociu.

Proiectul a fost gândit de două companii americane. Prima – True Alaska Bottling – a cumpărat dreptul de a transfera peste 11 miliarde de litri de apă pe an din rezervele de lângă Sitka. Cealaltă companie – S2C Global – construieşte fabrica de imbuteliere din India.

Dacă cele două companii vor reusi, Sitka va câştiga o industrie de 90 de milioane de dolari, iar zonele secetoase vor avea mai puţine probleme cu apa. Dar mai important e că molecula esenţială vieţii şi care aparţine tuturor va deveni un produs global, ceea ce poate fi imoral, dar şi periculos.

Apa va fi vândută celui care dă mai mult

Sustinătorii privatizării susţin că piaţa e singura care poate rezolva lipsa apei din unele regiuni. Ei spun că doar mâna invizibilă a investitorilor poate aduce armonie intre cerere şi ofertă. Totuşi, beneficiile pieţei au un pret. Prin definitie, un produs este vândut celui care licitează cel mai mult şi nu clientului care are dreptul moral de a avea acel produs.

Pe măsură ce criza se va extinde, companii care deţin drepturile asupra unor rezervoare mari de apă potabilă (cum este cazul True Alaska) nu se vor gândi prea mult când vor avea de ales intre Coca Cola sau Nestle şi comunităţile insetate. Astfel, cu cât criza apei va fi mai puternică, companiile care controlează apa vor cere preţuri tot mai mari şi vor incerca să cheltuiască cât pot de putin pentru păstrarea ei şi pentru protejarea mediului.

Chiar dacă toată lumea e de acord că este prea preţioasă pentru a fi in proprietatea cuiva, dreptul de a prelua o parte din apa unui râu sau lac poate fi cumpărat. La fel şi conductele si instalatiile de procesare, care devin o investiţie tot mai atractivă. Potrivit unui raport din 2009 al Bâncii Mondiale, investiţiile private in industria apei se vor dubla in următorii cinci ani, iar furnizarea de apa va creşte cu 20%.

Cei care investesc in apă nu au de ce să promoveze conservarea ei

Terminarea resurselor de apă a devenit recent o problemă şi in zonele dezvoltate, locuitorii lor fiind nevoiţi să plateasca din ce in ce mai mult. Un exemplu este Beijingul, unde puţurile săpate au ajuns să scoată apă de la adâncimi de aproximativ 1.000 de metri. Furnizarea a devenit astfel mai costisitoare, iar preţul apei a crescut peste nivelul pe care si-l permit unele familii. Serviciile care implică apa sunt, de altfel, şi un domeniu preferat al investitorilor străini din Beijing.

Dar in opinia celor de la Banca Mondială, pretul ridicat este un lucru bun pentru că ne va determina să o conservăm mai bine. Chiar şi aşa, insă, tot vom avea nevoie de ea pentru a supravieţui, iar consumul nu poate să scadă proporţional cu creşterea populaţiei nici dacă renunţăm la spălarea maşinilor, piscine sau udarea grădinilor.

Dacă in alte domenii putem să facem economie – să folosim biocombustibili in loc de benzină şi să mâncăm pui in loc de vită – când vine vorba de apă nu avem de ales şi nu o putem inlocui. Si dacă e să mizăm pe reducerea consumului, studiile făcute până acum in perioade de secetă au arătat că doar săracii au incercat să facă economie.

Criticii ideii de privatizare a apei mai spun şi că investitorii nici nu ar avea motive să incurajeze conservarea pentru că asta le-ar reduce şi lor câştigurile. Mai mult, dacă oamenii ar folosi prea puţină apă, atunci costul ei ar putea să crească şi mai mult deoarece investitorii trebuie să işi recupereze banii cheltuiti şi să aibă profit.

Apa, petrolul viitorului

Expertii in privatizarea apei sunt de părere că, in cele din urmă, fiecare picătură de apă va fi controlată, lumea urmând să fie impărţită in două: cei care au destul resurse de apă (Canada, Alaska, Rusia) şi cei care nu au (India, Siria, Iordania). Cele două tabere nu vor arăta ca cele implicate in lupta pentru petrol din zilele noastre, dar ideea de bază va fi aceeaşi.

Unii vor prospera, in timp ce altii vor fi lăsaţi să se lupte pentru puţinul care a mai rămas. Câştigători vor fi oamenii de afaceri ruşi care vor vinde Chinei rezervele din Siberia şi cei americani şi canadieni care vor vinde in statele din sud-vestul SUA.

Dar vor fi şi ţări care nu vor avea nici resurse şi nici bani să işi cumpere. Iar acestea vor merge la război. Pakistanul a acuzat deja India că a deviat prea multă apă din râurile care curg din Himalaya, India se plânge că şi China face acelaşi lucru şi nu o face corect, iar Siria şi Iordanul se ceartă pe accesul la un baraj pe care l-au construit impreună.

Piaţa nu va reuşi să controleze singură o astfel de situaţie, ceea ce inseamnă că guvernele vor fi nevoite să joace un rol mai puternic in gestionarea resurselor de apă. Totuşi, sectorul privat este cel care poate asigura tehnologia necesară, aşa că piaţa trebuie să coopereze cu guvernele pentru a reuşi să creeze un sistem cât mai eficient de furnizare. In caz contrar, costurile vor fi probabil imposibil de suportat atunci când vom simţi toţi criza apei.

sursa  ziare.com