Pagina principala / Opinii, Stirea Zilei / Despre toleranţă.Scrisoare deschisă domnului primar Eugen Kovacs

Despre toleranţă.Scrisoare deschisă domnului primar Eugen Kovacs

Ne tragem stimate  domnule primar, din stârpea celor ce au populat şi populează frumosul areal al Sălajului Istoric, petic de vieţuire fixat  la limita vestică a arealului ardelenesc, locaţie istorică ce în urmă cu o mie şi ceva de ani era locuit de o populaţie, căreia îi vom spune autohtonă. Peste aceştia s-au suprapus după descălecatul hunilor în Europa straturi de vorbitori ai idiomului maghiar, deveniţi majoritari în Câmpia Panonică şi răzleţi şi din ce în ce mai răzleţi în imediatul vicinat prin care înţeleg spaţiul român,  sârb, sloven, ucrainian, austriac, etc. Istoriceşte aşezaţi pe umărul habsburgilor au devenit coopărtaşi la ceea ce a constituit imperiul austro-ungar. La începutul secolului trecut graniţele s-au stabilizat iar locaţia populată majoritar de maghiari s-a strâmtat.

Sălajul a revenit statului român, iar alte părţi marginale locuite de maghiari ale fostului imperiu, au trecut la statele cu populaţie majoritară. Partea nostalgică a vorbitorilor de maghiară a ţinuturilor dezlipite de autoritatea statală maghiară, s-a cantonat în ceea ce se numeşte curentul iredentist, boală a statutului de convieţuire a zonelor bi sau plurietnice, şi a otrăvit în mod constant conştiinţa populaţiei maghiare ce cu onestitate îşi dura existenţa în ţinuturile alipite altor state, determinând, în conştiinţa unor minţi înfierbântate, instalarea urii etnice. Această racilă de comportament subzistă la nivelul unei părţi din pătura, numită politică, a maghiarimii, şi ca replică la aceasta nivele de intoleranţă până la ură s-au instalat şi la anumiţi homunsculi români. Dacă în tabăra maghiară vom vorbi despre Lazlo Tokeş, de Kelemen Hunor, Lazlo Borbely etc.. La români îi regăsim pe Gheorghe Funar, pe Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Becali etc. Cei amintiţi, gardaţi complicitar, de cei care le împărtăşesc părerile inoculează şi întreţin ură la nivelul  anumitor pături sociale.

 CINE SUNTEM NOI

Atât eu, cât şi Domnia Voastră suntem descendenţi  ale iubirilor pro- creative ce s-au durat timp de peste un mileniu pe pământul sălăjan, sau, mai extins, ardelean şi, şi mai mult, transilvănean şi bănăţean. În aceşti o mie şi ceva de ani oamenii s-au iubit şi au procreat fără distincţie de limba vorbită. Românul sau românca intră în raporturi procreative cu reprezentanţi ai vorbitorilor de maghiară, şi invers, întemeiază familii în care se va vorbi limba celui mai puternic şi în felul acesta pe un lung proces de amestec interetnic prin căsătorii s-au stabilizat cele două etnii, ce fac obiectul discuţiei noastre, românii şi ungurii, de azi, din Ardeal. Este aventuros să se creadă  că , în special, la populaţia urbană şi în parte şi în aşezările rurale împărţite prin locuire de români şi unguri, s-ar putea stabiliza azi gene nehibridate ale celor două etnii. În cel priveşte, pe subsemnatul, nu identific vreun amestec interetnic pe linia genealogică ce o pot verifica după acte, şi localizarea acesteia n-o pot realiza pe o lungime mai mare de două secole. Ce s-a întâmplat în profunzimea generaţiilor nu pot afla. Ştiu însă că sunt marcat de un sentiment de toleranţă faţă comunitatea maghiară, civilizaţia acestei etnii o privesc cu respect şi nu de puţine ori nostalgic. M-am ivit şi am crescut într-o familie bilingvă. Părinţii stăpâneau şi uzitau în mod curent de comunicarea şi în română şi în maghiară. Mă revoltă iredentismul maghiar şi în aceeaşi măsură puseele de ură interetnică existente la români. Ungurii au nostalgia graniţelor desfiinţate la Trianon, românii trăiesc temeri că acestea ar putea fi afectate de vreun conclav al marilor puteri. Mare parte din ei au trăit trauma Diktatului de la Viena şi vor nerepetare. Dar şi ungurii şi românii pierd din vedere:

IMINENTA DISPARIŢIE  A ACESTORA

Ne aflăm în plin proces de globalizare. S-au pus bazele „Statelor Unite ale Europei”. Uniunea europeană este deschizătorul de cale a acestui demers de înfrăţire a tuturor statelor europene. O anumită parte a suveranităţii statale, atât a Ungariei cât şi a României au fost  transferate la Bruxeles . Cele douăzeci şi şapte de membre ale acestei comunităţi statale au de acum şi un buget comun. Acesta se distribuie pe o seamă de canale. Între acestea sunt şi fondurile de coeziune, nimic altceva decât efortul bănesc al tuturor statelor membre pentru finanţarea rămânerii în urmă a civilizaţiilor unora din ţările membre, este contribuţia tuturor pentru aducerea la aceleaşi standarde economice şi de civilizaţie a tuturor ţărilor membre.  Europa plăteşte pentru ca Budapesta,Bucureştiul, şi alte oraşe  europene să ajungă din urmă Parisul şi Londra. Românul şi Maghiarul poate circula liber şi după bună voie în toate statele membre ale uniunii, frontierele se  penetrează cu actele de identitate naţionale. Paşaportul şi vizele sunt, de acum, amintiri din alte vremi. Atât unuia cât şi celuilalt  i s-a asigurat drept de muncă în oricare din statele membre. 1919, data Trianonului, moment în care graniţele Ungariei s-au strâmtat constituia era istorică a statelor cetăţi, statelor închise în aliniamente greu de pătruns sau nevizitabile, înlăuntrul cărora se practica , mai rar libertatea şi democraţia, şi în mod curent, închiderea era justificată de dreptul guvernanţilor de a comite crime, în România dictatura dejistă şi ceauşistă, în Ungaria racoşistă şi cadaristă.

Acum când ungurul şi românul pot bate după deplin chef Europa, pot munci şi realiza venituri în oricare din statele membre, iar graniţa şi „statul carceră, sau celulă” a devenit un vis urât, modificarea frontierelor celor două state vecine devine un gând nebunesc şi ca o consecinţă ungurul trebuie să se vindece de nostalgia graniţieră iar românul să înceteze a mai avea temeri. În felul acesta şovinismul şi intoleranţa trebuie să dispară şi vor dispărea.

   EPILOG

Vă scriu aceste rânduri pentru că:

În oraşul pe care-l conduceţi, la renovarea clădirii monument, Teatrul careian, s-a plantat capsula timpului. Eveniment la care n-a fost invitat nici un reprezentant de etnie română al autorităţilor. N-au fost invitaţi nici măcar consilieri locali de etnie română, iar despre conducători locali de etnie română nici n-a putut fi vorba. Şi nu se ştie în ce limbă a fost redactat respectivul înscris.

A devenit publică declaraţia  Domniei voastre privind autoritatea pe care o acordaţi zilei naţionale a României.Purtaţi fără tragere de inimă eşarfa cu tricolor, însemn al autorităţii pentru care aţi fost ales. Există înlăuntrul administraţiei pe care o conduceţi sentimente de neprietenie faţă de satul românesc component al municipiului.

 Administraţia din subordinea Domniei Voastre manifestă o atitudine uşor discriminantă faţă de locuitorii de etnie română, care a devenit posibilă şi pe lenea ultimei de a crea instrumente instituţionale de rezistenţă sau luptă împotriva discriminării etnice produsă de echipa Domniei Voastre.

 Vă asigură de bune sentimente

Tiberiu Vanca,

scriitor

comentarii