Căpuşele

• publicat la: 31 mai 2011
Căpuşele

Căpuşele sunt insecte care se găsesc cel mai adesea pe animale şi care doar foarte rar trec la om. Persoanele muşcate, însă, de această insectă pot să se infecteze cu encefalita de capuşă care poate da dureri mari de cap, stări de greaţă şi vărsături.

Muşcătura de căpuşă seamănă cu înţepăturile ţânţarilor, dar, spre deosebire de acestea, simptomele apar abia după o săptămână. Persoana muşcată are simptome asemănătoare gripei şi poate să facă temperatură foarte mare.
Cei  care observă muşcătura de căpuşă sunt sfătuiţi să îndepărteze insecta cu o pensetă, cu mare atenţie pentru a nu-i zdrobi capul cât timp se mai află sub piele. Locul unde s-a produs muşcătura acestei  insecte trebuie curăţat imediat după aceea cu apă şi săpun. Din datele medicilor, aceste insecte muşcă cel mai adesea în zonele cu piele moale, mai ales în jurul gâtului. Cei mai expuşi la aceste muşcături sunt cei care petrec mult timp în natură sau consumă produse lactate nepasteurizate, de oaie, vacă sau capră, animale care sunt şi ele victime ale acestor insecte.

Frica de căpuşe este foarte răspândită. Nu chiar fără motiv, căci micuţele insecte pot transmite două boli. Pe de o parte, meningoencefalita  virală de început de vară, pe de altă parte, borelioza cauzată de bacterii, în cazul ambelor boli se poate ajunge la complicaţii neurologice grele, mai ales la meningită.

Pentru îndepărtarea căpuşelor există o grămadă de sfaturi bine intenţionate, în majoritatea lor ele sunt însă greşite. Cel mai bine pot fi îndepărtate căpuşele fără nici o prelucrare anterioară: se apucă corpul insectei cu un cleştişor fin sau cu o pensetă, cât mai aproape de piele, iar apoi se trage în linie dreaptă.
Dacă o parte a căpuşei rămâne în piele, mulţi oameni se tem de faptul că s-ar putea infecta şi mai rău. Acest lucru este însă de obicei lipsit de orice pericol, deoarece căpuşa transmite germenii primejdioşi, aşa cum am mai spus, doar atâta vreme cât este în viaţă, prin intermediul salivei, în timp ce suge sânge. Dacă i se smulge restul trupului, ea nu mai poate scuipa nici un  virus, chiar dacă în corpul omului mai rămân bucăţi din trupul.ei  .

Tratamentul antialgic

  • Printre cele mai frecvente recomandări se numără:
    – Aplicarea unor comprese cu gheaţă pe zona lezată. Gheaţa nu se pune direct pe piele, ci doar învelită într-un prosop sau material de bumbac. Se ţine timp de 15-20 de minute la fiecare oră, timp de 6 ore
    – Administrarea unor antialgice şi antiinflamatoare uşoare, ce pot fi eliberate fără prescripţie medicală. Se recomandă, totuşi, analizarea cu atenţie a posibilelor reacţii adverse pe care astfel de medicamente le au, unele putând fi chiar importante.

    Cele mai recomandate astfel de medicamente sunt:
    – Antihistaminice – ameliorează pruritul, eritemul şi edemul. Nu sunt indicate copiilor (decât la stricta recomandare a medicului)
    – Spray anestezic local pe bază de benzocaină cu efect analgezic (se recomandă sistarea utilizării sale dacă apar manifestari cutanate neplăcute)
    – Loţiuni calmante
    – Antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, aspirină)

– Acetaminofen (paracetamol).

Dacă după primele 6 ore nu apare o manifestare cutanată la locul muşcăturii se poate pune o compresă călduţă pentru a ameliora starea pacientului.De reţinut!Pacienţii sunt sfătuiţi să îşi autoadministreze astfel de medicamente  doar dacă acuzele sunt minore. Febra, durerea intensă sau modificările locale importante trebuie tratate de către medic.

redactia

Lasati un comentariu