Pagina principala / Opinii / Cum a compromis Băsescu Traian reţeaua externă de sprijin a României

Cum a compromis Băsescu Traian reţeaua externă de sprijin a României

Ce trebuia să se întîmple de mult s-a întîmplat în sfîrşit: Băsescu Traian ne-a făcut de rîs pe toată planeta. A patra şi, probabil, ultima sa tentativă de lovitură de stat a eşuat jalnic. Celelalte trei lovituri reuşite au fost, în ordine : « fraudarea alegerilor » în 2004, autosuspendarea sa în 2007, prin care s-a reîncărcat (reloaded) politic în dauna unei opoziţii nătînge, şi, în sfîrşit, realegerea sa dubioasă din 2009 (nu e vorba de voturile supranumerar de la Paris, ci de cele vreo 2-3 milioane obţinute cu STS-ul, vorba făptuitorului). După unii, loviturile de stat ale lui Băsescu Traian ar fi şi mai numeroase – vezi « soluţia imorală Voiculescu », refuzul de a numi un prim-ministru al majorităţii ieşite din vot, constituirea UNPRului, reînnoirea mandatelor lui Emil Boc, numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca prim-ministru etc. De fapt, încă de pe vremea guvernului Ciorbea, Băsescu Traian o ţine într-o lovitură de stat permanentă. Starea naturală a unui aşa-zis preşedinte jucător e lovitura de stat cotidiană. S-o luăm sistematic.

S-a observat deja – a făcut-o Sorin Roşca Stănescu printre alţii – că momentul suspendării a fost impus de însuşi Suspendatul. După ce a preluat guvernul şi a înregistrat un succes zdrobitor în alegerile locale, USL ar fi putut să aştepte pînă în iarnă ca să se debaraseze de « epava politică Biruinţa » după o izbîndă previzibilă la alegerile parlamentare. Pe Suspendat îl interesa însă să procedeze la autosuspendare imediat, înainte ca puterea USListă să se instaleze temeinic şi înainte ca serviciile să-l abandoneze de tot. Băsescu Traian ştia încă din 2004 cum stăm sau, mai degrabă, cum nu stăm cu listele electorale. Ioan Rus părea numit de Suspendat, în înţelegere pe sub masă cu Victor Ponta. Băsescu Traian avea în mînă toţi aşii, USL-ul nu putea decît să-i accepte timing-ul şi să încerce să-l bată în cursul jocului. Ceea ce, pînă la urmă, a reuşit, piesa-cheie fiind din nou Ioan Rus care i-a comunicat Curţii Constituţionale că nu poate garanta cifra alegătorilor. Dacă nu ar fi acceptat termenii şi calendarul lui Băsescu, USL şi-ar fi pierdut pe rînd toţi miniştrii, făcuţi plagiatori (vezi cazul Mang), cu dosare penale sau cu mape profesionale scoase oportun la « analiză ». Şi iată că, de-a lungul tentativei de lovitură de stat a sabotorului altora, acesta a fost însoţit tot timpul de Vocea Rusiei, care pare a fi o adevărată specialista GRU în logica non-lineară, paradoxală a strategiei militare practicată cu brio şi de preşedintele jucător în toată cariera lui, de la Rouen, scamatoria cu flota noastră şi pînă la ţîpuriturile iceriste recente despre lovitura de stat.

Dar lovitura de stat a lui Băsescu Traian a avortat. Securistul comunist nu a luat în calcul jocul democratic. Şapte milioane şi jumătate de cetăţeni români l-au « ciuruit » : Băsescu Traian seamănă din ce în ce mai mult cu un Dracula de bîlci, iar asistenta lui blondă pare şi ea să-l abandoneze. Site-ul cotidianul.ro a produs un serial cu susţinătorii externi folosiţi în interes propriu de Băsescu Traian. Joseph Daul, politician de mîna a treia, aproape anonim în Franţa, specialist în abatoare şi carne de vită, promovat în zoo-ul politic de Nicolas Sarkozy ; foarte cunoscutul (la noi) Mirel Bran, corespondent Le Monde şi media locală din Franţa şi Elveţia, cu o producţie tipărită în cîteva rînduri pe banii ICR, plus producţiile culturale ale soţiei de la dînsul ; Laura Balomiri, Austria Presse Agentur, Televiziunea ZDF şi cotidianul austriac Der Standard ; Vlad Odobescu, de la Dilema Veche, în USA Today ; ICRistul Keno Versek în Der Spiegel ; Carmen Păun, clienta ICR, reporter în EUObserver ; Liliana Ciobanu, fostă Realitatea TV, în The Economist ; Raul Sanchez Costa, în cotidianul El Pais, bursier ICR, o impresionantă pletoră de corespondenţi la publicaţii de primă mărime din Belgia (Bruxelles), Germania, Spania, Austria, Marea Britanie, SUA etc. O foarte importantă reţea de sprijin, construită cu mari eforturi, şi nu doar financiare, de serviciile noastre abilitate şi de ICR, el însuşi un serviciu, iată, deşi nu în sens cultural. Numai că aceşti oameni trebuiau folosiţi în interesul României, iar nu în cel personal al lui Băsescu Traian. Cine răspunde pentru asta ? Vor urma demisii sau demiteri după ce referendumul va fi validat, dacă va fi validat ? Cît despre reţeaua internă de sprijin a lui Băsescu Traian (dirijată de istericul postsovietic Tismăneanu Vladimir de la Washington, împreună cu cîţiva locotenenţi şi caporali locali şi alţi contributors rătăciţi sau Ioana-Ene-pe-la-gene, pseudonim neidentificat), rămîne de văzut dacă nu cumva e şi aceasta o reţea externă, plătită de fraierul contribuabil mioritic.

Ar mai trebui să atragem atenţia asupra sindromului « vorbitul în oglindă », asupra dedublării şi schizoidiei. De mai mult de opt ani, Băsescu Traian vorbeşte în oglindă despre Adrian Năstase, despre corupţie, despre trădare de ţară. Şi psihiatrii români ar trebui să se pronunţe în această privinţă. Băsescu Traian e de mult o « chestiune » care nu ţine de politică sau de istorie, ci doar de patologie. În cele din urmă, lovitura de stat e una uşor de decriptat prin sindromul « vorbitul în oglindă »… « Cine zice ăla e » sau « hoţul strigă hoţii » e o strategie pe care o poate înţelege toată lumea.

Preluare de pe blogul Editurii Compania

comentarii