Egipt: Cine l-a gonit pe Mubarak?

• publicat la: 13 februarie 2011
Egipt: Cine l-a gonit pe Mubarak?

Pentru mulţi dintre cei care urmăresc evenimentele din Egipt, situaţia de acolo e una extrem de derutantă. Ridică multe semne de întrebare, chiar şi după demisia preşedintelui Mubarak.

De ce a plecat Mubarak mai întâi din capitala Cairo? De ce nu şi-a dat demisia joi, aşa cum toata lumea credea? De ce a cedat din atribuţii vicepreşedintelui său? Care e rolul armatei şi cum a intervenit ea? A fost lovitură de stat? A reuşit oare revoluţia?

Pentru a înţelege toate aceste lucruri, trebuie să ne uităm la un singur element-prăbuşirea susţinerii lui Mubarak. Pe care populaţia nu-l mai susţinea demult. Dar care a trebuit să se retragă într-un rol onorific, ce aminteşte mai degrabă de regina Marii Britanii, după ce l-a părăsit America, dar mai ales după ce l-a părăsit principalul său aliat. Armata. Militarii egipteni sunt cei care stau în spatele plecării lui Mubarak.

Rămâne de văzut dacă asta îi va mulţumi pe protestatari. Va pleca şi regimul, odată cu Mubarak? Sau acesta a fost sacrificat, asfel încât foştii săi acoliţi să supravieţuiască. Oricum ar fi, un lucru e cert. Egiptul se va schimba. Şi cea mai probabilă cale e cea a democraţiei.

Lovitură de stat

Când înalţi oficiali ai statului au anunţat că Mubarak va face o declaraţie privind plecarea de la putere, părea sigur că exact asta se va întâmpla. Că îşi va anunţa demisia. În schimb, Mubarak a ieşit şi a anunţat doar că îşi va delega o mare parte din atribuţii vicepreşedintelui Omar Suleiman. Despre ce a fost vorba? A fost o nouă pacăleala a celui care a condus ţara în ultimii 30 de ani?

Nu, nu a fost. A fost o adevarată lovitură de stat. Din partea armatei. Militarii l-au silit pur şi simplu pe Mubarak să părăsească puterea, deşi i-au dat posibilitatea să “salveze fata” şi să nu plece imediat joi.

Faptul că armata a luat frâiele puterii putea fi anticipat încă de joi, tocmai de declaraţiile liderilor săi. Aceştia, într-un mod care ar părea incredibil într-o ţară democratică, şi-au asumat pur şi simplu rolul guvernului în anumite chestiuni. Spre exemplu, atunci când a anunţat că va ridica starea de urgenţă, aflată în vigoare în ţară de 31 de ani.

Nicăieri o armată nu are rolul de a o ridica. Doar guvernele pot face asta. Tot armata a luat locul puterii executive şi atunci când a promis protestatarilor organizarea de alegeri libere şi corecte. Din nou, nu era rolul său. Şi nici măcar nu avea dreptul legal sau constituţional. Ultima lovitură a venit vineri, când au anunţat că un Consiliu Suprem al Armatei a preluat puterea.

Ce înseamnă atunci plecarea lui Mubarak din capitală şi demisia sa? Ei bine, înseamnă tocmai ieşirea cu graţie a dictatorului, pe care armata nu a vrut să-l umilească, dat fiind că provine din rândurile sale şi a avut mereu grijă de militari. Mubarak a plecat din Cairo pentru a le arăta protestatarilor că nu mai e la putere. Şi pentru că armata i-a dat o cale de scăpare.

Abandonarea lui Mubarak, de ajuns?

De ce l-a sacrificat armata pe Mubarak? Dintr-un motiv simplu. În caz contrar, protestatarii ar fi sacrificat întregul regim. Şi acum e foarte posibil asta, dat fiind că e foarte clar că oamenii de pe străzi nu vor ceda. E posibil ca regimul să cadă şi interesele armatei să fie şi ele grav afectate, dar mai puţin probabil decât avându-l pe Mubarak la conducere.

Liderii militari par să îşi dorească nici mai mult, nici mai puţin, decât o a doua Tunisie. Adică o ţară în care revolta populară a răsturnat preşedintele, a dus ţara spre democratizare, dar păstrând oameni din vechiul regim pentru o perioadă de tranziţie. Scopul e acela de a evita haosul.

Planul are logică. Problema e însă că protestatarii nu se vor mulţumi cu puţin. Vor dori democraţie adevărată. Şi schimbări masive. Până nu se va întâmpla acest lucru, demonstraţiile vor continua. Indiferent unde se află Mubarak.

sursa  Ziare.com

Lasati un comentariu