Cenuşa din vatră, după Hidroelectrica
• publicat la: 20 iunie 2012
E nu scandalos, ci strigător la cer ceea ce se întâmplă cu Hidroelectrica, gigantul energetic românesc asupra insolvenţei căruia (deşi are un potenţial uriaş, ba a încheiat până şi secetosul an 2011 cu un anume profit) urmează să se pronunţe Tribunalul Municipiului Bucureşti. Dacă va fi admisă cererea, va fi numit un administrator judiciar, iar statul (deţinător a 80% din acţiuni) nu va mai avea nici un cuvânt de spus.
Reputaţi economişti nu ezită să aprecieze că operaţiunea face parte dintr-o strategie menită să smulgă cu anasâna, la preţ de solduri, compania din patrimoniul statului, în beneficiul unor corporaţii de peste Ocean.
Cum s-a ajuns la această incredibilă situaţie, la această potlogărie aflată la limita subminării economiei naţionale? Nu e o noutate că Hidroelectrica era căpuşată de „băieţii deştepţi”, cărora le punea pe tavă energie ieftină, mult sub preţul pieţei. Nu e un secret că păduchii din fosta guvernare s-au îngrăşat pe seama acestei companii, interesele şi contractele oneroase fiindu-le apărate de consilii de administraţie pedeliste, ba şi de un minister-scut care, sub Videanu, le-a prelungit abuziv contractele până în 2019.
Deşi compania avea mari datorii la bănci şi la Bugetul de stat. Nu e nimic nou, dacă vom aminti că, pe fondul unui management deliberat antieconomic, conducerea companiei, consiliul de administraţie au practicat un dezmăţ financiar, cu venituri personale enorme, cu achiziţii nesăbuite. Toate astea se ştiau, iar ceea ce se întâmplă acum e doar bomboana pe colivă.
Cererea de insolvenţă a fost semnată de preşedintele Consiliului de Administraţie, Remus Vulpescu, la fel de simplu ca şi cum ar fi semnat-o pentru gogoşăria primită de la taică-su. Sub pretextul ridicol că ar fi o modalitate de a scăpa de contractele cu „băieţii deştepţi”, Ba explicând că ar fi fost „un management dezastruos”.
De parcă a a da foc companiei ar fi o soluţie. E ca în bancul cu bordelul, când afacerile merg prost se schimbă curvele, nu se dă foc stabilimentului. E stranie poziţia Ministerului Economiei, care tace, „ca să nu influenţeze justiţia”. Poftim?!
Semnătura buimacă (doar buimacă?) a lui Remus Vulpescu a luat pe nepregătite şi Guvernul, Daniel Dăianu, consilierul premierului, declarând că totul e o indicibilă „fantasmagorie”. Să nu trecem, însă, peste întrebarea-cheie care se pune când e vorba de o crimă: „Cui prodest? (Cui foloseşte?).
Aud voci care susţin că distrugerea sistemului energetic naţional, renuţarea la el pentru te miri ce şi mai nimic face parte din pachetul convenit cu FMI.de cuplul Băsescu-Boc şi preluat, de voie, de nevoie, de actualul Guvern.
Mă îndoiesc că ar fi vorba de condiţionalităţi intratabile. La urma urmei, un bancher trebuie să fie interesat în primul rând să i se restituie creditele acordate.
Dacă pune debitorului cuţitul la gât, atunci e vorba de altceva. Şi voi cita nu doar un raport al Băncii Mondiale („Romgaz şi Hidroelectrica au pierdut prin actualele contracte miliarde de lei”), ci mai ales, iarăşi, concluzia lui Daniel Dăianu: „Este dezastrul României. Această situaţie nu există nici în Grecia. E o metodă de a jefui compania, de a o transfera către companii străine”. Să-l credem, ştie ce spune.
După atâtea vânzări păguboase (imputabile tuturor guvernărilor), a mai rămas ca FMI să ne pună să ne vindem şi cenuşa din vatră. Mi-aş îngădui să observ că, în cazul Hidroelectrica, evenimentele put atât de rău, încât ar fi oportun ca Guvernul să sesizeze Parchetul General. Ceea ce ar bloca şi mult prea dubioasa cerere de insolvenţă.
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr