Ţara care a înfruntat CE și a câștigat
Islanda a castigat procesul intentat de Olanda si Marea Britanie pentru restituirea miliardelor de euro imprumutate bancilor private din Islanda in 2008. Curtea de Justitie a Asociatiei Europene a Liberului Schimb a decis unanim in favoarea Islandei, care prin doua referendumuri a decis sa nu returneze pe spezele populatiei banii pierduti de sectorul privat. Decizia nu mai poate fi atacata de Londra si de Haga sau de Comisia Europeana.
Este o decizie care s-a luat in cazul unei tari cu o economie atipica si foarte putin populata, insa o decizie care ar putea sa serveasca drept exemplu pentru statele care isi obliga cetatenii sa plateasca pentru pierderile sectorului privat, in timp ce nu benefoiciaza aproape deloc de profitul acestui sector.
Argumentul Islandei a fost ca, la fel ca orice stat, a avut obligatia de a crea un fond de garantare a depozitelor bancare, insa nu are si obligatia de a alimenta acest fond din banii publici. Obligatia este doar de a-l crea si supraveghea. In definitiv, bancile private insele pot sa alimenteze aceste fonduri. ’’Directiva 94/19 a CE referitoare la sistemele de garantare a depozitelor obliga un stat la asigurarea functionarii, la recunoasterea si supravegherea unui sistem de garantare a depozitelor. Altfel spus, nu statul trebuie sa plateasca bancile inpierdere.’’ Sistemul de garantare acopera pierderile sucursalelor deschise de banci dintr-un stat intr-o alta tara, nu insa si pierderile filialelor, caci acestea au propria personalitate juridica.
Disputa pleaca de la prabusirea Landbaski, in 2008. Aceasta banca islandeza a atras 300.000 de clienti din Olanda si Marea Britanie, care au incercat sa castige bani usori prin sistemul online de depozite bancare Icesave. Cand Landbanski a disparut, guvernele de la Londra si Haga au inapoiat din propriile fonduri nu doar ceea ce depozitarii ar fi primit de la sistemul islandez de asigurare a depozitelor (care s-a prabusit si el in 2008), ci intreaga suma. Guvernele Olandei si Marii Britanii au oferit atunci 3,1 miliarde de euro, pentru a nu crea o isterie in tarile lor. Si apoi au incercat sa obtina macar o parte din acesti bani de la islandezi.
Guvernul Islandei a incercat sa ajunga la o intelegere cu Londra si Haga, insa populatia a respins orice acord prin doua referendumuri. Mai mult, premierul Geir Haarde, care conducea guvernul in momentul prabusirii sistemului bancar a fost judecat si a fost gasit vinovat pentru ca nu a tinut sedinte de guvern pe teme foarte impornatnte. Nu a fost condamnat la nicio pedeapsa, insa procesul sau a fost o premiera.
Revenind la disputa dintre Islanda, Olanda si Marea Britanie, aceasta a fost de competenta Curtii Asociatiei Europene a Liberului Schimb. Islanda nu este membra UE, ci membra EFTA, iar cele doua organizatii au fuzionat in 1994 in cadrul Spatiului Economic European, care a stabilit drept instanta de arbitraj a disputelor economice Curtea EFTA. Aceasta a decis in unanimitate in favoarea Islandei si, mai mult, a condamnat pe cei care au depus plangeri legate de acest caz impotriva Islandei sa plateasca cheltuielile de judecata.
Oricare ar fi fostul motivul pentru care Londra si Haga au ales sa suporte pierderile Icesave, aceasta a fost decizia lor si este corect ca cele doua guverne sa suporte costul, scrie The Wall Street Journal.
Presa britanica este nemultumita de decizia EFTA si arata ca aceasta a transformat intr-o farsa toate regulile functionarii transfrontaliere a sistemului bancar european. Statele gazda nu au nicio responsabilitate fata de clientii straini ai bancilor in cazul unui colaps, se traduce decizia EFTA, iar clientii nu-si vor mai putea recupera banii decat direct de la banca cu probleme, iar aceasta poate dura ani de zile.
sursa cotidianul.ro
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de Horia Mărieș la 29 ianuarie 2013 - 20:35
Traducere din „Times”
FMI confirma tragicul experiment facut in Romania
„Qui s’excuse s’accuse”, spune de veacuri un proverb francez.
Se aplica manusa celor care se scuza inainte de a fi acuzati, precum si
acelora care reactioneaza ca si cum au fost prinsi cu musca pe caciula.
„Qui s’excuse s’accuse” – asta s-a putut spune extrem de nimerit despre
FMI, cand agentia Reuters’ (piesa de frunte in mass-media economica
mondiala) a acuzat cu subiect si predicat FMI de folosirea unor standarde
duble in programele stabilite pentru Romania fata de cele pentru tari
considerate occidentale, precum Portugalia sau Irlanda.
FMI a sarit imediat ca ars. Agentia Reuters a avut parte de o replica
lunga si impopotonata cu explicatii nenecesare fata de subiectul
incriminarii, unele chiar false despre situatia economica din Romania si
altele si mai netemeinice despre strategiile concepute de FMI.
Cat despre rezultatele obtinute, au fost evocate aceleasi povesti
rasuflate cu stabilitatea financiara recastigata, fara a se preciza ca
operatia poate a reusit, numai ca pacientul a murit!
Ceea ce spusese Reuters despre programul FMI in Romania, prin comparatie
cu programele pentru alte tari europene, este insa mizilic in raport cu
ceea ce specialisti sau analisti de specialitate din Romania observasera
de ani de zile.
Dar, bineinteles, FMI, cel care se comporta precum stapanul fata de
sclavi in relatia cu tarile de la periferie, cum este si anexa bananiera
numita Romania, s-a facut ca nici nu vede, nici nu aude aprecierile
venite din Romania.
Nu era, desigur, ca stapanul de sclavi sa se coboare intr-atat!
Cand a spus insa ceva Reuters, pe care cei de la FMI n-o puteau plasa pe
la periferia coloniala, reactia a venit imediat. Si s-a dovedit ca
Reuters a lovit in moalele capului.
De ce insa Reuters s-a trezit abia acum, dupa ce s-a facut ani de zile ca
nu vede ceea ce era de zarit si de la o posta ,este o alta problema! Este
foarte posibil insa ca, in contextul controverselor
germano-anglo-americane asupra strategiilor de urmat in fata crizei
datoriilor suverane, tunurile anglo-americane, inclusiv cele mediatice,
sa fi fost puse, alaturi de euro, si pe strategiile de tip colonialist
franco-germane in Europa de Est si pe rezultatele lor dezastruoase!
Intereseaza foarte putin acest aspect in legatura cu problema cu pricina.
Fapt este ca Reuters pune punctul pe „i” si FMI, in calitate de
instrument al asupririi Europei de Est, rabufneste de manie ca este prins
cu mata-n sac!
Ce au insemnat de fapt politicile de dublu standard de care a fost acuzat
FMI?
Cea mai precisa decriptare au folosit-o in Romania acei analisti care au
formulat clar ca, la cererea capitalului privat transnational
vest-european, FMI a facut in Romania si cu Romania un experiment pe cat
de dramatic pe atat de dezgustator.
Reactia FMI la acuzatiile Reuters confirma ca in Romania a avut si are
loc un experiment FMI!
Alegerea Romaniei pentru acest experiment este lesne explicabila: stat
slab, in disolutie economica aproape completa si in disolutie
politica in curs, clasa politica gata sa faca orice, in fata oricarei
comenzi externe, daca este lasata in continuare sa fure.
In ce a constat experimentul?
Inainte de toate
– in impunerea tezei: statul este de vina, statul sa plateasca!
Lucru cu atat mai caraghios in Romania, dar poate cu atat mai relevant
pentru experiment, deoarece nu statul adusese tara in situatia economica
nesustenabila in care ajunsese in 2009.
Nu statul daduse creditele de consum destabilizatoare, nu statul facuse
importurile halucinante anterioare, ci sectorul privat.
– Culpabilizarea statului insemna sa plateasca salariatii, pensionarii,
contribuabilii, si nu bancile si debitorii lor! In consecinta, dupa ce a
fost schimbat fortat Codul Muncii pentru a lasa munca la cheremul
capitalului, au fost stabilite cele mai dure masuri de austeritate din
Europa:
– taieri de salarii,
– inghetari de pensii,
– amputari de programe sociale, toate combinate cu majorari de impozite.
Si, corolarul experimentului, toate aceste ajustari cerute a fi facute de
catre stat au fost puse de la inceput in carca populatiei!
Cine le-a pus în cârca populației? Dobitocii de Băse și Boc!
Daca FMI considera cumva acest experiment un succes, cum vrea sa
demonstreze, inseamna ca aceasta institutie si-a pierdut si drumul, si
cararea si a ajuns doar un jalnic instrument la cheremul capitalului
privat transnational ale carui interese le reprezinta cu nerusinare, fara
a mai incerca macar de forma sa afiseze ca ar mai urmari si o dezvoltare
a tarilor prinse in vizor!
Nivelul de trai din Romania s-a prabusit !
Dupa trei ani de programe FMI, nivelul de trai in Romania s-a prabusit.
Dar, sa zicem ca nu acest aspect este importamt, in masura in care era
pretul pentru „castigarea” echilibrelor si stabilitatii.
Dar acestea sunt povesti de adormit copiii, caci este vorba de echilibrul
si stabilitatea celui ajuns in nemiscare economica, stabil pana in maduva
oaselor si pentru totdeauna!
Fundamental este ca, prin programele aplicate, Romania a ajuns in
imposibilitatea fizica de a creste, ceea ce, pentru o tara subdezvoltata,
este un dezastru!
Acest program a consolidat in plina criza pozitia Romaniei de anexa
bananiera a Vestului Europei, care s-a conturat si articulat in perioada
anterioara de crestere economica, bazata aproape exclusiv pe creditul de
consum promovat de bancile occidentale.
De-acum, Romania are perpective de dezvoltare inchise.
Ultimele redute ale capitalului autohton au fost lichidate in favoarea
capitalului strain de catre acest program de criza si cu aceasta soarta
Romaniei, ca tara in extinctie, a fost pecetluita, ceea ce reprezinta cel
mai mare rau pe care FMI l-a facut unui napastuit din Est, printre multi
altii din lume.
Traducere din „Times”
Dr. E. Stoicescu.
DE MEDITAT. NU DE LAMENTAT. DE MEDITAT LA CE MAI ESTE TOTUȘI DE FĂCUT!