Pagina principala / Istoric / Încoronarea de la Alba Iulia – 15 octombrie 1922

Încoronarea de la Alba Iulia – 15 octombrie 1922

Duminică, 15 octombrie 1922- Alba Iulia. Ziua în care Ferdinand şi Maria au devenit regii României Mari. O vreme mohorâtă, după cum scrie regina Maria. Dar luminată de soarele bucuriei şi al împlinirii în totalitate a visului de veacuri al poporului român. România Mare se închegase la 1918. Ceremonia Încoronării s-a ţinut la Alba Iulia.

„Încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria ca suverani ai României întregite la 15 octombrie 1922 în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, a reprezentat un eveniment semnificativ, urmărind să consacre statul român în forma sa existentă după 1918, adică cea de stat naţional unitar. După realizarea marelui ideal al Unirii, toţi oamenii politici s-au arătat preocupaţi de evoluţia statului român. ?n concepţia acestora, încoronarea regelui la Alba Iulia trebuia să simbolizeze actul unirii tuturor românilor sub sceptrul aceluiaşi monarh. Problema încoronării a fost discutată în cadrul Consiliului de Miniştri întrunit la Sinaia la 24 august 1922. Acest eveniment trebuia <să consfinţească pentru vecie unirea tuturor românilor sub sceptrul regelui Ferdinand>.”, ne spune dr. Ştefania Ciubotaru, de la Muzeul Naţional Cotroceni.

La 12 octombrie 1922, Ion I. C. Brătianu a dat citire în Adunarea Deputaţilor în numele regelui, următorului mesaj regal: „Domnilor senatori şi deputaţi, ca o consfinţire a unităţii naţionale, cu atâtea jertfe dobândită, am hotărât să îndeplinim la Alba Iulia, acum la începutul anului al nouălea al domniei mele, încoronarea mea şi a reginei. Sunt sigur că în această zi de sărbătoare, patimile trecătoare se vor stinge şi că toţi fiii buni ai patriei, însufleţiţi de aceeaşi dragoste de ţară, se vor uni în jurul tronului“.

Încoronarea suveranilor a fost hotărâtă pentru ziua de duminică, 15 octombrie 1922. „Incă de joi, 12 octombrie 1922, au început să sosească la Sinaia – deoarece trenul regal urma să plece spre Alba Iulia din gara Sinaia – reprezentanţii şi misiunile străine invitate să ia parte la ceremoniile încoronării. Principalele delegaţii prezente au fost cele ale Marii Britanii, Franţei, Germaniei, Spaniei, Portugaliei, Belgiei, Olandei, Danemarcei, Norvegiei, Suediei, Elveţiei, Austriei, Greciei, Iugoslaviei, Cehoslovaciei, Finlandei, Sfântului Scaun, Poloniei şi S.U.A. Din partea Marii Britanii a participat ducele Albert de York, din partea Spaniei – infantele don Alfons d’Orleans şi Bourbon, alături de infanta Beatrice (sora reginei Maria), din partea Iugoslaviei – prinţul Paul Karagheorghevici, iar din partea Franţei – mareşalul Foch, generalul Henry Berthelot şi marchizul Robert de Flers. Celelalte delegaţii au fost reprezentate de miniştrii plenipotenţiari acreditaţi ca trimişi speciali extraordinari şi de membrii legaţiilor ţărilor respective la Bucureşti. Toate aceste personalităţi au fost găzduite la Sinaia în Castelul Peleş, iar la Bucureşti în Palatul Cotroceni, dar şi în Palatul Ştribey.”- ne face o prezentare a lumii diplomaţilor care venea să recunoască această victorie a românilor, specialistul de la Muzeul Naţional Cotroceni.

Invitaţiile pentru foştii demnitari, funcţionarii superiori ai statului şi reprezentanţii străini au fost făcute de Preşedintele Consiliului de Miniştri – Ion I.C.Brătianu. Din partea Asociaţiei Generale a Presei au fost acreditaţi ziarişti de la „Universul”, „Rampa”, „Viitorul”, „Adevărul”,”Lupta”.

În ziua de vineri, 13 octombrie 1922, a avut loc la Castelul Peleş din Sinaia, un dejun de gală în onoarea misiunilor străine, la care au luat parte 97 de persoane, regele oferind decoraţii oficialităţilor prezente.

Duminică, 15 octombrie 1922, ora 8:00, toţi reprezentanţii şi toate misiunile străine au sosit la Alba Iulia. În aceeaşi zi la ora 9:15 a intrat în Alba Iulia şi trenul regal, în care se aflau suveranii şi ceilalţi membri ai familiei regale.
Aceştia au fost întâmpinaţi de primarul oraşului Alba Iulia cu tradiţionala pâine şi sare şi cu următoarele cuvinte: „Majestăţile Voastre, vă rog să-mi permiteţi ca să vă salut în numele locuitorilor oraşului Alba Iulia, cetatea sfântă care a fost leagănul atâtor generaţii de români. Prezint Majestăţilor Voastre cele mai profunde sentimente de devotament ale locuitorilor oraşului, urându-vă bun venit pe acest pământ sfânt, care a primit şi a adăpostit şi pe marele voievod Mihai“.

De la gară s-a format cortegiul regal alcătuit din două plutoane ale regimentului de Escortă Regală, mareşalul Curţii Regale, urmaţi apoi de regele Ferdinand şi regina Maria în trăsură de gală, principele Carol şi principesa Elena, generalii călare şi două plutoane din Regimentul IV Roşiori.

Astfel format, cortegiul regal s-a oprit la ora 9.45 în faţa intrării catedralei din Alba Iulia, unde, după ce au sărutat crucea şi Evanghelia, regele şi regina au intrat în catedrală. La ora 10.00 a avut loc sfinţirea coroanelor regale, după care au fost înmânate celor doi preşedinţi ai Corpurilor Legiuitoare: Mihail Pherekide – preşedintele Senatului şi Mihail Orleanu – preşedintele Adunării Deputaţilor.
După terminarea serviciului religios, suveranii cu întregul cortegiu au fost conduşi de Înalţii Prelaţi în curtea catedralei pe estradă, sub baldachin, urmaţi de preşedinţii Corpurilor Legiuitoare cu coroanele regale.

Istoricii ne prezintă astfel încoronarea: „Preşedintele Senatului a prezentat regelui Ferdinand coroana de oţel purtată de regele Carol I (care cuprindea acum şi însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei), rostind următoarele cuvinte: <Anii care au trecut de la suirea Majestăţii Voastre pe tronul neuitatului rege Carol, au mărit strălucirea şi gloria coroanei făurite din oţelul unui tun de la Plevna, coroana primului rege al României independente. Coroana pe care aleşii ţării o prezintă Majestăţii Voastre, este coroana primului rege al României întregite, cu hotarele de la Tisa la Nistru şi la Marea Neagră>. După cuvântare regele a luat coroana şi şi-a aşezat-o pe cap.” (dr. Ştefania Ciubotaru).
Un ziar al vremii, comenta în felul următor acest gest al suveranului: „Regele s-a încoronat singur după obiceiul napoleonian; luând coroana o asează liniştit şi sigur pe fruntea sa. Prin acest gest autocrat, dar binevenit, a dat satisfacţia că nici preşedinţii Seatului şi Camerei, nici primul-ministru nu au aşezat pe fruntea suveranului coroana, ci însuşi regele şi-a pus-o în timpul ceremoniei”.

După încoronare, suveranul s-a adresat preşedinţilor Corpurilor Legiuitoare cu următoarele cuvinte: „Cu adâncă emoţie primesc în chip solemn, această coroană, moştenită de la neuitatul şi înţeleptul meu unchi, ca simbol al vitejiei româneşti şi al unirii între domn şi ţară. Plină de strălucire s-a aşezat acum 41 de ani, pe capul întâiului rege al României, după războiul de independenţă şi proclamarea regatului. Atotputernicul ne-a învrednicit s-o vedem astăzi mai strălucitoare, azi când, în urma grelelor lupte purtate de întreaga suflare românească, ea simbolizează împlinirea acelui mare şi sfânt dor secular – unirea tuturor ţărilor locuite de români“.

La 15 octombrie, regele Ferdinand a citit “Proclamaţia Încoronării”, în care, pe lângă călduroase mulţumiri, a arătat ce îşi doreşte să înfăptuiască pentru poporul său: „Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională am moştenit Coroana României, după glorioasa domnie a Regelui Întemeietor. Suindu-mă pe Tron am rugat Cerul să dea rod muncei, ce, fără preget, eram hotărât să închin iubitei mele ţări, ca bun Român şi Rege.(…)Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca Poporul nostru să culeagă în pace roadele lor binecuvântate şi să propăşească în linişte, frăţie şi muncă harnică. (…) Vreau ca Românii din toate straturile sociale, însufleţiţi de năzuinţa unei depline înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi de legitima ocrotire a Statului. Vreau ca în timpul Domniei Mele, printr’o întinsă şi înaltă dezvoltare culturală, Patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renaşterea Orientului European, după atâtea veacuri de cumplite zbuciumări.(…)”. (Din albumul „90 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia” – realizat de Muzeul Naţional de Istorie a României, în 2012).

Regina era foarte mândră de veşmintele regeşti. Iar pentru a rămăne pentru eternitate o imagine a frumoasă a sa şi a regelui, îmbrăcaţi cu acele haine superbe a pus la cale o sesiune de fotografii cu ceva timp înainte de încoronare, după cum povesteşte în însmenările sale.„Coroana reginei a fost executată după schiţele pictorului Costin Petrescu, artistul având ca sursă de inspiraţie coroana purtată de doamna Despina, soţia voievodului ţării Româneşti – Neagoe Basarab, aşa cum apare ea zugrăvită în tabloul votiv al bisericii episcopale de la Curtea de Argeş. Lucrată în stil bizantin de Casa de bijuterii Falize din Paris, coroana are pe laterale câte un pandantiv, cu câte un disc de care atârnă trei şiruri de mărgele, terminate cu o cruce gamată, ne completează povestea dr. Ştefania Ciubotaru. Mantia reginei creată tot de Costin Petrescu a fost realizată prin subscripţie publică, lista fiind publicată în ziarul Universul. Poalele mantiei se desfăşurau pe o lungime de 7 m, pe piept erau două mari paftale de aur, iar pe bordură era blană de hermină. Mantia a fost lucrată de Elena Niculescu Frunzeanu, directoarea şcolii de sericicultură şi ţesătorie din Bucureşti. Mantia regelui Ferdinand a fost tot creaţia lui Costin Petrescu, dar a fost făcută la Paris, ca şi mantia Mitropolitului Miron Cristea. Ca şi mantia reginei, şi mantia regelui a fost împodobită cu blană de hermină.”

După ceremonia încoronării, suveranii au pornit spre palatul catedralei, tot sub baldachinul purtat de ofiţerii din Regimentul 1 şi 4 Vânători. ?nalţii oaspeţi, demnitarii civili şi militari, misiunile străine şi ceilalţi asistenţi la ceremonie au format un cortegiu care a urmat pe suverani la palatul catedralei. În pavilionul regal, regele şi regina au semnat actul comemorativ al încoronării.

Dejunul încoronării

După ce s-a semnat actul comemorativ, la ora 13:00 au avut loc două dejunuri oferite de preşedintele Consiliului de Miniştrii – Ion I. C. Brătianu. Unul de 300 de persoane în Sala Unirii şi unul de 700 de persoane în Sala Teatrului. În acelaşi timp a avut loc şi un ospăţ popular pentru 20.000 de persoane.

sursa  revistafelicia.ro

 

comentarii