Cum va finanţa de acum Bruxelles-ul investiţiile „trăsnite”

• publicat la: 11 decembrie 2011
Cum va finanţa de acum Bruxelles-ul investiţiile „trăsnite”

Cine işi face iluzii că acordul de guvernanţă fiscală al UE, la care si România a aderat, va elimina definitiv investitiile „trăsnite” ale Guvernului de la Bucureşti este un naiv.

A crede că austeritatea si rigurozitatea germană vor pogorâ deodată asupra obiceiurilor guvernantilor noştri si vor stopa brusc şifonarea banilor publici din proiectele inutile e mai degrabă o speranţă, un vis decât o posibilitate.

Să nu uităm nicio clipă in ce ţară trăim, cine sunt cei care ne-au condus până acum, care sunt „calităţile” lor si ce au lăsat ei in urmă. De trei ani, Executivul numit si girat de Traian Băsescu a reusit să mai imprăştie prin ţară, fără nicio legătura si deci fără niciun folos, alti 50 de kilometri de autostradă. Ori asta e o mostră perfectă pentru lipsa de viziune si amatorism funcţionăresc. Ei nu aduc niciun folos, ci sunt doar bani cheltuiti aiurea, acolo unde nu sunt si furati de-a dreptul.

Insă cea mai bună dovadă pentru dezinteresul fata de banul public si atentia uriasa fata de rasplatirea clientelei de partid este modul in care sute de investitii pe timp de criza (in perioade in care banii sunt si mai scumpi si mai rari) au fost gandite si executate cel putin intr-un chip „trasnit”, asa cum le-a numit chiar omul care le finanteaza pe cele mai multe – Elena Udrea.

Sali de sport in sate pustii, patinoare de doua trei ori mai scumpe, terenuri de fotbal in panta sau in comune unde au ramas doar pensionari, bazine si piscine in localitati fara apa curenta, parcuri in sate aflate in padure, telegondole care duc in blocuri si cate si mai cate alte frumuseti de astfel de „trasnai” despre care presa a scris de zeci si sute de ori. Zeci si sute de milioane aruncate pe apa sambatei. Paradoxal, sfidand austeritatea impusa altora si cu un cinism vecin cu sadismul, Udrea isi recunoaste „trasnaile”.

„Mi-ati dat mie posibilitatea sa nu merg in Guvern cu aprobarea a inca unui program de investitii pentru ca, dupa cum stiti, ministerul se ocupa de o multime de investitii, unele dintre ele de-a dreptul trasnite”, spunea ministrul Dezvoltarii, enumerand cateva dintre ele, cu ocazia inaugurarii Centrului de conferinte al notarilor.

De unde atata cinism la un ministru care va cheltui alte 4,5 milarde euro doar pentru reamenajarea a 10.000 de km de drumuri comunale si judetene, care vor conecta doar terenurile de fotbal in panta din sate cu salile de sport din comune? Acelasi ministru Elena Udrea recunoaste ca a decis sistarea programului de construit sali de sport din comune, pentru ca acestea „erau folosite numai la nunti sau petreceri”.

De unde vine lejeritatea unor astfel de investitii fara cap si fara coada, care nu sunt gandite si judecate de nimeni, despre care nimanui nu-i pasa daca ajuta sau nu la dezvoltarea economica? In primul rand, mare parte din aceste constructii se fac din bani europeni, iar despre aceste fonduri am auzit ministri care vorbeau ca si cum ar fi fost bani din luna si nu ar conta daca sunt cheltuiti cu folos ori ba. Insasi Elena Udrea a incercat de multe ori sa inchida gura jurnalistilor spunand scurt ca „doar sunt bani europeni”.

Nu stiu daca iresponsabilitatea asta isi va gasi nasul. Mai mult de o speranta nu e loc, intrucat inventivitatea romaneasca e deja celebra, mai ales atunci cand vine vorba de furat. Ar fi trebuit sa fie pedepsita si pana acum, fiindca nu exprima doar incompetenta, ci si o anumita complicitate la sifonarea banului. UE a vegheat si pana astazi la modul in care i-au fost cheltuti banii. De aceea a stopat proiecte si a blocat miliarde pentru nereguli si suspiciuni in legatură cu contractele, coincidenta sau nu, tot din ograda doamnei Elena Udrea.

Dacă nu se va schimba nimic, vom impărtăşi cu toţii soarta autostrăzii Nădlac-Arad care, inainte de a fi inaugurată, trebuie să fie dărâmată si refăcută, pentru că a fost prost construită. Nu e vorba in fond „decât” de câteva sute de milioane de euro din fonduri europene. Pe lângă investitii noi avem si constructii „trăsnite”. Cu siguranţă avem si guvernanti la fel de „trăsniţi”. Altfel nu am avea atâtea paradoxuri si minunăţii, care mai de care mai costisitoare si mai extravagantă.

Rămâne să aflăm cine plăteşte pentru „trăsniile” astea si când vor fi judecati cei care le patronează. Să vedem asadar ce metode vor găsi sa fenteze si rigurozitatea nemţească.

sursa ziare.com

Lasati un comentariu