Pagina principala / Opinii / Un al patrulea motiv pentru Radu Tudor

Un al patrulea motiv pentru Radu Tudor

Cartea „Din presa sătmăreană de altădată”, autor Nae Ionescu, apărută în Satu Mare, la Editura Citadela în anul 2013, ediție îngrijită de Viorel Câmpean și Marta Cordea, ne informează și despre faptul că pe lângă cotidienele maghiare precum și cotidienele și periodicele maghiare și germane prezentate în facsimilul de mai sus, în Careii Mari, în perioada interbelică, au fost tipărite și cotidiene și periodice românești cum ar fi de exemplu: „Gazeta de luni”, „Neamul nostru”, „Sentinela de nord” (Carei-Sanislău)”, „Graiul Neamului”, „Cultură Enciclopedie”, „Hotarul „, Solidaritatea”,  „Democratul român”.

Apropo de aceste cotidiene și periodice interbelice românești, maghiare și germane, în orice al oraș „normal” de pe mapamond, locul în care se găsesc și pot  fi consultate colecțiile ziarelor locale este  biblioteca orașului, sau în cazul nostru, ar trebui să fie Biblioteca Municipală Carei, și în nici un caz bibliotecile private, chiar dacă aceastea ar fi ale UDMR-ului local.

Dar, și nu nici știu dacă am mai apucat să vă spun cândva până acum, dar o spun acum cu o nedisimulată mândrie și admirație, Careiul nu este un oraș „normal”. Careiul ni se pare că este azi, cel puțin acelora care am copilărit în el acum cca 50 de ani, pur și simplu „o altă țară”.

Din toată presa careiană interbelică tipărită, a supraviețuit până în zilele noastre doar săptămânalul „Nagykároly és Vidéke” care se pretinde a fi editat de asociația culturală cu același nume, deci că este apolitic, deși se recunoaște că este „támogatva” de RMDSZ; tot așa cum și UDMR  a pretins inițial că este o uniune culturală, apolitică, dar care n-a pregetat să acceadă la ciolan, la guvernare, act total politic, așa cum intenționează să o facă și acum. Nici o problemă, oricum nici săptămânalul amintit și nici partidul etnic nu mai fraierește pe nimeni, lumea este deja obișnuită cu minciunile lor.

În țara asta, minoritățile, inclusiv cea maghiară, au drepturi garantate prin Constituție. Nu sunt discriminați (sau, eventual se poate accepta că sunt, dar „discriminați pozitiv”), în Carei au grădinițele lor, școlile lor, asociațiile lor culturale de exemplu Asociaţia Culturală „Rekettye” Carei, sau altele – cum a fi de exemplu „Equus Lovasegyesület és Panzió – Carei”, sunt bine reprezentați în Önkormányzat, au ziarele lor, etc.

Cred că minoritarii maghiari din Carei au  tot ce le trebuie ca să trăiască decent, dacă n-ar avea, s-ar muta (sigur!) dincolo de graniță, în Ungaria, care-i foarte aproape, fiindcă acum pot să o facă, având, cei mai mulți dintre ei pașaport maghiar, care le folosește în pincipal doar pentru  a putea călători câte trei luni în SUA și Canada, fără viză, cum face și viceprimarul. Lucru de înțeles de altfel. Mulți români neaoși au procedat la fel, fiindcă peste tot „interesul oportuniștilor poartă fesul”.

Revenind la N&V. După umila mea părere, toate ar fi în regulă cu acest săptămânal tipărit la Cluj pe o hârtie ce concurează la calitate cu cea igienică, fiind folosit, mai mult ca sigur, de multă lume din împrejurimile Careiului în acest scop, doar că …..

…..doar că …. săptâmânalul respectiv îl are ca redactor șef (föszerkesztő) pe numitul Boros Ernö, care figurează la poziția 111, la „Cabinet primar”, funcția contractuală de execuție „consilier primar” pe „Statul de funcții – 2013 al Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Carei, județul Satu Mare”, și în plus, săptămânalul mai are ca administrator și pe numita Vénig Gabriella, consilier local din partea UDMR.

Ori, eu unul, cu această ecrocherie ieftină și nesimțită, pusă la cale de primarul Eugen Kovács Jenö și de acoliții săi nu sunt de acord de nici o culoare, fiindcă nu pot să fiu de acord ca eu, un contribuabil careian, plătitor de impozite care alimentează cu bănuți albi bugetul local, să contribui la salarizarea cu bani negri a unuia care nu face altceva decât să măzgăleacă texte antiromânești într-un organ local de presă al UDMR-ului.

Chiar propun pe această cale redacției Buletin de Carei , ca în modul cel mai democratic posibil, să deschidă imediat o listă de semnături care să cuprindă datele de identificare ale acelora care, la fel ca și mine, refuză să tolereze pe mai departe o astfel de escrocherie jalnică și ca în final, această listă să fie atașată unei lăcrămații-petiții care să fie înaintată Instituției Prefectului Satu Mare, Prefectul fiind cel mai în măsură să vegheze la respectarea legilor în vigoare și în caz că acestea nu se respectă, să dispună măsurile legale necesare. Ajunge, a fost destul, a fost mai mult decât suportabilul normal, nu se mai poate tolera neobrăzarea sfidătoare a primarului și a consilierului său redactor șef,, care, cel puțin din acest pdv, adică al săptămânalului N&V, depășește deja orice limită a bunului simț.

Stimată redacție Buletin de Carei , deschideți vă rog lista, o semnez eu primul și sunt curios să aflu apoi, în final, dacă au mai fost și alții care s-au raliat, sau nu, protestului meu. Sau o să aflu că eu sunt singurul bolund din țara asta. Ca să n-avem alte vorbe și alte texte explicative: ESCROCHERÍE, escrocherii, s. f. Infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri; faptă de escroc; înșelăciune, pungășie, șarlatanie. – Din fr. escroquerie. Sursa: DEX ’98 (1998)

Fac referire, ca exemplificare, foarte pe scurt, doar la un singur aspect pe care l-am remarcat în ultima vreme în săptămânalul N&V.

Îl amintesc, fiindcă știu bine că nu toată lumea citește această maculatură, ca să fie bine informată.

Din lipsă de subiecte, din lipsă de inspirație – ca să umple cel puțin o pagină cu ceva care mai are miez, cu ceva care să poată să pară cât mai interesant, ca să-și justifice cumva salariul – de câteva luni bune, redactorul șef folosește masiv și abuziv metoda copy&paste. Serialele referitoare la reforma agrară din 1921 și citatele din ziarele interbelice care ocupă de obicei întreaga pagină a 4-a, iar uneori chiar o pagină și jumătate, sunt copiate fără nici un fel de rușine din interbelicul „Szatmármegyei Közlöny” care apărea în Careii-Mari în fiecare miercuri și duminica (uneori, citatele sunt copiate și din „N&V”-ul interbelic).

Numai că Boros Ernö alege articolele și publică din ele doar citatele care  i se par lui că au cel mai pregnant iz antiromânesc. Când vezi cât de mult se străduiește individul ca să fie jalnic, când vezi cât poate să fie de aljas și de pupincurist, ți se face pur și simplu scârbă și îți vine să borăști.

Atât pe săptămânal, cât și pe redactorul lui șef.

În numărul 1005 din 27 februarie 2014, Boros Ernö citează dintr-un articol ce a apărut în ziua de 7 iunie 1925, nr. 44 din „Szatmármegyei Közlöny”. Este vorba de o întâmplare petrecută în Pișcolt, unde un inginer făcea măsurătorile necesare pentru înfăptuirea reformei agrare. Proprietarul expropriat, báró Uray János, și-a trimis, sfidător, „a tiszttartóját”, pe Sámuel Aladár, în locul numit „Szigeti tanya” din Pișcolt, unde  tocmai se împărțea pamant sătenilor. Sámuel Aladár a schimbat câteva vorbe pe o altă temă cu inginerul topograf, dar sătenii suspicioși că el ar vrea să pună la cale cine știe ce matrapazlâc, la ordinul lui báró Uray János, i-au cărat, preventiv, câteva bâte bune (vastag bunkosbottal) pe spinare. Numele făptașului a rămas necunoscut, fiindcă nici un alt sătean nu l-a divulgat.

Prin acest citat, Boros Ernö încearcă să ne demonstreze din nou faptul că noi românii ardeleni nu am fost civilizați îndeajuns de austro-ungari, că încă mai suntem niște sălbatici neșcoliți, nespălați și necivilizați și că din acest motiv avem nevoie neapărat de un maghiar la ministerul culturii, care să ne civilizeze, în sfârșit. Eu în schimb, nu pot decât să le dau dreptate celor din Pișcolt, fiindcă acel Sámuel Aladár și-a făcut-o cu mâna lui, s-a băgat ca musca-n lapte și exact unde nu-i fierbea oala și a primit, în consecință, exact ce a meritat. Procedura celor din Pișcoltul anului 1925 ar trebui – zic eu – să fie preluată și de ianculeștenii zilelor noastre. Dacă le-a mai rămas cumva niscaiva sânge de moț prin instalație.

Am fost etichetat cândva, nu de mult, de un prieten de al meu, redactor la un alt ziar de limbă maghiară din Carei ca fiind „NK legnagyobb románjá”. Îi răspund și acum, cu tot respectul cuvenit, așa cum am mai făcut-o deja, doar cu două cuvinte: „ex” și „clus”. Sunt multe alte persoane în Careiul zilelor noastre, nagy-románok, care se contrează mereu și pe față cu nagy-magyarok. Ăsta, cel care conține cuvântul „nagy”, n-a fost, nu este și nici nu va fi niciodată meciul meu. Dar, în schimb, eu o să sar ca și ars, ori de câte ori o să constat că s-a depășit limita acceptabilă a bunului simț, sau că nesimțirea începe să nu mai aibă nici o limită pe la Nagykárolyi Önkormányzat.

Adică, atunci când se va mai umple din nou paharul. Promit.  

M-am luat cu vorba și am uitat să îi ofer lui Radu Tudor cel de al patrulea motiv pentru care UDMR nu trebuie, în nici un caz, să intre acum la guvernare. Iar ăsta este unul chiar foarte simplu. Eu unul nu mai vreau, nici în ruptul capului ca ministru al culturii să fie numit unul care a absolvit în 1993 Universitatea de Științe Agricole Cluj, Facultatea de medicină veterinară. M-am lămurit deja la ce-l duce capul, adică nu-l duce la nimic bun, încă de când a devenit primul cetățean român de etnie maghiară ce a fost desemnat ministru al culturii. A fost numit în acest post ca urmare a înțelegerii dintre PD-L și UDMR, în decembrie 2009, înțelegere care a dus la formarea Cabinetului Boc II. Kelemen Hunor a mai lucrat la Ministerul Culturii, ca secretar de stat din partea UDMR, în perioada 1997-2000. Merci frumos, nu mai avem nevoie, fiindcă Eminescu s-ar răsuci în mormânt aflând că de cultura românească, responsabil a devenit din nou un maghiar veterinar.

Să se ducă mai bine și să lucreze cu folos ca veterinar la cel care i-a păstrat lui Kelemen locșorul cald, la asociația al cărui președinte de onoare este, adică la Asociaţia Judeţeană a Crescătorilor şi Deţinătorilor de Cai Satu Mare, avându-l ca președinte pe István Antal, prietenul de băutură, de bogrács și de alergat vulpi, dar numai călare, al primarului Kovács Jenö.Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul. Trebuie să fie și călare.  

Aviz amatorilor. Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Horia Mărieș

București, 2 martie 2014

 

comentarii