Cercetaşii Români Uniţi în vizită la Bădăcin

• publicat la: 22 decembrie 2012
Cercetaşii Români Uniţi în vizită la Bădăcin

Atunci când te pregăteşti pentru o ieşire cercetăşească, te întrebi ce obiective importante ai în preajma oraşului sau a judeţului în care locuieşti şi cum poţi pune în aplicare planurile făcute pentru a atinge obiectivele spirituale şi tehnice din programul anual. Aşa se face că uitându-ne pe hartă, am localizat Bădacinul, un sat din judeţul Sălaj, care are un potenţial uriaş din punct de vedere cultural şi spiritual. E într-o zonă colinară deosebit de pitorească, cu păduri şi păşuni, cu oameni harnici, dar mai ales cu o istorie demnă de a fi cunoscută şi de „Cercetaşii Români Uniţi”.

În pas de cercetaş, într-acolo ne-am îndreptat în zilele de 30 noiembrie – 1 decembrie 2012, tocmai pentru a face cunoştinţă cu locul de origine al marelui om politic Iuliu Maniu; locul copilăriei sale, unde politicianul se întorcea ori de câte ori dorea să se refacă şi despre care spunea: „La Bădăcin, parcă şi aerul este mai proaspăt. În liniştea grădinii uit greutăţile zilnice, pentru că aici sunt cu adevărat acasă”. Gazdele noastre au fost Pr. Cristian Borz (paroh de Bădăcin), Pr. Protopop Nicolae Bodea (Protopop de Şimleu) şi Adrian Tulbure (drumeţ în serviciu din Şimleu).Prima zi a ieşirii cercetăşeşti a fost marcată de cunoaşterea satului Bădăcin cu împrejurimile sale, şi mai ales a casei memoriale şi muzeului închinat „Sfinxului” de la Bădăcin. Şi pentru că cercetăşia implică responsabilitate, ne-am pregătit aşa cum se cuvine, documentându-ne temeinic. Despre Bădăcin şi Iuliu Maniu ne-a vorbit David Popescu, cercetaş de clasa a II-a.

Părintele Cristian Borz ne-a prezentat casa memorială a familiei Maniu, mormintele şi muzeul memorial, evidenţiind, în tot acest timp, idealurile care l-au însufleţit pe Iuliu Maniu: dragostea de Dumnezeu, familie şi patrie.

Am explorat satul, biserica veche şi cimitirul vechi, urcând apoi pe coasta sudică în apropierea pădurii, unde am reuşit să facem un concurs de aprindere a focului. Atelierul despre „Esenţe lemnoase bune pentru foc” a fost susţinut de cercetaşul Sebastian Chirodea. Nu a lipsit nici atelierul dedicat îndemânării, concretizat în facerea a două noduri, susţinut de şeful de patrulă, Vlad Füsüs.Deşi întoarcerea spre Şimleu a fost făcută într-un ritm mai alert, datorită unei mici întârzieri şi ploii, partea a doua a zilei a fost dedicată spiritualităţii şi cântecelor. Părintele Cristian Borz ne-a vorbit despre modele de credinţă din Biserica primelor secole, mai exact, despre Sfânta Felicitas şi Sfântul Benedict.

Mai apoi, după o zi plină de aventură, ritm şi activităţi, cercetaşii au avut parte de o cina copioasă, pregătită de d-na preoteasă, prof. Maria Borz. Generozitatea şi ospitalitatea familiei Părintelui Cristian Borz a fost remarcată de unul din tinerii cercetaşi prin cuvintele: „La Şimleu sunt oameni atât de deschişi şi ospitalieri încât îţi vine să nu te mai întorci acasă”. Şi pentru a nu trece neobservată această seară minunată, tinerii cercetaşi au răsplătit efortul părintelui cu colinde şi cântece cercetăşeşti.A doua zi, cercetaşii au avut parte de o înviorare mobilizantă făcută în curtea bisericii, iar mai apoi, de rugăciunea de dimineaţă şi micul dejun. Programul a continuat cu un atelier dedicat Legilor Cercetaşilor, reamintind fiecare articol în parte, pentru a nu uita cine suntem şi cum putem să le aplicăm în viaţa cotidiană. Dacidava a constituit următorul obiectiv, astfel că, în pas de cercetaş, am întreprins o scurtă explorare pe Măgura Şimleului, acolo de unde, în urmă cu aproape două milenii, dacii liberi făceau incursiuni în teritoriile imperiale ale noii Provincii romane Dacia Porolissensis.

Admirând panorama deosebit de frumoasă care surprinde oraşul Şimleu şi împrejurimile sale, am localizat locul de cazare (Protopopiatul şi Biserica parohială), vechea cetate medievală, drumul spre Bădăcin, râul Crasna şi autogara. Despre cetatea dacică ne-a vorbit cercetaşul David Sabău, iar despre oraşul Şimleul Silvaniei, cercetaşul Sebastian Chirodea.Şi, pentru a da curs invitaţiei de a participa la Ceremoniile organizate cu ocazia Zilei Naţionale a României, am coborât de la Dacidava şi-am poposit în parcul central. În momentul intonării imnului naţional am salutat cercetăşeşte şi am cântat „Deşteaptă-te Române” amintindu-ne de angajamentul luat în ziua Promisiunii: „Promit … să servesc cât mai bine pe Dumnezeu, Biserica şi Patria…”.De asemenea, participarea cercetaşilor la această sărbătoare a fost o ocazie de a-l reîntâlni pe Pr. vicar foraneu Gheorghe Ţurcaş care, alături de Pr. Protopop Nicolae Bodea şi Pr. Cristian Borz, a oficiat slujba de pomenire a eroilor şi martirilor români căzuţi pentru ţară. Nu am lipsit nici de la defilarea armatei, care s-a desfăşurat pe strada principală a oraşului, moment în care ne-am amintit de cântecul „Treceţi batalioane”, cel care a insuflat soldaţilor români aflaţi pe front, virtuţile ostăşeşti pentru ţară şi neam.

Apoi, înfriguraţi un pic, dar plini de elan tineresc, am pornit spre casa primitoare a familiei Tulbure, unde Adrian – unul din fruntaşii cercetăşiei din Şimleu – ne-a oferit un prânz pe cinste, dovedind şi de această dată, că „Cercetaşul este prietenul tuturor şi fratele oricărui alt cercetaş”.Reîntoarcere la Oradea sau explorare de noi locuri? Cu calm şi bunăvoinţă ne-am reîntors acasă mai bogaţi decât am plecat. Am căutat Bădăcinul şi l-am aflat, l-am cunoscut pe Iuliu Maniu şi ne-am bucurat, am fost în Şimleu şi am cântat, să-i mulţumim lui Dumnezeu, fraţi cercetaşi!

Silviu Sana/egco.ro

Lasati un comentariu