Pagina principala / Timp Liber / Părinţii habar n-au ce fac copiii lor pe Internet. Vezi recomandările specialiştilor

Părinţii habar n-au ce fac copiii lor pe Internet. Vezi recomandările specialiştilor

EU Kids Online a publicat studiul privind siguranţa copiilor pe internet, bazat pe cercetarea amplă legată de utilizarea internetului de către copiii europeni.

Raportul doreşte să ofere politicienilor şi departamentelor guvernamentale relevante sfaturi despre cum să educe şi să protejeze copiii împotriva riscurilor online, cum ar fi agresiunea (cyber-bullying), pornografia  şi stabilirea de contacte online cu persoane nepotrivite/ periculoase.

Potrivit raportului, copiii români se situează în grupul de ţări clasificate drept “nouă utilizare, nou risc”. Alături de Bulgaria, ei sunt cei care petrec cel mai mult timp pe internet (119 minute zilnic, în comparaţie cu media europeană, 88 de minute), deşi activităţile lor sunt mai puţin variate decât în cazul copiilor din alte ţări (7,3 activităţi, aproape de media europeană).

De asemenea, copiii români declară în medie mai puţine compenţe legate de utilizarea internetului sau de siguranţă pe internet (de exemplu cum sa salvezi o pagină la favorite sau să blochezi un utilizator), 3,4 versus 4,2 media europeană.

Acest aspect este extrem de relevant pentru formularea de strategii legate de educaţia media şi de folosire în siguranţă a internetului. Accesul din dormitorul propriu, adesea departe de supravegherea părinţilor, completat cu accesul privat, nesupravegheat de pe telefoane mobile constitute factori de risc.

Ca o consecinţă directă a nivelului scăzut de competenţe digitale, copiii români declară în mare măsură agresiuni online şi expunere nedorită la mesaje cu conţinut sexual, fiind de asemenea şi printre cei mai afectaţi în cazul acestor experienţe neplăcute pe internet.

De asemenea, părinţii români sunt printre cei mai neinformaţi în legătură cu experienţele neplăcute ale copiilor lor pe internet. Centrele de siguranţă pe internet trebuie să facă mai vizibile informaţiile despre riscuri şi să indice metode eficiente de control  şi mediere parentală, iar în acelaşi timp să le facă uşor accesibile şi utilizabile.

„Titluri de ştiri senzaţionaliste şi confuziile au contribuit la crearea unui climat de nelinişte ce domină discursul public despre felul în care copiii utilizează noile tehnologii. Panica şi frica au înnecat adesea dovezile. Portretul care se conturează din datele EU Kids Online ar trebui să ghideze şcolile, părinţii, guvernele, societatea civilă, industria IT şi copiii înşişi în a conlucra pentru a stabili un echilibru între riscurile şi oportunităţile create de noile tehnologii. Cercetarea noastră indică priorităţile bazate pe dovezi pentru direcţionarea acestui efort înnoit”, spune coordonatorul proiectului, Sonia Livingstone, profesor la London School of Economics.

Concluziile si recomandarile specialistilor

1. Copiii au dreptul la protecţie şi siguranţă online, dar trebuie să îşi asume şi ei responsabilitatea pentru păstrarea siguranţei şi respectarea drepturilor celorlalţi pe internet.
2. E important ca cei care formulează recomandări legate de siguranţă să pună accent pe oportunităţile şi beneficiile legate de utilizarea internetului de către copii.
3.  O nouă atenţie trebuie îndreptată către cei mai mici utilizatori.
4.  Mesajele de siguranţă trebuie adaptate noilor modalităţi de acces la internet.
5. Suportul educaţional şi competenţele digitale sunt necesare pentru cei care nu au progresat foarte mult pe “scara oportunităţilor”.
6.  Materialele cu conţinut online pozitiv pentru copii trebuie să devină o prioritate în politicile naţionale.
7. Competenţele legate de siguranţă online sunt necesare pentru dezvoltarea rezilienţei online.
8. Provider-ii de reţele sociale trebuie să asigure maximă protecţie pentru conturile minorilor.
9. Campaniile de informare legate de riscuri online trebuie să fie proporţionale (evitarea mesajelor panicarde) şi direcţionate către copiii aflaţi în cel mai mare risc în ce priveşte consecinţele negative.
10. Informarea părinţilor despre riscuri şi siguranţă online trebuie intensificată.
11. Reacţiile legate de expunerea tinerilor la conţinut sexual online trebuie să fie adecvate şi direcţionate către copiii cu cea mai mare probabilitate de a fi supăraţi sau afectaţi negativ de aceste expuneri.
12. Reacţiile legate de agresivitate sunt necesare în egală măsură pentru agresivitatea online şi cea offline.
13. Părinţii trebuie să fie mai atenţi în legătură cu întîlnirile copiilor cu persoane contactate online.
14. Cei care traseaz politici de siguranţă trebuie să fie atenţi la noile riscuri, mai ales cele rezultate din contacte personale (peer-to-peer).
15. Campaniile de informare trebuie să evidenţieze în mesajele de siguranţă şi strategii de coping, de depăşire a experienţelor neplăcute, punând accent pe susţinerea din partea părinţilor, prietenilor şi profesorilor, dar şi pe utilizarea mecanismelor online (de ex. Butonul de raportare abuz).
16. Competenţele practice de mediere parentală trebuie să fie parte integrantă a procesului de informare a părinţilor.
17. Software-ul pentru control parental trebuie să ia în calcul nevoile, cunoştinţele şi interesele părinţilor pentru îmbunătăţire şi dezvoltare de soluţii tehnice mai practice şi mai eficiente.
18. Nivelurile de mediere profesorală sunt ridicate dar ar putea creşte, din moment ce o mare parte din copii nu primesc îndrumări din partea profesorilor. Din moment ce şcolile sunt cele care au resurse pentru a ajunge la toţi copiii, ele ar trebui să aibă cea mai mare responsabilitate în atingerea “celor greu de atins”.

sursa  jurnalul.ro

comentarii