Pagina principala / Eveniment / I.L.Caragiale. Dramaturg, prozator, poet şi gazetar

I.L.Caragiale. Dramaturg, prozator, poet şi gazetar

An cu dublă semnificație pentru evocarea marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. Se împlinesc 160 de ani de la nașterea acestuia și, totodată, este marcat un veac de la dispariția lui.

Manifestările dedicate „anului Caragiale” vor fi deschise, însă, prin comemorarea lui nea Iancu, trecut în neființă pe  9 iunie1912. În acest sens, la sfârșitul lunii, va fi organizat un program special de spectacole, la Teatrul Toma Caragiu.

Născut în comuna Haimanale,jud.Prahova,la 30 ianuarie 1852, Ion Luca Caragiale urmează clasele primare la Şcoala Domnească din Ploieşti (1860-1864), unde la limba română are ca dascăl pe Basiliu Drăgoşescu, căruia, peste ani, îi poartă un deosebit respect. „În trei ani m-a învăţat, cu litere străbune, limba românească câtă o ştiu până în ziua de azi, că, mai mult, după el, nici n-am mai avut unde învăţa” (Peste cincizeci de ani).

Continuă apoi studiile secundare la gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din acelaşi oraş (1864-1867). Atras de timpuriu de teatru, în 1868, se înscrie la Conservatorul din Bucureşti, în clasa de mimică şi declamaţie a lui Costache Caragiale. Până la începerea războiului de independenţă, când s-a înrolat în garda civilă, viitorul dramaturg a fost, pe rând, copist la tribunal, copist şi sufleor în trupele lui Mihai Pascaly şi Iorgu Caragiali. După război, se angajează în redacţia ziarului Timpul şi participă la întrunirile societăţii Junimea, fiind imediat remarcat de Titu Maiorescu.

Între 1881 şi 1885 este revizor şcolar, perioadă în care are o relaţie pasageră cu Veronica Micle. Din relaţia cu Maria Constantinescu se va naşte viitorul mare romancier, Mateiu Caragiale. În timpul guvernării junimiste este pentru o scurtă vreme director general al teatrelor şi se căsătoreşte cu Alexandra Burelz (1889). În urma unui conflict cu Maiorescu, pe care îl acuză de falsificarea textelor eminesciene, se va despărţi de Junimea. Spirit iconoclast, pentru a şoca, dar şi pentru a-şi îmbunătăţi situaţia materială, deschide singur sau în asociaţie mai multe berării şi restaurante, cea mai celebră, Gambrinus, dăinuind şi astăzi. În 1905, profitând de o moştenire, se stabileşte la Berlin, unde va şi deceda.

Ion Luca Caragiale şi-a început activitatea literară în anii 1870, colaborând la principalele reviste umoristice ale vremii, cu precădere la Ghimpele, Claponul şi Moftul român. În 1878 i se joacă prima comedie, O noapte furtunoasă, dar consacrarea absolută e prilejuită de O scrisoare pierdută, a cărei premieră a avut loc în 1884. Din păcate, ultimele sale piese, D-ale carnavalului (1885) şi Năpasta (1890), au avut parte de primiri extrem de ostile. Între timp, publică numeroase volume de schiţe şi nuvele, colaborează cu articole literare şi politice în presa vremii. Ultima apariţie editorială importantă este broşura 1907. Din primăvară până în toamnă, prilejuită de răscoala ţărănească.

Viziunea de dramaturg îşi pune amprenta pe întreaga operă a lui Caragiale. Chiar dacă preia unele tehnici de la anumiţi autori francezi, originalitatea frapantă a temelor şi personajelor sale nu e cu nimic diminuată. În râsul lui Caragiale, dincolo de inflexiunile batjocoritoare vizibile atât în piesele cât şi în schiţele sale, se desluşeşte şi o certă notă de simpatie.

Caragiale s-a bucurat de recunoașterea operei sale pe perioada vieții sale, însă a fost și criticat și desconsiderat. După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanța sa în dramaturgia românească. După moartea sa, piesele sale au fost jucate și au devenit relevante în perioada regimului communist.

„Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfățișării lor în situațiile anume alese de autor”.

(Titu Maiorescu)

Deși Caragiale a scris doar nouă piese, el este cel mai bun dramaturg român prin faptul că a reflectat cel mai bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor. Opera sa a influențat și pe alți dramaturgi, cum ar fi Eugen Ionesco.

În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză.

comentarii