Pagina principala / Opinii / Credinţa este benefică

Credinţa este benefică

Credinţa este benefică. Ea aduce sănătate, viaţă lungă, fericire. Un fost necredincios pledează pentru întoarcerea cu faţa spre Dumnezeu.
Tom Knox este un romancier de succes din stirpea lui Dan Brown. Documentându-se pentru noul lui roman, “The Bible Of The Dead”, a cheltuit luni de zile cercetând şi punând faţă în faţă ateismul cu ceea ce el numeşte “ştiinţa credinţei”.Rămâne şocat de ceea ce descoperă: miracolul credinţei există, mărturiseşte Tom Knox. Şi este măsurabil ştiinţific. Nu contează despre ce fel de credinţă este vorba. Important este să crezi în ceva transcendent, un Dumnezeu care să nu aparţină acestei lumi. Beneficiile sunt imediate.(..)

Dumnezeu există în mesajul genetic al omului

Sigur că orice credincios practicant, creştin, evreu, musulman, budist,  etc.va zâmbi la entuziasmul lui Knox în faţa a ceea ce pentru ei este de domeniul evidenţei. Pentru acest gen de cititori, articolul are rolul de “arac” aducând credinţei lor un sprijin ştiinţific. Pentru atei  sau  credincioşii “căldicei”, robiţi de cunoaşterea empirică, ştiinţifică, articolul din Daily Mail al lui Tom Knox chiar ar putea fi o revelaţie.

Revelaţia din stradă de la miezul nopţii

Nu sunt un bigot. Dimpotrivă, în adolescenţă am fost ateu. Şi chiar dacă la maturitate am avut un sentiment vag că “ceva trebuie să fie dincolo”, nu am fost niciodată un creştin practicant. Dar ceea ce am descoperit în călătoria mea prin lumea ştiinţei credinţei m-a uimit.

Aventura mea a început cu câţiva ani în urmă, când călătoream prin Utah, zona mormonilor. În timpul primei săptămâni acolo, m-am apropiat de această excentrică religie americană cu un cinism tipic european. I-am ironizat pe mormoni pentru gusturile lor faţă de “lenjeria de templu” (îmbrăcăminte tradiţională care se poartă la slujbă, pe sub costum – n.r.), m-am arătat disperat că nu am unde să beau un capuccino (Mormonii nu au voie cafea, ceai, alcool, tutun şi sex înainte de căsătorie).

Dar am avut o revelaţie. Într-o noapte, după o cină prelungită, mă întorceam la hotel pe la ora 2 dimineaţa. Şi deodată am sesizat: mă simţeam în siguranţă. Oricine a fost în America ştie că asta e destul de neobişnuit într-un oraş american, după miezul nopţii.

De ce m-am simţit în siguranţă? Pentru că eram într-un oraş mormon şi mormonii nu te vor ataca niciodată. Pot să te plictisească sunându-ţi la uşă şi făcând propragandă credinţei lor,  dar nu te vor agresa niciodată.

Religiozitatea lor viguroasă, amabilitatea lor nesfârşită şi mărinimoasă au făcut din oraşul lor un loc mai bun. Şi m-am gândit: de ce am fost atât de îngâmfat în faţa unui asemenea popor primitor şi fericit? Ce mi-a dat dreptul să le dispreţuiesc religia?

Din acel moment, m-am arătat mult mai profund şi serios interesat de beneficiile credinţei religioase. Nu o credinţă anume, ci toate credinţele. Şi am fost surprins de ce am descoperit.

Credinţa în Dumnezeu aduce sănătate

În ultimii 30 de ani,  un corpus de studii ştiinţifice, foarte masiv, dar în mare parte ignorat, demonstrează că credinţa religioasă este benefică din punct de vedere medical, social şi psihologic.

În 2006, Societatea Americană de Hipertensiune a dovedit că cei care merg la biserică au o tensiune arterială mai mică decât cei necredincioşi.

La fel, studenţii de la Universitatea California din Los Angeles au ajuns la concluzia că aceia dintre ei care sunt implicaţi în activităţile religioase au o sănătate mentală şi emoţională mai bună decât ceilalţi.

Universitatea din Texas a demonstrat în 2006, prin studii asupra populaţiei, că cu cât mergi mai des la biserică, cu atât trăieşti mai mult:  “Există şapte ani diferenţă în speranţa de viaţă între cei care nu merg la biserică şi cei care merg săptămânal”.

Un studiu desfăşurat vreme de cinci ani asupra a 2000 de californieni de vârsta a treia şi publicat de American Journal of Public Health ajunge la o concluzie similară: cei care au frecventat serviciile religioase şi care au murit în cei cinci ani au fost cu 36% mai puţini decât cei care nu au mers la biserică. Chiar şi cei care au mers la biserică fără regularitate au trăit mai mult decât cei care nu au mers deloc.

Impresionant, dar asta nu e totul; ce urmează ţine aproape de suprarealism.

În 1990, The American Journal Of Psychiatry a descoperit că credincioşii suferinzi de fracturi de bazin sunt mai puţin supuşi depresiei, stau mai puţin internaţi şi merg mai repede decât colegii lor necredincioşi.

Dar nu e vorba doar de bazin. Oamenii de ştiinţă au descoperit că credincioşii îşi revin mai repede după cancerul la sân decât necredincioşii. Au refaceri mai bune după afecţiunile coronariene şi artritele reumatoide. Şi sunt mult mai puţin susceptibili să aibă copii cu meningită.

Cercetări din 2002 au dus la rezultate uimitoare: tratamentele de fertilizare in vitro reuşesc mult mai bine la credincioşi decât la necredincioşi.

Un studiu din 2009 a demonstrat că mersul la biserică sau rugăciunea fierbinte spusă cu regularitate întăresc sistemul imunitar.

Toate aceste beneficii sunt evidente, chiar şi dacă se ia în considerare că credincioşii beau, fumează sau se droghează într-o măsură mai mică decât necredincioşii.

Credinţa nu vindecă doar trupul, ea linişteşte şi mintea

În 1998, The American Journal Of Public Health a descoperit că pacienţii depresivi, cu o puternică credinţă fierbinte, îşi revin cu 70% mai rapid decât cei fără credinţă puternică.

Un alt studiu din 2002 arată că rugăciunea reduce efectele adverse la nivelul cordului.

Dar poate că asta este doar în America! Se ştie că americanii sunt mai creduli decât scepticii europeni…

În 2008, profesorul Andrew Clark de la Şcoala de Economie din Paris şi Doctorul Orsolya Lelkes de la Centrul European pentru Cercetări şi Politici de Asistenţă Socială au condus un amplu studiu asupra europenilor. Ei au descoperit că credincioşii, în comparaţie cu necredincioşii, sunt mai puţin stresaţi, trec mai uşor peste pierderea slujbei sau divorţ, sunt mai puţin înclinaţi spre sinucidere, au mai mult respect pentru propria persoană, îşi propun scopuri mai înalte în viaţă şi, în general, sunt mai fericiţi.

Uimitor la acest studiu este că cercetătorii nu au urmărit de la început să obţină asemenea rezultate: ele au apărut suprinzător. “Am vrut iniţial să aflăm de ce unele ţări europene au avut foloase mai mari decât altele de pe urma şomajului”, spune profesorul Clark. Dar, pe măsură ce avansa cercetarea, au devenit evidente efectele benefice ale credinţei. “Analiza noastră dovedeşte că persoanele religioase au suferit mai puţin în urma pierderii slujbei decât persoanele nereligioase. Credincioşii au o mai mare bucurie a vieţii.

Deci ce se întâmplă? Cum îşi produce religia efectele sale magice?

Una dintre cele mai recente cercetări care demonstrează că persoanele credincioase sunt mai fericite decât cele necredincioase a fost condusă de profesorii Chae Yoon Lim şi Robert Putnam de la Harvard şi publicat anul trecut.

Ei au descoperit că multe dintre binefacerile religiei asupra sănătăţii se manifestă doar dacă mergi regulat la biserică şi ai prieteni aici. Altfel zis, efectele cele mai bune se obţin din “partea organizată a religiei”.

Cercetătorii au studiat şi au început să creadă

Să mergi la o biserică, la un templu sau la o moschee  “prietenoase” îţi oferă o puternică reţea socială şi un grup gata închegat de sprijin. În plus, o perspectivă mai pozitivă asupra vieţii şi sprijin vital în momentele de cumpănă. Profesorii de la Harvard au fost atât de uimiţi de descoperirile loc încât şi-au schimbat comportamentul religios.

Profesorul Lim: “Nu sunt o persoană religioasă, dar am început să iau în considerare dacă nu cumva ar trebui să încep să merg la biserică. Ar face-o fericită pe mama mea”.

Dar “efectul congregaţiei” nu este singura explicaţie pentru mai buna sănătate a celor care merg la biserică. Alte studii au demonstrat că credinţa fierbinte este foarte importantă.

De exemplu, un studiu asupra a 4000 de adulţi realizat pentru US Journal Of Gerontology a revelat că ateii au şanse să moară cu şase ani mai devreme decât credincioşii.

Persoanele religioase trăiesc mai mult decât cele nereligioase, chiar dacă nu merg regulat la biserică. Studiul arată că este un beneficiu fie şi numai în credinţa pură. Poate că religiozitatea acţionează ca un catalizator al scopurilor importante şi alină durerea.

Întrebarea următoare se pune firesc: cu toate aceste dovezi zdrobitoare, de ce ateii sunt atât de porniţi împotrivă?

Se laudă cu raţionalitatea lor, deşi dovezi zdrobitoare arată că Dumnezeu îţi este atât de folositor. Aşadar, cine acţionează iraţional, credincioşii sau ateii?

Dumnezeu există în mesajul genetic al omului

Toate acestea cu siguranţă nu îi vor surprinde pe studenţii în genetică şi evoluţie care de multă vreme afirmă că credinţa religioasă este implantată în codul genetic al omului.  Studii asupra gemenilor identici separaţi la naştere arată că religiozitatea este o caracteristică moştenită. Dacă unul din gemeni e religios, probabilitatea ca şi celălalt să fie religios este foarte mare, chiar dacă fraţii au fost crescuţi de părinţi diferiţi.

Neurologii fac progrese importante în localizarea zonelor creierului – în special cortexul frontal – responsabile pentru găzduirea credinţei religioase. A părut şi o nouă ştiinţă: neuroteologia.

De ce ar fi religiozitatea implantată în adâncurile fiinţei noastre? Pentru că religia ne face mai fericiţi, mai sănătoşi şi, de aceea, mai predispuşi să avem mai mulţi copii.

În cei mai puri termeni darwinieni, Dumnezeu nu e bun doar pentru tine, e bun şi pentru genele tale.

Ateii, o specie condamnată la dispariţie

Toate acestea înseamnă că, în ciuda aşteptărilor, ateii sunt mai excentrici, defecţi şi neadaptaţi, iar credicioşii sunt mai sănătoşi, adaptaţi şi normali.

În termeni pur evoluţionişti, ateismul este o cale închisă. Peste tot în lume, religioşii au mai mulţi copii decât ateii, iar societăţile ateiste au cele mai mici rate ale natalităţii.

Cehia e un exemplu. Se proclamă cea mai atee ţară din Europa, dacă nu din lume.  Are şi una dintre cele mai firave rate ale natalităţii de pe glob: 1,28 pe femeie. Curând, nu va mai fi picior de ateu în Cehia care să proclame inexistenţa lui Dumnezeu.

Aşadar, existenţa ateismului este anormală. Dar anomaliile sunt întâlnite în evoluţie. Gândiţi-vă la pasărea dodo sau la papagalii nezburători condamnaţi la extincţie! Sunt ateii în aceeaşi măsură condamnaţi să dispară de pe faţa pământului?

Nu e treaba mea să o spun. Dvs trebuie să judecaţi. Pot doar să spun că această cercetare mi-a schimbat viaţa. Acum merg la biserică destul de des, mai ales când fac cercetări pentru cărţile mele. De exemplu, alaltăieri am fost la Cambridge, locul natal al lui Stephen Hawking, care a declarat că Universul nu are nevoie de Dumnezeu. Am colindat prin laboratoarele unde Hawking şi-a desfăşurat o parte din munca strălucită, am intrat în bodega unde a fost descoperit ADN-ul, am admirat bibliotecile unde a studiat Darwin.

Apoi am mers la Evensong, la biserica King’s College. Şi a fost minunat, sublim şi înălţător.

Dispreţuiţi credinţa cât vreţi! Dar nu vă mai închipuiţi că ştiinţa e de partea voastră!

sursa  Ziuaveche