Pagina principala / Istoric / Arcul de triumf ridicat de Galerius in Salonic, un monument al gloriei dacice

Arcul de triumf ridicat de Galerius in Salonic, un monument al gloriei dacice

Niels Hannestad afirmă că „cel mai important dintre monumentele tetrarhice care s-au păstrat, este Arcul lui Galerius de la Salonic, orasul de resedinţă al impăratului”. De unde Columna de la Roma si Tropheum Traiani erau monumente ale infrângerii puterii dacilor, arcul de triumf de la Salonic rămâne peste veacuri ca un insemn major al triumfului dacismului.

Desi cercetătorii nu au cunoscut acest magnific edificiu de piatră, in afara de câţiva ,el se impune prin triumful dacismului in intreaga lume antică.

Cu toate acestea, citadela peninsulară romană oferă o largă audienta unor urmasi ai lui Traian, in detrimentul impăratilor traco-daci. Vorbind despre Galerius, nu putem trece peste Arcul de Triumf de la Salonic ridicat de el in această a doua capitală a Daciei, sud-dunărene.

Este vorba de interesanta comunicare a cercetătorului Victor Stancu, intitulata Dacii in metopele Arcului de Triumf al lui Galerius de la Salonic.

Comunicarea nu a fost luată in seamă, desi acest edificiu monumental face parte din „triologia dacică”: Columna de la Roma, Tropheum Traiani de lângă Constanta si Arcul de Triumf de la Salonic. Acesta din urmă este „un monument istoric mai putin cunoscut, dar tot aşa de important ca si Tropheum Traiani si Columna Traiana de la Roma”, după cum remarcă cercetătorul amintit, ba chiar mai important. El va trebui prezentat in toate manualele şcolare ale Daco-Românilor.

Arcul lui Galerius „a fost ridicat de Senatul roman, in jurul anului 304 e.n., pentru a glorifica victoria cezarului C(aius) Galerius Valerius Maximus” (al cărui bust apare in dreapta, dăltuit in piatră) asupra persilor, câştigată in anul 297 e.n., cu ajutorul trupelor de daci, compatriotii sai”. Metopele monumentului „ii prezintă pe daci ca factor principal in câştigarea victoriei, fapt recunoscut de toti cercetatorii, incepând cu profesorul danez K.F. Kinch, a cărui lucrare constituie piatra de temelie pentru studiile celorlalti.

In continuare, Victor Stancu prezintă scena „Cuvantul lui Galerius către trupele de daci. Scena se petrece la Sardica (in Dancia Ripensis). In centru, in mijlocul a doua rânduri de soldati echipati pentru război, purtând drapelele specifice dacilor-teribilul balaur cu cap de lup- Galerius in atitudine oficială a impăratului. Prin poarta din stânga intră alti soldati in aceeasi tinută si purtând aceleasi drapele”. Acestia ar fi Dacii „din nordul Dunării” care au dat ajutor compatriotului lor in lupta contra perşilor.

Tot Victor Stancu mentionează că istroicul roman Al. T. Dumitrescu, analizând metopele Arcului de Triumf de la Salonic, colindele de Crăciun (Impăratul Ler, curtile lui Ler etc), legende, traditii, ridicări topografice in zona, precum si vestigile găsite in săpăturile de la Resca (vechea Romula), sustine că Galerius era originar din Romula, unde avea si un palat si unde a fost inmormântat si că scena Cuvantarea lui Galerius s-a petrecut la Romula.

Localizarea scenei la Romula (Resca, Oltenia) are la baza asemănarea capiteliului corintic al coloanei reprezentate in dreapta metopei cu capitelurile unora din coloanele găsite in săpăturile de aici” (la Romula).

Dimitrie Cantemir, scrie: „mi-a povestit un voinic, Preda Stambol, român din Tara Munteneasca precum in Tara Româneasca aproape de Dunăre, pe malul Oltului sa se fi văzând niste temelii de cetate, cărora taranii de pe acolo din bătrânii lor apucând le zic Curtile lui Ler impărat, precum si din colindele Anului Nou si astăzi au luat de pomenesc Ler Aler Domnul”. „O traditiune populară din comuna Cioara-Doicesti (Braila), se zice că Ler a fost un impărat de la care au inceput colindele”.

Relatarea lui Dimitrie Cantemir Ler, Aler Domnul o completăm după cum urmează: (Ga)Ler(Ius) Aler(Ius) Dominus (imperator). Este un argument in plus pentru identificarea celor doi Galerius cu Ler Imparatul Dacilor si a cetatii Romula cu Recica, Recidava. Si Victor Stancu trage concluzia ca „se impune o analiza meticuloasa si ampla asupra celor sustinute de Al. T. Dumitrescu”.

A doua metopa ce ne intereseaza este „jertfa lui Diocletian so Galerius ce precede lupta”. Altă metopa analizată este „Bătălia din tara Kurzilor-Sarja cavaleriei dace”. Aici apare „Galerius  galopând avântat spre inamic, cu avangarda (doi călăreţi in faţă care au angajat bătălia) si in spate cu restul trupelor călare, toti purtând drapelul dac caracteristic. Armata cu care va câştiga victoria este compusă exclusiv din daci, ceea ce este semnificativ”.

Dedesubt, „metopa il reprezintă pe Galerius călare, luptând cu seful inamic, care este de asemenea călare, si pe care il domină.

Ce doi soldati ce urmează imediat calul lui Galerius, reprezentând, fără indoială garda sa, sunt daci (după imbrăcăminte si scuturi), fapt de asemenea semnificativ”. Si incheie cercetătorul amintit, ca toate acestea „demonstrează de o manieră sugestivă aportul militar important al elementului autohton din Dacia, la nivelul anului 300 e.n.”

Dacă toată armata lui Galerius Maximus apare cu steagul dac (gnostic ofit) si cu ea câştigase lupta impotriva Persilor si dacă insusi impăratulk Galerius cel Bătrân se declarase „Duşman al numelui de roman si vrea sa schimbe titulatura Imperiului Roman in aceea de Imperiu Dacic” si chiar a schimbat-o, se mai poate cineva indoi de faptul că limba traco-dacă, Lingva rustica, avea circulatie in tot imperiul? Imperiu dac instaurat de Galerius, ca si arcul de Triumf de la Salonic constituie dovezi peremtoorii pentru dăinuirea Dacilor de-a lungul mileniilor si că asa zisa „nimicire” a neamului Dacilor este o simplă figură retorică. Adăugăm că inscriptia Arcului de Triumf a fost distrusă de peninsularii sovini.

Arcul de la Salonic este urmat de Arcul ridicat de impăratul Constantin cel Mare la Roma, dupa cum vom vedea mai jos. Ceea ce trebuie să mai retinem indeosebi, este faptul că „Ler Impăratul”, care apare in folclorul românesc, este de fapt acest „impărat dac” Galerius. Ideea Imperială si continuitatea Daco-Romanilor până in anul 1001 e.n., a fost tratata pentru prima dată, in clarificarea continuităţii, de marele tracolog Iosif Constantin Drăgan in Mileniul imperial al Daciei. Pentru identificarea lui Ler impăratul cu Galerius I si II pledează concluziile lui N.A.

Constantinescu, care tratează provenienta lui Ler din Valeriu, ca si din Galeriu. Acesta vorbeste de „figura legendară a lui Ler imparat” (probabil legat si de „Lerui Ler” din colinde) pus in legătură, fie cu numele amintite fie cu Galer(ius); si Galerius si Valerian (ne referim la impăratii romani cu acest nume) care au avut legaturi cu regiunile de la Dunăre. Nu am la indemână opera lui Sextus Aurelius Victor (361), decât fragmentele din Fontes.

Petru Maior socoteste pe Galerius „ dintră romanii cei de peste Dunăre, născut la Dachia ripense, drept din părinti … incă mai inainte au fost păstoriu de vite, pentru carea s-au si poreclit Armentarius, dar om frumos in trup, vestit si norocos ostas. Unde se născuse acolo fu si ingropat; căruia loc el ii pusese numele Romulian, de pre numele mamei sale Romula”.

In nota sa, Petru Maior repeta: „Insă Galerius a fost un om drept, este adevărat ca neslefuit si rural, insă demn de laudă: avea un corp frumos, remarcabil ostas si norocos in razboaie, nascut din parinti de la tara, păstor de turme. De unde i s-a si dat porecla de Văcarul. S-a născut in Dacia Ripensis, si tot acolo a fost ingropat in localitatea pe care, dupa numele mamei sale Romula o denumise Romulianum”.

După Galerius Armentarius a urmat „intru impărăţia romanilor, Galerius Maximinus”. El era „nepot de sora lui Armentarius”. Inainte  „ de a se face impărat se chema Dara”. Din familia lui, spune Petru Maior, se pastreaza si azi „preste Dunare” (la nord) „familie stralucita Dara”. Acelasi Sextus Aurelius Victor spune: „Galerius Maximinus nascut din sora lui Armentarius si numit inainte de a ajunge impărat cu numele adevarat Dara-prin nastere si instructie arata ca un pastor, insa avea o minte calma care pretuieste pe cei intelepti si invatati”.

Dacă repetăm singura eroare a lui Petru Maior, si anume, ca cei doi imparati, Galeriu Vacarul si nepotul sau Galerius Daran nu au fost romani, ci Daci- care au urât pe romanii ce-i robiseră, informatiile sunt destul de valoroase.

Trebuie să mai retinem faptul că mama lui Galerius I se chema Romula si că era daca. Romula este femininul lui Romulus. Locuitorii localităţii Romula sunt romanatieni (sau Romulenii) de mai târziu. Datorita asemănării intre viguroasa limbă a Traco-Dacilor si cea a peninsularilor, să nu facem greşeala de a socoti că toate cuvintele dace se trag din artificiala romana: „latina”.

Desi in toate studiile, Arcul de Triumf al lui Galerius este trecut intre monumentele de artă romană, pozitia sa, ca si initiatorul ei, dovedesc că este vorba de un arc de triumf al artei traco-dace. Neglijându-se cultura si originea lui Galerius-dac autentic- se produc grave erori. Traco-dacismul a fost dominanta teritorială si lingvistică si chiar stiintifică. Alfabetul grec si latin au fost nişte intâmplări care au facilitat inventarul cărturăresc, după cum cifrele arabe au deschis noi orizonturi calculelor universale.

 

Fragment din „Dacii de-a lungul mileniilor”, de Dumitru Balasa, sursa: http://enciclopediagetodacilor.blogspot.ro

 

comentarii