De Crăciun cu cântec şi dans îl aşteptăm pe Moşul bun
Într-o lume din ce în ce mai tehnologizată şi mai modernizată, ne-am gândit să reînviem farmecul serilor magice de iarnă , pline de glume, cântece, obiceiuri de mult uitate. Să-i facem pe copii să privească cu drag spre trecut, păstrând vie amintirea serilor de şezătoare.
”De Crăciun cu cânt şi dans îl aşteptăm pe moşul bun”s-a numit şezătoarea organizată de elevii clasei a III-a A de la Şcoala cu Clasele I-VIII „Vasile Lucaciu”,din Carei îndrumaţi de doamna învăţătoare Rodica Motişan.Activitatea a cuprins:corinde,obiceiul umblatului cu Steaua,cu Pluguşorul,copiii pregătindu-şi din timp costumaţia necesară şi memorându-şi rolurile.
Au recitat poezii,au spus glume,proverbe,ghicitori,cântece:Renul lui Moş Crăciun,Săniuţa,Ține Baba Iarnă sfat,dansul crăciuniţelor pe acordurile cântecului „Zurgălăi,zurgălăi”au prezentat părinţilor şi bunicilor câţiva paşi de dans codrenesc,stiut fiind faptul că deşi era postul Crăciunului,în şezătoare era locul unde tinerii învăţau paşii de dans .Elevii au desfăşurat jocuri interactive:R.A.I. şi „Trăistuţa fermecată”.
La expoziţia organizată cu acest prilej în sala de clasă au putut fi văzute lucrările elevilor executate în orele de abilităţi practice şi desen ,decoraţiuni specifice anotimpului iarna,obiecte vechi păstrate de bunici:lampă cu petrol,vase de lut,ţoale(covoare) ţesute în război,ştergare,icoane vechi cu care au fost împodobiţi pereţii clasei,furcă, fus.
Au aflat la ce foloseau aceste obiecte şi care era principala preocupare a femeilor din postul Crăciunului:torsul şi ţesutul.E drept că ce era pe vremea bunicilor nu mai e în prezent:a pătruns noul.Azi vedem sărbătorile cu ochii omului modern.
Poţi să cunoşti o ţară, un popor, pornind de la oameni şi de la obiectele plăsmuite de ei. Alături de limbă, obiceiuri şi tradiţii, şezătoarea constituie o emblemă de recunoaştere, o marcă a identităţii etnice şi locale.
redactia
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr