Pagina principala / Timp Liber / 2012, anul speranţelor, nu al apocalipsei

2012, anul speranţelor, nu al apocalipsei

Deşi analişti de frunte, inclusiv celebrul Nouriel Roubini işi exprima pesimismul cu privire la perspectivele economiei in ţările avansate, studii efectuate de LEAP (Laboratorul European de Anticipari Politice) prevede totuşi o oarecare stopare a declinului si chiar inceputul unor redresări economice.

Fără să intrăm in contradictie cu ipotezele unor recunoscuti experti, nu putem neglija nici opinia celor de la LEAP, care, in ultimul deceniu, au prefigurat destul de corect nu numai evolutia fenomenelor economice, dar si unele evenimente politice de mare impact.

Poate cel mai important este modul cum a anticipat filmul evenimentelor succesive ale crizei sistemice globale, inceputa in 2007, pornind metodic de la cauzele care au produs-o si ajungand la multimea efectelor directe si colaterale, an de an.

In orice caz, cu peste un an in urma, LEAP prevestea, cu privire la anul 2011, o perioada neiertatoare, caracterizata prin deprimarea tarilor sarace si scaderea sperantei lor spre mai bine, pe fondul debusolarii liderilor mondiali.

Pentru 2012, LEAP considera ca depresiunea se indreapta mai mult spre bastioanele care s-au aratat rezistente in anii trecuti: Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, conducerile Rusiei si ale Chinei.

2012, primul an constuctiv

S-ar putea ca 2012 si fie mai bun sau, cel putin, mai promitator pentru multe tari, mai ales dintre cele mici. Studiul preconizeaza „o basculare geopolitica mondiala. Vor fi inevitabile greutati importante pentru o buna parte a planetei, dar ele pot pregati conditiile unei simtitoare ameliorari a situatiei in anii urmatori”.

Ca urmare, nu trebuie sa ne asteptam atat la rezultate imediate si spectaculoase, cat la apropierea mult asteptatei tranzitii spre mai bine, ceea ce inseamna foarte mult. LEAP face chiar aprecierea ca „2012 va reprezinta primul an constructiv de dupa 2006”.

Inclinat spre un oarecare subiectivism pro-european, LEAP acuza SUA si Regatul Unit de a fi angajat, in acest timp, un soi de razboi economic contra bunilor lor aliati de pe continentul european, producand rani adanci in economia si, mai ales, in finantele acestora.

Din fericire, razboiul se apropie de sfarsit. Inamicul a devenit constient de ceea ce i se intampla, iar atacantul a ajuns sa cam termine munitiile. Noul an pare sa aduca armistitiul.

Poporul suveran, altfel decat ca entitate retorica

Criza datoriilor din zona euro n-ar trebui pusa in afara acestei lupte surde, dar nu inobservabile. Exista perspectiva ca o tara, precum China, sa fie interesata sa ajute, in cele din urma, o Europa vlaguita de crize.

Nu trebuie sa ne indoim de intelepciunea corecta a Chinei. Ea intelege ca nu este tocmai interesata sa se amestece, dar este si mai dezavantajata, sa nu se amestece.

Intre timp, LEAP prevesteste, pentru 2012, un alt fenomen, capabil sa cutremure lumea pe toate planurile: furia populara. Emanciparea popoarelor este o realitate certa. Ea a facut deja un antrenament in 2011 si este pregatita sa continue cursa. Cetateanul, din ce in ce mai socializat, se simte puternic si capabil sa-si exercite autoritatea asupra celor pe care i-a investit sa-l reprezinte.

Trăim epoca in care suveranitatea populara incearca sa nu mai fie o expresie retorica, ci o realitate. Nu exista decat doua posibilitati: ori se va afirma aceasta suveranitate, ori va apare o noua criza sistemica globala, cu totul alta decat cea a anului 2011.

Studiul concluzioneaza ca emanciparea populara nu este un dezastru. Dimpotriva, poate constitui stimulentul cel mai bun pentru ca liderii sa actioneze asa cum le cere statutul lor.



sursa ziare.com