Pagina principala / Stiri interne / Cinstitul Băsescu a mințit din prima zi de campanie

Cinstitul Băsescu a mințit din prima zi de campanie

Traian Băsescu-OUG 41/2012 privind referendumul a fost emisă în folosul USL şi cere „punerea ei în acord cu decizia CCR” în câteva zile. Traian Băsescu uită că PDL a emis o ordonanţă similară cu dedicaţie specială  pentru el şi că a retrimis-o la reexaminare pentru când Parlamentul a respins-o. Cum a procedat PDL este unic în istoria parlamentarismului.

Băsescu nu apără România europeană ci pe sine însuşi

„Eu nu apăr un scaun. Am de apărat o Românie Europeană (…) Fac apel la Guvern să fie cinstit pentru că românii nu-i vor accepta pe cei necinstiţi”. Acestea au fost primele afirmaţii pe care le-a făcut Traian Băsescu în prima sa conferinţă de presă din campania pentru referendum. Cea de a doua frază este una cu dublă bătaie şi a vrut să sugereze că doar el şi fosta guvernare PDL sunt întruchiparea cinstei. Lucrurile nu stau deloc aşa. Şi o demonstrează o modificare adusă tocmai legislaţiei referendumului de demitere a preşedintelui. Un episod legislativ din timpul guvernelor Boc/Ungureanu demonstrează cât de „cinstite” au fost acestea şi cât de „cinstit” a fost Traian Băsescu.

După cum se ştie, pe 28 septembrie 2009, apare ruptura în cadrul guvernului Boc 1. PSD părăseşte (de voie, de nevoie) guvernarea. (Oare de ce presa portocalie şi corespondenţii străini acreditaţi la Bucureşti nu au catalogat alianţa PSD-PDL ca fiind de „stânga” aşa cu cataloghează USL? – n.a). Se prefigura în Parlament o majoritate copleşitoare, PSD-PNL-PC-UDMR-Minorităţi, care de altfel s-a şi realizat. Temându-se că după alegerile prezidenţiale pe care estima că le va câştiga, greu, dar le va câştiga, Traian Băsescu a vrut să-şi securizeze postul. Drept urmare, Emil Boc s-a executat şi pe 30 septembrie a emis Ordonanţa de Urgenţă nr.103/2009, prin care modifica legea referendumului aflată în vigoare. Principala modificare: valabilitatea referendumului era dată de participarea la urne a 50% + 1 din românii cu drept de vot. Opoziţia, majoritară acum în Parlament, în 40 de zile a reuşit să respingă OUG 103, iar Traian Băsescu trebuia să promulge Legea de respindere a ordonanţei.

Dar, cel care susţine că „nu-şi apără scaunul, ci România Europeană”, a retrimis legea spre reexaminare Parlamentului, solicitând ca ordonanţa să fie aprobată. Ne aflam pe 27 noiembrie 2009, înaintea turului II al prezidenţialelor, iar Traian Băsescu îşi făcea probleme privind o coabitare cu un Parlament cu o majoritate de altă culoare politică.

Modificare radicală de teama USL

Cum după alegerile prezidenţiale, pe 23 decembrie 2009 se formează guvernul Boc II, iar în Parlament acesta are majoritate, cu UDMR, minorităţi şi cu „începutul” de UNPR, pericolul unei eventuale suspendări/demiteri a lui Traian Băsescu dispare, iar„cinstiţii” din PDL nu mai sunt interesaţi de ordonanţă. Atenţie mare: între 12 mai 2010 şi 26 aprilie 2011, cinstiţii PDL-işti blochează în 30 de şedinţe de plen !!! dezbaterea reexaminării. Motivul, se formase deja USL, iar în Senat, raportul dintre majoritate – opoziţie era unul infim, în numeroase situaţii cei din opoziţie fiind numeric superiori. Pe 26 aprilie se produce inevitabilul, şi reexaminarea este respinsă. Cum în luna mai deputaţii PDL nu au prea dat pe la Cameră, fiind ocupaţi cu campania alegerilor interne din partid, cererea de reexaminare rămâne în sertarul Robertei Anastase. Şi rămâne aproape un an de zile. În primăvara lui 2012, când USL este în creştere şi la Cameră, profitând de greva parlamentară a Opoziţiei, se adoptă legea de aprobare a OUG 103/2009 în data de 27 martie. Dar între timp s-a mai petrecut un eveniment: pe 7 martie 2012, când era programată o şedinţă comună în care Traian Băsescu urma să citească un mesaj, câţiva deputaţi PDL din Comisia juridică se întrunesc pe ascuns (şi fără cvorumul de şedinţă necesar) şi mai aduc o modificare în plus OUG 103/2009: Demiterea preşedintelui cu votul a 50% + 1 din numărul total al alegătorilor. Practic, prin acest amendament, demiterea preşedintelui devenea imposibilă. Ar fi trebuit cca 9 milioane de voturi pentru demitere, la o participare la urne a minim 9 milioane de alegători. Cine au fost autorii amendamentului: „cinstiţii” Mircea Toader, Daniel Buda şi Gabriel Andronache. (Evident, nu a existat nici un ecou în presa străină privind această condiţie imposibilă votată fără cvorum în comisia juirică).

Legea de aprobare a OUG 103/2009 este promulgată pe 9 aprilie şi astfel Traian Băsescu îşi securiza scaunul (pentru că deja raportul de forţe în Parlament era aproape favorabil USL) şi nu România Europeană pe care a invocat-o.

Urmează reacţia noii Puteri, şi, între 21 mai 2012 şi 26 iunie a.c., USL „repară” legea referendumului, dar proiectul de lege 264/2012 este trimis de PDL la CCR, iar despre soluţia judecătorilor se ştie doar că condiţionează valabilitatea referendumului de prezenţa la urne a 50% + 1 din totalul alegătorilor. Legea USL fiind blocată la CCR, USL se repliază şi guvernul Ponta emite OUG 41 din 5 iulie 2012, care, de fapt este o revenire la legea de dinainte de emiterea ordonanţei 103/2009, lege verificată şi paraverificată de CCR şi considerată ca fiind constituţională.

Traseul OUG 103/2009 privind referendumul

–          Emitere, guvern Boc – 30 septembrie 2009

–          Respinsă de Senat – 13 octombrie 2009

–          Respinsă de Cameră – 9 noiembrie 2009

–          Reexaminare cerută de Traian Băsescu – 27 noiembrie 2009

–          Reexaminare respinsă de Senat – 26 aprilie 2011

–          ADMITERE reexaminare Cameră – 27 martie 2012

–          Promulgare a Legii de aprobare a ordonanţei – 9 aprilie 2012

sursa ziare.ro

comentarii