România trebuia să aibă METROU din 1935
Metroul a fost visat în ţara noastră la 1900, a fost plănuit în anii ‘30 şi construit de abia în perioada cultului personalităţii lui Ceauşescu. Metroul bucureştean a fost construit în întregime fără nicio asistenţă de specialitate străină.
În anul 1908, un tânăr student, Dimitrie Leonida, care avea să devină o somitate inginerească de talie europeană, îşi alegea ca temă a diplomei sale de licenţă proiectul construcţiei unui metrou în Bucureşti. Dar proiectul va rămâne document de arhivă. În deceniul patru, după cum aflăm din articolul „Acoperirea Dâmboviţei”, semnat inginer Horia Voinescu în revista „Urbanismul” nr. 7-9/1935 se aduce oficial în discuţie problema construirii metroului. Dar proiectele au fost fie socotite fanteziste, fie au fost lipsite de posibilităţi tehnice şi materiale pentru a fi aplicate.
După 1970, „dosarul” metroului bucureştean a fost redeschis. Construcţia metroului se înscrie în şirul de proiecte colosale pe care Nicolae Ceauşescu avea să le puna în practica începând de la mijlocul anilor ‘70, odată cu escaladarea cultului personalităţii.
Menit să preamărească puterea lui Ceausescu, metroul era un mijloc de transport foarte necesar Bucureştiului. Dacă în perioada 1950-1960 se considera că metroul se poate justifica numai pentru oraşele mai mari de două milioane de locuitori, după 1960, toţi specialiştii deveniseră convinşi că deja la un milion de locuitori metroul devenea indispensabil. Uneori, acest plafon este coborât chiar sub 600.000 de locuitori.
Construit de români
Reţeaua metroului trebuia să asigure relaţiile dintre zonele industriale, marile cartiere de locuit şi zona centrală.
Un lucru demn de menţionat este acela că, dintre toate metrourile existente în lume, doar cel bucureştean a fost construit în întregime fără nicio asistenţă de specialitate străină.
Vagonul de metrou era produs la întreprinderea de vagoane Arad. Iniţial, toate vagoanele de metrou aveau culoarea galben. Alte intreprinderi care au mai contribuit la realizarea metroului au fost Electroputere Craiova, Progresul Brăila şi alte uzine bucureştene, timişorene, ieşene şi sibiene. Constructorii au atins cea mai rapidă viteza de înaintare, înregistrată pe vreun şantier similar, dând în exploatare în numai opt ani prima magistrala de metrou, între Uzinele Republica şi IREMOAS, lungă de peste 25 km.
Metroul azi
Reţeaua de metrou din municipiul Bucureşti a fost dată în folosinţă etapizat, pe tronsoane, începând cu anul 1979, în prezent însumând 62,2 km cale dublă pe 4 magistrale, 45 staţii şi 4 depouri. Metroul acoperă 3,7% din lungimea reţelei de transport public a capitalei, transportând în medie 15% din volumul total de călători ce utilizează mijloacele de transport în comun.
B.Biszok/capital.ro
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de emil la 19 iulie 2012 - 16:01
tinutul secuiesc, care nu a existat niciodata faptic in epoca moderna din 1848 incoace, precum si regiunea autonoma maghiara (infiintata in 1952) sunt „creatii comuniste”, din timpul lui stalin vizand dezmembrarea Romaniei, ca si planul Valev. sa intelegem ca ungurii sunt comunisti atunci cand le revendica?
sau au ramas niste horthysti nostalgici, care folosesc orice prilej de a lovi in integritatea Romaniei?
de emil la 19 iulie 2012 - 16:06
comentariul anterior a ajuns aici din greseala. el trebuia sa ajunga la tinutul secuiesc si congresul V pcr.