Pagina principala / Eveniment, Stirea Zilei / Sfânta Rita, Sfânta dorinţelor imposibile

Sfânta Rita, Sfânta dorinţelor imposibile

Astăzi Biserica sărbătoreşte 555 de ani de la mutarea în cer a celei care va deveni ulterior sfânta Rita din Cascia.

Rita, Sfânta dorinţelor imposibile  este foarte iubită în Transilvania, de catolici şi ortodocşi deopotrivă. Aproape în toate casele găseşti cununa de rugăciuni, închinată Ritei, care se citeşte joia pentru împlinirea cauzelor dificile.

In aceasta seara,incepand cu orele 20,00 procesiunea cu moastele Sfintei Rita va face un popas la Carei,la biserica Sf.Andrei pentru a se indrepta apoi spre Oradea.Este pentru prima dată când moaştele ei părăsesc Italia .Cu această ocazie,la biserica Sf.Andrei va avea loc o noapte de rugăciune urmând ca mâine,24 august să aibă loc o liturghie la aceeaşi biserică incepând cu orele 10,00,oficiată de toţi preoţii din imprejurimi.

De la orele 20,00 va avea loc binecuvântarea euharistică iar intr-una din sălile adiacente din interiorul lăcaşului de cult va fi proiectat un film despre viaţa Sfintei Rita.

Sfânta Rita, asemenea sfinţilor Francisc din Assisi şi Anton de Padova, e o sfântă cu adevărat „universală”, devoţiunea către ea depăşind de mult barierele confesionale şi chiar cele religioase.

Sfânta Rita de Cascia a fost o femeie căsătorită, iar soţul ei a murit într-un duel. Cei doi copii au voit să răzbune moartea tatălui, dar ea nu a fost de acord, s-a rugat lui Dumnezeu mai bine să moară decât să facă acest păcat, iar copiii au murit. A vrut să intre în mănăstire, dar fiind căsătorită, nu era posibil. Într-o noapte, a fost condusă de Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Augustin la mănăstirea augustinienilor, care au lăsat-o în curtea mănăstirii. Considerând că a fost o minune, superioara a primit-o în mănăstire.

Spinul devotamentului

Rita avea mare devoţiune faţă de Isus Cristos şi medita îndelung Patimile Domnului. Într-o zi, l-a rugat astfel pe cel Răstignit: „Doamne, dă-mi şi mie un spin din coroana Ta, ca să fiu alături de Tine în suferinţă”. Printr-o lumină, un spin s-a îndreptat spre fruntea ei, i-a făcut o rană adâncă şi dureroasă pe care a avut-o toată viaţa. Rana a devenit urât mirositoare şi Rita a fost izolată. Odată, la cererea ei, un trandafir sălbatic a înflorit în plină iarnă şi toţi au putut mirosi parfumul acestui trandafir. Altădată, din ascultare a plantat un vrej uscat de smochin, care s-a prins şi a dat roade tot în timpul iernii. La Jubileul din anul 1430, Rita l-a rugat pe Isus să-i vindece rana de la frunte, ca să poată merge şi ea la Roma. Imediat rana de la frunte s-a vindecat, rămânând durerea, iar după ce s-au întors la mănăstire, rana s-a redeschis. Rita a trăit cu această rană până la 23 mai 1457, când s-a stins din viaţă, lăsând în celulă un parfum puternic. Rana de la frunte s-a transformat într-o diademă, reflectând raze luminoase.

O minune permanentă este trupul intact al acestei sfinte, păstrat până în zilele noastre. După atâţia ani, membrele îşi păstrează supleţea şi uneori se mişcă. În anul 1927, mâna stângă s-a ridicat de trei ori. Se spune că într-o noapte au intrat nişte hoţi în mănăstire, dar s-au speriat şi au fugit când au văzut că din raclă s-a mişcat corpul neînsufleţit al Ritei.

Rugăciunea către Sfânta Rita

O, preamilostivă sfântă Rita, ajutorul celor sărmani, nu s-a auzit niciodată ca cei ce s-au îndreptat către tine în necazuri să nu fi fost ascultaţi. Oare eu singur voi fi acel nefericit, nedemn de privirea ta, eu singurul neascultat de tine? O, nu, iubita mea sfântă! Tu ştii ce înseamnă a suferi şi că suferinţa e atât de mare. Necazurile mă strâng din toate părţile, suferinţele îmi apasă inima, strâmtorările îmi amărăsc zilele şi orice picătură de sprijin omenesc dispare în jurul meu.

Ce altă speranţă îmi mai rămâne, după Dumnezeu şi Sfânta Fecioară, decât la tine, o, dulce mângâietoare a celor care suferă? Gândeşte-te aşadar la mine. Dobândeşte-mi de la Domnul resemnare în împotriviri, mângâiere în întristări, eliberare de orice rău şi ajutorul particular pe care ţi-l cer acum……Amin.