Duminica Samarineanului Milostiv
Deloc întâmplător a rânduit Dumnezeu ca prima duminică dinaintea Postului Naşterii Domnului să fie duminica samarineanului milostiv. Postul Naşterii Domnului Hristos este prin excelenţă un post al darurilor, un post al milostivirii, şi tocmai de aceea pilda samarineanului milostiv vine ca un exemplu de dragoste pentru a fi urmat pe toată perioada postului.
Pilda samarineanului milostiv este una dintre cele mai frumoase pilde spuse de Mântuitorul Hristos şi poate cea mai cunoscută de oameni şi cea mai pomenită, datorită mesajului uşor de înţeles, de reţinut şi de pus în practică.
Un învăţător de lege vine la Domnul Hristos, cu gând rău, să-l întrebe ce să facă să moştenească împărăţia cerurilor. Hristos Domnul nu-i răspunde direct ci-i sugerează răspunsul şi-l face pe el să spună că doar iubind pe Dumnezeu din tot cugetul său şi din toată inima sa, iar pe aproapele ca pe sine însuşi, poate să intre în împărăţia cea luminoasă. Acest învăţător se aştepta la un răspuns mai spectaculos din partea lui Iisus, la un răspuns care să-l mire şi să-l lase uimit, se aştepta la ceva nemaiauzit, ca la o reţetă de slăbire rapidă din ziua de astăzi care poate fi aplicată câteva zile rapid şi gata.
Tocmai de aceea învăţătorul de lege îl întreabă pe Iisus, cine este de fapt aproapele său ?
Iisus îi putea spune că aproapele său este cel de lângă el, vecinul lui, prietenul lui, colegul lui, familia lui, concetăţenii lui şi toţi oamenii de pământ, dar El preferă să-i dea o pildă, un exemplu concret de ce-nseamnă să-l iubeşti pe cel din apropierea sufletului tău. Aşa ne-a creat pe noi Dumnezeu să reţinem mai uşor faptele şi exemplele concrete din viaţă decât teoria şi conceptele. Aşa fiind suntem mai influenţaţi de fapte decât de vorbe, de iubirea pusă-n practică decât de conceptul de iubire.
Pilda e aşa frumoasă pentru că de la început vedem ce înseamnă să nu-l iubeşti pe cel de lângă tine, pe aproapele tău din drum, aşa cum au făcut preotul şi levitul, iar la sfârşit în totală opoziţie, ce-nseamnă să-l iubeşti pe aproapele tău neinteresat şi cu bunătate. Vedem cum un samarinean, un om de alt neam, se opreşte la cel bătut şi slăbit şi-i oferă cu mare dragoste ajutorul, legându-i rânile şi purtându-l pâna la cel mai apropiat han lăsându-l în grija gazdei şi plătindu-i şederea acolo.
După ce spune pilda, Mântuitorul îi sugerează iar învăţătorului de lege răspunsul la întrebarea pe care chiar el o pusese: Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?
Răspunsul era aşa de simplu şi de evident exact cum reacţia samarineanului este o reacţie aşa de omenească şi de naturală, de a ajuta pe cel în suferinţă, de a nu trece cu vedere pe cel necăjit şi bolnav.
De notat că învăţătorul nu-i spune lui Iisus că samarineanul a fost aproapele celui căzut ci cel ce a făcut milă cu el. Răspunsul lui arată că a înţeles foarte bine mesajul pildei: să ai milă faţă de cei în suferinţă, de cei săraci, de cei necăjiţi, de cei bolnavi, de cei de lângă tine, de cei aproape de sufletul tău, de toţi oamenii.
Hristos Domnul văzând că a înţeles ce-nseamnă să-ţi iubeşti aproapele îl încurajează zicându-i: Mergi şi fă şi tu asemenea.
Aşa ne spune şi nouă astăzi celor din lumea nostră ultra-tehnologizată şi supra-aglomerată, la începutul postului: Mergeţi şi voi şi faceţi asemenea !.
Să mergem şi noi să dăm o pătură şi o haină celor ce dorm pe străzi în frig şi-n umiditate!
Să mergem şi noi să dăm o pâine şi o sticlă cu apă celor flămânzi!
Să mergem şi noi să vorbim cu cei marginalizaţi, cu cei nebăgaţi în seamă, cu cei pe care societatea îi marginalizează şi-i împinge în singurătate şi sărăcie!
Să fim mai buni, să nu mai refuzăm pe nimeni!
Să-i tratăm ca oameni şi pe cei ce trăiesc ca neoamenii, ca animalele în stradă sub cerul liber, fără să aibă nimic.
Să ne aducem aminte şi de cei de care de obicei nu ne amintim!
Să dăruim mai mult!
Să facem şi noi aşa şi vom fi vii!