Pagina principala / Eveniment, Stirea Zilei / Crăciunul luminării sufletului.Tradiţii

Crăciunul luminării sufletului.Tradiţii

In preajma Crăciunului, multe din colindele noastre străbune ni-L binevestesc pe “Hristos, Mesia chip luminos”. Acest fapt nu este rodul intâmplării. Există deopotrivă atât un temei teologic profund, cât şi o necesitate reala in ceea ce ne priveşte, pe care se intemeiază acest vers.

Pe de-o parte, vorbim despre Intruparea Celui ce este “Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, iar pe de alta, despre nevoia de lumină pe care o resimtim toti cei care intâmpinăm Naşterea Sa având chipul umbrit de păcate, de grijile cotidiene, de monotonia vieţii etc.

“Cu noi este Dumnezeu”

Profetul Isaia i-a dat Domnului, cu peste 700 de ani inainte de intruparea Sa, numele de Emanuel: „Iată, Fecioara va avea in pântece şi va naşte Fiu, si vor pune numele lui Emanuel (7, 14). Acest nume inseamnă „cu noi este Dumnezeu”.

In cântarea cu acelasi nume din slujba Pavecernitei, mărturisim cum „Poporul cel ce locuia in intuneric si in umbra morţii a văzut lumina mare. Căci cu noi este Dumnezeu.” Altfel spus, Dumnezeu Cuvântul se intrupează pentru a-l scoate pe om din intunericul cel mai din afară si a-l face părtaş luminii Sale.

Noi cei de astăzi am pierdut acea bucurie dată de trăirea conştientă a prezenţei dumnezeieşti. Creştinul care nu mărturiseşte doar la nivel declarativ “cu noi este Dumnezeu”, ci mai ales existenţial, are intotdeauna chipul luminos. Acesta cunoaşte că este chemat de Hristos să vieţuiască in veşnicie intru lumina Sa.

“Răsărit-a lumii lumina cunoştinţei”

Dacă citim pericopele evanghelice in care ni se relatează evenimentul Naşterii Domnului, dacă privim icoana sau dacă ascultăm imnele praznicului si colindele, constatăm cum toate ne vorbesc, sub o formă sau alta, despre prezenţa şi insemnătatea luminii.

Dar in toate acestea este subliniata mai ales natura duhovniceasca a luminii. Lumina lui Hristos nu este cea fizică. Este lumina Sa necreată, Naşterea Domnului, prin unirea celor două firi, in persoana lui Hristos, oferind omului posibilitatea impărtăşirii de energiile dumnezeiesti in chip nemijlocit.

In acest sens, troparul praznicului, nu face decât să ne vorbească despre cunoaşterea lui Dumnezeu intru lumina: “Naşterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştintei, că intru ea cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat să se inchine Tie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoasca pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slava Tie.”

Acesta este si motivul pentru care in Taina Botezului, “taina luminării omului” sau taina naşterii celei de-a doua, Biserica cere de la Hristos in numele celui nou botezat veşmânt de lumina: “Dă-mi mie haina luminoasă cela ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina”.

“Intru lumina Ta vom vedea lumina”

Tot despre lumina lui Hristos ne vorbeşte “Doxologia Mare”, o cântare a Bisericii ce se intemeiază pe binevestirea Naşterii Domnului făcută de ingeri pastorilor din preajma Betleemului. Doxologia incepe după ce preotul proclama: „Slavă Tie, Celui ce ne-ai arătat noua lumina!”.

Apoi strana răspunde cântând imnul: „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pământ pace, intre oameni bunăvoire. Lăudamu-Te, bine Te cuvantam, inchinamu-ne Tie, slavimu-Te, multumim Tie pentru slava Ta cea mare. […] Ca la Tine este Izvorul Vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina. […]

Sfintii Părinti si intreaga Traditie a Bisericii, ne adeveresc faptul că vederea luminii dumnezeiesti este ultima treaptă a urcusului duhovnicesc in viaţa aceasta, ce nu este posibilă fără purificarea de patimi si dobândirea iubirii curate.

Crăciunul luminării si impodobirii sufletului

Constatam cu tristete cum omul contemporan, in preajma Crăciunului, tinde să reducă insemnătatea luminii, doar la nivel exterior, rezumandu-se la a cumpara instalatii luminoase cat mai complexe si lumanari cat mai originale etc. Acesta depune tot efortul sa impodobeasca strazile, magazinele, casele, bradul, cu riscul de a da uitarii propriul suflet.

Pierdem din vedere esentialul, faptul ca Naşterea Domnului este o sărbătoare a chipurilor scăldate in lumina lui Hristos, o sărbătoare a impodobirii sufletului.

Biserica ne arata insă de fiecare dată calea către lumina cea adevărată si către podoabele care se cuvin a le dobândi. In Biserica ne luminam sufletul prin post, ni-l impodobim prin dar, insa devenim cu adevarat “lumina si poboaba” numai prin Spovedanie si Impărtăşanie si prin celelalte Sfinte Taine ale Bisericii.

La inceputul articolului spuneam ca nu este deloc intamplator faptul ca exista colinde care ni-L binevestesc pe “Hristos, Mesia chip luminos”. Chipul Pruncului Hristos scaldat in lumina, nu este altceva decat o prevestire a Schimbarii Sale la Fata, o prevestire a descoperirii  Slavei Sale si a posibilitatii noastre de a “ne lumina”, altfel spus, de a-L cunoaste impartasindu-ne de ea.

Tradiţii şi simboluri de Crăciun pe care nu le cunoşti…

Există nenumărate traditii legate de această sărbătoare despre ale căror origini nu cunoastem foarte multe lucruri .Spre exemplu, care este rolul vâscului si al plantei Poinsettia (Steaua Crăciunului), de unde a apărut traditia cu acadelele in formă de bastonas pe care le atârnăm in fiecare an in bradul de Crăciun si multe alte lucruri la fel de interesante?

Vâscul, simbol al prosperităţii.

Cu 200 de ani inainte de nasterea lui Iisus Hristos, druizii foloseau vâscul pentru a sărbători sosirea iernii. Acestia adunau această plantă verde, un parazit care creste pe alti copaci si o foloseau pentru a-si decora locuintele. Druizii credeau că planta avea puteri vindecătoare speciale pentru o gamă foarte largă de afectiuni, de la infertilitatea femeilor până la ingestie cu otrava.

De asemenea, scandinavii considerau că planta este un simbol al păcii si al armoniei. Asociau vâscul cu zeita lor Frigga, patroana dragostei. Obiceiul de a te săruta sub o crenguta de vâsc probabil că a derivat din această credinţă ancestrală.

La inceput, biserica a interzis utilizarea vâscului in sarbatoririle pregatite pentru Crăciun, din cauza originilor sale păgâne. Intr-adevar, preotii au sugerat, mai degraba, folosirea ilicelor, ca un substitut adecvat pentru plantele Crăciunului.

Poinsettia sau Steaua Crăciunului…

Aceste plante sunt originare din Mexic si sunt numite dupa primul ambasador al Americii in Mexic, Joel Poinsett. El este cel care a adus aceste plante in America, in anul 1828. Mexicanii din secolul al XVIII-lea credeau ca aceasta planta simbolizeaza Steaua din Bethleem. Astfel, Poinsettia a inceput sa fie asociata cu Craciunul. In fapt, floarea acestei plante este mica si de culoare galbena. Insa in jurul sau se afla frunze mari, de culoare rosie, care adesea sunt confundate cu petalele Poinsettiei.

Bradul de Craciun, o traditie fara de care nu ne imaginam aceasta sarbatoare…

Bradul de Craciun isi are originea in Germania secolului al XVI-lea. Era obisnuit pentru poporul germanic sa decoreze brazi, atat in interiorul unei locuinte, cat si in afara acesteia, cu trandafiri, mere si hartie colorata.

Se crede ca Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumanarile din bradul de Craciun. Venind acasa intr-o seara de decembrie intunecata, in apropierea Craciunului, acesta a fost uimit de frumusetea luminilor care straluceau printre ramurile unui bradut din fata casei sale. Luther a impodobit apoi bradul de Craciun din casa sa cu lumanari.

Bradul de Craciun nu a fost utilizat la scara larga in Marea Britanie pana in secolul al XIX-lea. Acesta a fost adus in Pennsylvania de catre germani, in jurul anilor 1820.

Simbolul Xmas, care semnifică sărbătoarea Crăciunului…

Această abreviere pentru Crăciun, Xmas (Christmas, in limba engleza), este de origine greacă. Cuvântul grecesc pentru Hristos este Xristos. In timpul secolului al XVI-lea, europenii au inceput sa foloseasca initiala numelui lui Hristos, „X”, in locul cuvantului „Christ” din termenul „Christmas”, ca o prescurtare a numelui acestei sărbători.

Desi crestinii de la inceputuri stiau că X-ul din nume inlocuia numele lui Hristos, crestinii de mai târziu, care nu cunosteau originea grecească a acestui nume, au considerat că abrevierea „Xmas” este doar o formă de lipsă de respect.

Sărbători Fericite !

comentarii