“Hristos a înviat!” Învierea Domnului – sărbătoarea luminii şi a bucuriei

• publicat la: 4 May 2013
“Hristos a înviat!” Învierea Domnului – sărbătoarea luminii şi a bucuriei

Paştele, sărbătoarea creştină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă, aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului, dar şi ritualuri şi tradiţii religioase printre care şi cea a salutului cunoscut chiar şi de cei mici – “Hristos a înviat!”, “Adevărat a înviat!”.

Învăţătura despre învierea Domnului nostru Iisus Hristos se află în centrul credinţei creştine: “Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră”, spune apostolul Pavel (I Corinteni 15, 17). Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a întrupat pentru noi şi a noastră mântuire, a suferit, a fost dat la moarte şi a treia zi a înviat din morţi (Crezul).

Sărbătoarea Paştelui este considerată a fi una a bucuriei date de vestea Învierii. O veste care, până la Înălţarea Domnului, respectiv timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul “”Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu “Adevărat a înviat!”.

De Paşte, spun preoţii, nimeni nu trebuie să fie trist, nimeni nu trebuie să plângă, bucuria fiind sentimentul pe cât de unic, pe atât de predominant în zilele de Paşte.

Numele sărbătorii derivă din cuvântul ebraic “pesah”, care înseamnă “trecere” şi vine din termenul egiptean cu acelaşi înţeles “paseh”.

Lumina Sfântă de la Ierusalim va fi adusă sâmbătă seară, cu un avion special, la Bucureşti, unde sunt aşteptaţi reprezentanţi ai Protoieriilor din Arhiepiscopia Bucureştilor şi ai altor eparhii ale Patriarhiei Române. De asemenea, de la Aeroportul Internaţional “Henri Coandă”, Lumina Sfântă de la Ierusalim va fi dusă cu trei avioane de mici dimensiuni la Suceava, Satu Mare (cu escală în Cluj-Napoca) şi Timişoara, pentru clerul şi credincioşii ortodocşi din nordul şi vestul ţării.

Învierea Mântuitorului nu este însă proclamată în interiorul bisericii, ci în afara acesteia, pentru că, spun preoţii, ea priveşte pe toţi oamenii.

La miezul nopţii, preotul va ieşi din biserică şi va chema credincioşii cu îndemnul “Veniţi de luaţi Lumină!”. În multe locuri, Lumina este împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropite cu vin, denumite Paşte.

După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, alaiul avându-l în frunte pe preot înconjoară biserica de trei ori, cântând “Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Invierea lui Hristos nu este o simpla revenire la viata pamanteasca, ci inceputul altei vieti: viata vesnica, in care trupul omenesc nu mai este supus stricaciunii.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că Mântuitorul a refăcut chipul divin din om, lepădând in mormânt, in dimineata Invierii, trăsătura pătimitoare. Din momentul mortii si a invierii Domnului, istoria intră in perioada eshatologică, iar Impărăţia, aflată deocamdată in transcendent, tinde sa inglobeze treptat toată creatia. In Hristos cel inviat incepe transfigurarea lumii, dar aceasta transfigurare nu se descopera decat prin mijlocirea acelora care au atins culmile sfinteniei.

Trebuie să retinem că Invierea nu-L indepărtează pe Hristos de oameni. El va continua, chiar sezând de-a dreapta Tatălui, lucrarea de prefacere a lumii.Învierea Domnului este împlinirea aşteptării neamului omenesc de la Adam până la ultimul om care se va naşte pe faţa acestui pământ, toţi supuşi inexorabilei morţi. Bucuria acestui praznic înseamnă nu doar începutul unei noi, eterne vieţi, ce ni se deschide cu putere nouă, ci şi începutul unei noi vocaţii umane. Devenim făptură nouă, trimisă într-o lume orfană de Dumnezeu pentru a vesti biruinţa lui Hristos, pentru a vesti că totul ne este deschis înainte.

 

Lasati un comentariu