Izvorul Tămăduirii

• publicat la: 24 April 2014
Izvorul Tămăduirii

“Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului, este prăznuită anul acesta pe 25 aprilie.

Nu are dată fixă. Ea este trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată, prima după Sfintele Paşti.

La originea acestei sărbători se află o minune petrecută în apropierea Constantinopolului.
Potrivit Tradiţiei, un orb a primit vederea după ce s-a spălat cu apă unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorită împăratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlineşte descoperirea făcută de Maica Domnului: “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apă este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”.
Mai târziu, când Leon ajunge împărat, ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică acând hramul “Izvorul Tămăduirii”.

Aici primeşte vindecare de o boală grea şi împăratul Justinian (526-575), care ridică drept mulţumire o biserica şi mai mare. Biserica zidită de împăratul Justinian a fost distrusă în anul 1453, de turci.
Izvorul tămăduirii din timpul lui Leon se păstrează şi în zilele noastre.

Credincioşii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului) se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii.

Actuală construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.
De Izvorul Tămăduirii se sfinţesc apele, slujba cunoscută sub denumirea de Aghiasmă Mică (…).
“Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvîntează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.

Când se cânta troparul, preotul stropeşte pe credincioşi în cele patru puncte cardinale cu apă sfinţită, spre alungarea “celui potrivnic”, adică a celui rău, a celui urât, care este nălucă, vedenie rea, satana.

De la acţiunea stropirii cu apă sfinţită şi rostirea cântării ei s-a reţinut în popor scopul urmărit prin aiasmă – aiazma – iazmă, de a alungă “arătarea urâtă şi rea”, adică duhul cel rău, satana”.

Sursa: crestinortodox.ro

Lasati un comentariu