Aeroportul Internaţional ” Avram Iancu” din Cluj Napoca
Aeroportul International din Cluj-Napoca se va numi „Avram Iancu”, in urma unei decizii adoptate, luni, de Consiliul Judetean Cluj, denumirea fiind considerata una reprezentativă pentru judet si pentru Transilvania.
Având în vedere reacția reprezentanților PPMT Cluj, exprimată public prin vocea domnului Soos Sandor, președintele organizației județene Cluj, față de decizia Consiliului Județean Cluj de a redenumi Aeroportul Internațional Cluj-Napoca, Președintele Consiliului Județean Cluj,Horia Uiorean face următoarele precizări:
1. Cererile de anulare a „Hotărârii Consiliului Județean Cluj nr. 327 din 30 septembrie 2013 privind iniţierea demersurilor pentru schimbarea denumirii Aeroportului Cluj-Napoca în Aeroportul Internaţional Avram Iancu Cluj” și demararea unei dezbateri publice sunt tardive. Instituția pe care o conduc și-a anunțat public intenția de a da un nume nou aeroportului încă din luna septembrie 2012, lansând și o dezbatere publică în acest sens. Timp de un an de zile, nici domnul Soos Sandor, nici alt coleg de partid al domniei sale nu a trimis, în scris sau prin poșta electronică, nici un fel de sugestie legată de această intenție.
2. În ședința de plen a Consiliului Județean Cluj, majoritatea consilierilor prezenți au votat în favoarea propunerii mele, bazată pe propunerile primite de la cetățeni și pe studiul realizat de reputatul sociolog Vasile Dâncu. De altfel, s-au abținut de la vot, refuzând să-și exprime public opțiunea, doar consilierii UDMR și 10 din cei 12 consilieri ai PDL.
3. Solicitarea PPMT este tendențioasă și cu iz de discriminare. Reprezentanții acestei formațiuni politice susțin că noul nume al aeroportului „lezează sensibilitatea comunității maghiare” care, la Cluj, reprezintă doar 15% din populație, neținând seama de părerea și sensibilitatea comunității majoritare, cea română, cea care a decis viitoarea denumire a aeroportului. Or, în orice democrație care se respectă, minoritatea se supune majorității! Cât despre „cultul” lui Avram Iancu, consider că este pe măsura faptelor sale, la fel ca și cultul lui Lajos Kossuth! În fond, fiecare națiune are eroii ei și-i cinstește cum consideră potrivit.
4. În acest context, fiind convins că nici un maghiar care va beneficia de serviciile oferite de Aeroportul Internațional ”Avram Iancu” Cluj nu se va simți lezat în sentimente, ci va aprecia prestația personalului care lucrează aici, îi invit pe reprezentanții PPMT să se alăture comunității clujene la festivitățile organizate pe 26 octombrie cu ocazia inaugurării noii piste de decolare/aterizare a aeroportului. Va fi ziua în care românii, maghiarii, germanii, evreii, romii și ce alte etnii vor fi prezente, vor fi parte a unui eveniment cu adevărat istoric, la care fiecare și-a adus contribuția: darea în funcțiune a primei piste de decolare/aterizare construite în România după mai bine de 50 de ani!
Aeroportul din Cluj-Napoca a fost infiintat in anul 1932, iar in anul 1997, in baza unei Hotărâri de Guvern, a trecut de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub cea a Consiliului Judetean Cluj.
Aeroportul clujean este al treilea ca mărime din România, in ceea ce priveste traficul de pasageri, si al doilea aeroport regional al ţării.
redacţia
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de Horia Mărieș la 4 octombrie 2013 - 05:23
Am auzit că PPMT face urât numai la auzul numelui lui Avram Iancu. Păi hai să-i maghiarizăm numele, să-i zicem Janku Ábrahám și atunci și denumirea aeroportului internațional din Cluj-Napoca (până în 1974 Cluj; în maghiară Kolozsvár, în germană Klausenburg, în dialectul săsesc Kleusenburch, în idiș קלויזנבורג, Cloizânburg, în latină Claudiopolis, în poloneză, Kluż, în sârbă Kluž) va fi în regulă.
Mai nou, distinsul redactor-șef al ziarului N&V și consilier personal al primarului municipiului Carei, în vădită criză de inspirație (l-o fi părăsit oare Μοῦσα?) folosește din ce în ce mai des procedeul Copy & Paste & Translate ca să umple cele 8 pagini (din care una de publicitate) ce constituie strădania lui săptămânală și pentru care încasează banul de la Primăria Carei, unde este angajat pe poziția nr. 111 a Statului de funcții – 2013.
Traduce omul din gros. Din rapoate elaborate de Reporters sans frontières, din documente apărute în caietele CNSAS cum ar fi de exemplu glosarul termenilor folosiți de Securitate (de altfel, Securitatea este una din temele predilecte ale redactorului șef, temă cu care este bine familiarizat), din tot ce-i cade în mână. Este drept, se citează în toate cazurile sursa de inspirație.
Foarte frumos din partea dânsului, fiindcă cititorii careieni de limbă maghiară precum și cei din comunele înconjurătoare, trebuie să informați corect, imparțial, la timp, cu toate subiectele arzătoare aflate la ordinea zilei.
Aflat într-unul din aceste momente de lipsă de inspirație, redactorul-șef înșiră în numărul de ieri al publicației, în articolul intitulat „Sportolók romanositása a komunista rendszer idején”, citând din teza de doctorat a unuia oarecare numit Pompiliu Nicolae Constantin, comentatorul cel cu o certă faimă mondială de la Dolce Sport, dar un clasic aflat încă în viață, numele anumitor sportivi cărora „românizați” în timpul fostului regim comunist (mai ales în presa soprtivă din acele vremuri).
Îi amintește pe gimnasta Ecaterina Szabó (în maghiară Szabó Katalin), atleta Iolanda Balaș (în maghiară Balázs Jolán), handbalistul Ioan Moser (în germană Hans Moser) și cam atât. Jaj de nagy „dragédia”! – zise și Bözsi.
Este extrem de șubredă demonstrația pe care o încearcă Boros Ernö pentru ca să înfiereze așa zisa românizare a numelor anumitor sportivi în perioada fostului regim comunist. Nu de alta, dar de exemplu în echipa masculină de handbal a României, campioană mondială în anul 1961 în Germania, în care a evoluat (cu un deosebit succes) și Moser, mai jucau și alții, dar care n-au fost de loc românizați ca de exemplu Redl, Hnat și Telman. Celelalte nume pe care le menționează Boros în articol nu sunt de fel relevante.
Lipoveanul canoist Ivan Patzaichin, multiplu campion mondial și olimpic a concurat mereu sub acest nume, Angelica Adelstein, născută într-o familie evreiască, multiplă campioană mondială la tenis de masă, a fost cunoscută în România și ca Angelica Rozeanu dar doar după căsătorie când și-a schimbat numele în Angelica Adelstein-Rozeanu. Iar în ce o privește pe atleta căruia i se consacră și un medalion în articol, Vaszi Tünde, născută în Pișcolt la data de 18 aprilie 1972, domiciliată în Carei până la emigrarea în Ungaria din anul 1990, chiar că nu înțeleg de ce o pomenește Boros în acest context, fiindcă ea a concurat de la vârsta de 18 ani sub culorile Ungariei, retrăgându-se apoi din activitatea sportivă în anul 2009.
Pe scurt, până și în acest articol, în care subiectul este unul sportiv, demonstrația este una extrem de șubredă, redactorul-sef al N&V, ideologul UDMR-ului local, consilierul de taină al primarului Kovacs Jenö (dar fără să dea și pe la Primărie, fiindcă îl găsești mai mereu la sediul local al UDMR) încearcă doar, în stilul personal, inconfundabil, însușit cu sârg la Academia Ștefan Gheorghiu, să mai învârtă puțin cuțitul în rana relațiilor prietenești româno-maghiare existente pe plan local, să mai toarne câteva picături în paharul în care își colectează veninul cel antiromânesc și șovin.
Îi recomandăm să mai citească, să se mai documenteze, să mai folosească procedeele Copy & Paste & Translate. De exemplu, mai poate citi ceva și pe tema maghiarizării, termenul care reunește toate politicile de asimilare etnică implementate de autoritățile din Ungaria în diverse momente ale istoriei. Aceste politici au fost folosite pentru a ajuta menținerea dominației limbii și culturii maghiare în regiunile conduse de Ungaria prin încurajarea sau uneori forțarea persoanelor din alte grupuri etnice să adopte limba și cultura maghiară și să își dezvolte o identitate maghiară. Ca bibliografie minimală, îi sugerăm link-ul de mai jos. Are și o versiune în limba maternă a redactorului-șef, adică în magyar. Lectură plăcută.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Maghiarizare
In final, mă mai întreb doar dacă pot cumva să-mi permit să vă românizez uneori numele, dragii, stimabilii și mult îndrăgiții mei domni Ernestin Boros și Eugen Kovács, sau dacă o să vă jignesc de moarte și o să-mi spuneți că sunt un comunisto-securist nemernic, fiindcă numai ăia procedau așa cu numele sportivilor de vază ai României? Aștept răspuns. Da sau nu?
de PPMT la 4 octombrie 2013 - 07:20
asteapta….
de Horia Mărieș la 4 octombrie 2013 - 08:44
@PPMT la 4 October 2013 – 07:20
Ce să mai aștept? Nu mai aștept nimic. Îi românizez cât ai zice pește.
Sau s-au românizat ei deja de mult, că d-aia-s puliticieni, ca să se îndoaie după cum suflă vântul. Iată-vă lista cu „trădătorii de neam”. Să n-avem nici vorbe și nici alt fel de discuții, fiindcă respectivii așa figurează în cărțile lor de identitate! Slusz-pas. Gata! Ăștia-s români verzi ca bradul.
Eugen Kovács, Ludovic Keiser, Ioan Műller, Vasile Adalbert Tempfli, Iosif Alexandru Tukács, Adrian Roman, Alexandru Kala, Emeric Gindele, Ioan Reszler, Péli, Elisabeta Hajnal, Andrei Kerekes, Toma Tiberiu Somogyi, Alexandru Kovács, Petru Murvai, Ioan Dorel Torkoly și ultima pe listă, cu voia Dvs., Eva Maria Mărginean.