Pagina principala / Eveniment, Stirea Zilei / Expoziţie de pictură Katharina Rosnovsky.O careiancă de succes

Expoziţie de pictură Katharina Rosnovsky.O careiancă de succes

Duminică, 1 iunie 2014,de la ora 12.30, în sala de expoziții de la etajul Castelului Károlyi din Carei,sunteti asteptati cu mic cu mare la vernisajul expoziției personale de picturi în ulei a artistei Katharina Rosnovsky din Germania, intitulată Armonie pentru suflet – Natura este sufletul  artei.

De ce cu mic cu mare?  Pentru că  artista Katharina Rosnovsky  este de fapt o careiancă de-a noastră,pe care valurile vieţii au purtat-o până în Germania dar  nu a uitat nici un moment unde s-a născut,a copilărit şi a studiat.

Duminică,de 1 iunie,prin expoziţia de la Castel,artista doreşte să împărtăşească  din prea plinul ei de frumos  cu noi toţi,bucuria reîntoarcerii acasă.

,, Acest lucru nu ţi-l poate lua nimeni, senzaţia aceasta pe care o încerci la revenirea acasă nu ţi-o poate lua nimeni! Asta e revenirea la obârşie, la izvor, cum sunt versurile noastre populare!  “  ne-a declarat în cursul unei discuţii prieteneşti,la o ceaşcă de cafea.

Ecaterina Rosnovsky, născută Marian, acum Katharina Rosnovsky,s-a născut la Carei “ în 24 ianuarie,1951, de Unirea Principatelor” afirmă  plină de mândrie. Clasele primare le-a urmat la Zarda iar pe cele gimnazilae la Scoala Generala nr.2,acum Vasile Lucaciu,” la doamna Silvăşan”.

A absolvit Liceul Pedagogic,sectia  Educatoare în 1971, după care a profesat ca educatoare în Timişoara. Din 1964   până în 1966 a  frecventat cursurile Școlii populare de Artă, secția Pictură, din Carei sub  îndrumarea profesorului Alexandru Bogaty.

În prezent locuiește în Germania, in landul Baden-Württemberg. În 2012 a participat la câteva expoziții de grup în Germania, la Rauenberg, Neckarmühlbach,Mosbach și Schwarzach. Din 2012 este membră a Comunității de Artă, Arte vizuale din București.În 2013 a avut prima expoziție personală cu vernisaj la Galeria Pro Armia dinTimișoara, unde a expus 62 de lucrări.

Isi aminteste cu drag de perioada copilăriei si a tineretii sale.

“Am stat  în Carei pe strada Bălcescu, colţ cu  strada Tibleşului, acolo locuia şi domnul Bereteanu( n.r.-fostul primar ), ah, şi-mi amintesc şi de dna Pteancu… Când locuiam  aici, eu sunt născută aici, nu erau tăbliţe bilingve…

Tatăl meu, Iosif Marian a fost primul preşedinte de CAP la Ianculeşti, iar eu mă plimbam cu barca la heleşteu, la Ianculeşti…îmi amintesc foarte bine…Apoi a venit la Carei ca director la CLF.Nu-i nimic întâmplător, asta-i  clar!”

Artista,cu sufletul la fel de tânăr ca şi la plecare,redescoperă încet-încet oraşul.A decis să stea in apartamentul părintesc,acum ocupat de un văr al său.A luat legatura cu rude,cunostinte,prieteni si a aflat de aspecte si activităţi  din viaţa urbei.

A aflat cu bucurie despre evenimentele organizate cu ocazia  Centenarului  Gheza Vida,mai ales că în perioada construirii monumentului   făcea plimbări in acea zonă.

,,Eu am fost pe lângă Vida Gheza,atunci când se lucra la monument, eram un copil pe atunci şi ţin minte că ploua, era un frig….si mai târziu am aflat cine era.”

Pictorul Katharina Rosnovsky cânta la vioara de mic copil

Katharina Rosnovsky nu este un simplu pictor deşi la ora actuală este un pictor cunoscut,lucrările sale vorbind de la sine  şi prin premiile obtinute sau prin expozitiile realizate.Doamna  Katharina este un artist complet,cu tot ceea ce implică aceasta.Fire sociabilă,comunicativă, o persoană plină de viaţă, cu simţul umorului, o caracteristică importantă a românilor, cum spune ea, “care ne-a menţinut în viaţă pe noi românii şi care ne face să mergem mai departe, să trecem mai uşor în problemele cu care ne confruntăm’’.

A avut ureche muzicală  si educatoarea sa a remarcat imediat acest talent.

“Mi-amintesc de doamna mea educatoare, cea care mi-a pus vioara în mână, doamna Suceveanu…Ţin minte că a venit la gradinita  odata  cu vioara .Eram  vreo 40-50 de copii, ne-a aşezat într-un cerc şi s-a pus în mijlocul nostru. La un  moment dat a cântat, iar eu am tras-o deoparte şi i-am zis ,, e fals’’, după care i-a spus mamei mele ,,ce ureche bună are fiica’’, însă mama nu a avut bani să-mi ia vioară şi aşa am ajuns să cânt la vioara ei ani de zile… Mi-amintesc şi de doamna Dersidan, ea mi-a fost profesoară de muzică la Liceul Pedagogic. Pentru admiterea la Liceul Pedagogic  am cântat din ,,Aida’’ şi astfel sigur că am trecut cu brio examenul. Cu domnul Păcuraru cântam la vioară…ce vremuri.Cu doamna Mocianu faceam balet…parca o vad si acum cu umbreluta chinezeasca….”.

Deşi suntem “la  prima vedere”  cum se spune,discuţia  cu  artistul revenit la locul natal decurge intr-un mod firesc,de parcă ne-am cunoaste de-o viaţă  şi depănăm amintiri din perioada in care nu ne-am văzut.Descoperim că avem cunoştinţe commune,fiind vorba totuşi de o discuţie între careience.

“….Ca orice adolescent, mi-amintesc de anii de liceu…Am avut o viaţă intensă…N-am excelat ca elev la învăţătură. Asta pentru că mă implicam şi eram interesată de alte activităţi, extraşcolare. Am studiat pianul, vioara, am făcut pictură, am făcut sport, handbal, am făcut gimnastică la sol cu domnişoara ( aşa trebuia să-i zicem) Varga, care a ţinut tare mult la mine şi eu la ea, vai ce-mi plăcea de ea! De toate am făcut! Am făcut vioara cu domnul Păcuraru şi desen am făcut cu profesorul Bogati. Apoi am făcut Şcoala Populară de Artă, aici la Carei, la castel, am fost prima generaţie! Am participat de la vârsta de 14 ani la expoziţii colective! Şcoala Populară de Artă a durat 3 ani, erau examene de verificare în timpul anului şi examene de sfîrşit de an. Acolo am avut cursuri de desen, de grafică, unde aveam examen din tema aleasa.Am lucrat în ulei- acesta a fost visul meu! Şi am avut şi istoria artei, tehnica artei, erau 4 direcţii din care trebuia să te pregăteşti. După 3 ani am absolvit, ca pe urmă să plec din Carei…. Am făcut expoziţii cu 4 tablouri la Oradea, la ,,Vulturul Negru’’, vai, şi acum îmi amintesc perfect, au fost momente care m-au impresionat, care m-au marcat! Ce m-a durut cel mai rău, a fost un moment când am mers la Oradea ca să-mi recuperez lucrările şi mi-am spus că nu mi le mai pot înapoia că mi ,,le-au luat tovarăşii în grijă’’. Tot în perioada aceea, mi-a trimis 2 lucrări în tuş domnul Bogati ,la Bucureşti la o expoziţie la sala Dalles. Acolo am luat locul 2 pe ţară şi apoi am fost într-o tabără de pictură la Putna”.

Işi aminteşte cu drag de fostele colege Hegheduş Maria,  Saitos, de Opsitoş ( parcă) Doina, de Lucia Menstuger, de Cati Marian,”de Cornelia Cuc din clasa  paralelă, cu Ica Bărnuţiu, ne-am întâlnit pe Facebook… Ele erau în internat, eu eram externă. Am fost să revăd internatul vechi, de atunci, cu paturi etajate, cu sobă…şi cantina..mi-aduc aminte de tot…”

Evenimentele din 1989 au găsit-o la Timisoara,unde lucra ca educatoare şi avea un fiu,pe Claudiu.

 “Ţin minte că, în timpul revoluţiei de la Timişoara, am fost tot timpul lângă Catedrală, unde împărţeam sandwich-uri celor din stradă, care au au ales să nu plece de acolo.Noi trăiam acolo, pe străzi, cu pături înfofoliţi, până ce Bucureştiul s-a trezit. Sunt clipe care mi-au marcat puternic existenţa… În primele zile ale revoluţiei, începând cu data de  17, erau acolo şi am văzut cum trăgeau în copii lângă catedrală…Nici acum nu se spune cum a fost de fapt…, în sfârşit…erau vremuri tulburi…şi ce am văzut că s-a întâmplat apoi cu ţara…nu mi-a plăcut deloc….’

“Primul lucru făcut dupa 1989  a fost să scot din clasă tabloul tovarăşului şi  să pun crucea in locul lui”,  ne povesteşte artista careiancă. “Am scos  la lumină crucea de lemn şi următorul pas am chemat un preot ca să facă sfinţirea casei”.

“Am lucrat apoi la  primul ziar privat numit ,,Agenda’’, s-a numit ,,Agenda săptămânală’’, şi acum a rămas ,,Agenda’’ , în perioada aceea a mai fost ,,Cotidianul’’. Săptămânalul ,,Agenda’’ a fost total apolitic şi am înţeles că presiunile din afară au fost extreme. Am făcut un curs de jurnalism la Timişoara, eram 500 de candidaţi.  În perioada aceea am constatat că am foarte mult timp liber, grădiniţa nu-mi lua timp mult şi era şi o perioadă când aveam nevoie  mare de bani şi mă gândeam unde pot să merg să mă dezvolt?Am văzut anunţul pentru jurnalistică în ziar şi m-am prezentat.. Am avut concurenţă serioasă la concurs, eu aveam aproape 40 de ani, eram 500 de candidaţi, din care am mai rămas 32. A fost o perioadă frumoasă şi serioasă, mi-a plăcut mult, am avut o pagină a mea ,,Viaţa în doi’’ şi o pagină de teste, tot săptămânalul a constant din informaţii şi divertisment. De exemplu, la materialele pe care trebuia să le traduc, ne întâlneam cu ,,boss-ul’’, discutam şi vedeam ce puneam în ziar, cum publicam articolele. Mă semnam E.M. ( Ecaterina Marian), eu sunt născută Marian. Am rămas ca şi colaborator şi traducător la acest ziar. Pentru materialele de traducere mergeam în Ungaria, cumpăram de acolo şi de la un magazin din Arad, se numea ,,Tulipan’’. Am lucrat ani de zile la ,,Agenda săptămânală’’, a fost splendidă perioada aceea!”

După ce fiul său a crescut,a devenit student la Arhitectura, şi a văzut că nu se regăseşte în felul în care evoluează societatea ,Katharina a decis intr-o bună zi să plece in Germania.

,, Am plecat în 1999 în Germania. Eu m-am hotărât să plec din ţară, am stabilit asta cu mine şi am zis că aici nu mai vin! În 1999 am aşteptat până când copilul meu, Claudiu a zis ,,acum dacă ai ocazia, du-te, ce să stai aici? El era student şi a zis ,,eu mă descurc, voi studia şi mi-a spus ..mai rău ca aicea nu o să fie!’’ Mi-am zis că îmi trebuie un început, unul total nou, şi să ştiţi că mi-a fost greu, n-am ştiut limba… Am suferit mult acolo, la început, ca ouslander, de multe ori nu aveam de lucru…dar m-am descurcat şi mi-am făcut o viaţă acolo. Eu expun la o mediatecă în Germania câte 3 luni, în acea perioadă am posibilitatea să expun, să schimb tablourile şă fac o rotaţie a lor. Sunt  de vreo doi ani membră a Comunităţii de artă’’ de la Bucureşti. De asemenea, tablouri de ale mele sunt expuse la galeria ,,Elite Prof Art’’ a directoarei Mihaela Pandelescu, acolo am 4 lucrări permanente. Am expoziţii la Crowne Plaza din Bucureşti, am trimis din Germania, lucrările cu tema violet şi urmează să am expuse lucrări şi cu tema indigo.

Care sunt temele  abordate de Katharina Rosnovsky ?

,,Mă preocupă florile, ele apar mult în lucrările mele, am foarte multe peisaje şi câteva compoziţii proprii. Sora mea a fost prima care a fost impresionată, a fost ca o explozie de culori pentru ea…Faţă de perioada cand tablourile mele erau conturate în negru, cu culori sumbre,  faţă de perioada aceea în care mi se impuneau teme de pictură, acum, în comparaţie cu atunci, nu mai am negru în creaţiile mele. Îmi amintesc de Sany bacsi care spunea că negrul nu există, nu este un negru ca şi culoare, e nonculoare, este un negru cu reflexii, negrul nu există în natură.

De 2 ani şi jumătate  am reînceput să lucrez. La prima mea expoziţie am expus 62 de lucrări, iar la cea de-a doua, care este aceasta de duminică am venit cu 40 de tablouri în portbagaj.

“Este prima mea expoziţie în oraşul natal. Eu am plecat din ţară, iar acum vreau să vin înapoi ca să arăt că şi Careiul( dacă nu se ştie deja) poate să dea talente, valori, că pot şi eu să contribui la viaţa culturală a oraşului meu natal. Sunt convinsă că nu mă mai ştie lume multă de  când am plecat, dar faptul că vin aici, necunoscută fiind când am plecat, acuma fiind o artistă cunoscută vreau să revin aici la Carei cu lucrările mele, cu creaţiile mele”.

Sursa  inspiraţiei sale este  natura!

“Natura este perfectă, nu o poţi schimba, e minunată! Şi Dumnezeu este sursa mea de inspiraţie, şi El este perfect!

Mă concentrez asupra picturii, naturii care este sursa mea, mă pot încărca de acolo şi ceea ce iese din mine în momentul procesului creaţiei nu e nimic negativ, picturile mele răspândesc lucruri pozitive, nu dăunează nimănui! Am posibilitatea să fac ceea ce-mi place, pictez cum îmi vine, cum îmi pictează inima, pensula mea este ghidată de ea, totul pleacă de la cap şi merge spre inimă, spre inima mea şi mă cuprinde în întregime!”

 Katharina Rosnovsky a ales să îşi pregătească singură expoziţia.

“Îmi panotez vineri lucrările, panotarea îmi place s-o fac eu singură. Sus la etaj, în castelul Karolyi va fi expoziţia duminică de la ora 12.30”

 Lucrările  artistei   vor putea fi cumpărate direct din  expoziţie.Prezentarea de duminică va reveni artisului plastic local prof.Aurel Donca.

AnaMaria Roman

comentarii

Raspunsuri

• Expozitie de pictură | Katharina Rosnovsky