Pagina principala / Opinii / După 10 ani sau Cameleonismul politic careian

După 10 ani sau Cameleonismul politic careian

Acum 10 ani nu știam absolut nimic despre viața politică din municipiul Carei. Este drept, l-am cunoscut la un moment dat, cu totul întâmplător, pe o cursă Tarom de la București la Satu Mare pe fostul senator (între 1990-2008) Szabo Karoly Ferenc (n. 29.08.1943, Carei – d. 25.01.2011, Carei), inginer de profesie, fost europarlamentar  și fost membru fondator precum și președinte (2000-2003) al organizației UDMR din Carei, pensionat în anul 2008, dar atunci, pe avion, timp de o oră și jumătate, am discutat cu dânsul doar generalități. Părea un om de treabă, liniștit, calm, jovial, destul de comunicativ (socializa pană și cu necunoscuți ca mine) și avea dreptate atunci când spunea că „politica este ca și un drog, doar că despre droguri nu trebuie să înveți nimic fiindcă ele te ucid oricum, pe când despre politică trebuie sa înveți multe, înainte ca ea să apuce să te ucidă”.
In aceste ultime câteva zile, mai ales după ce a explodat megascandalul legat de fratele președintelui, eu unul m-am lămurit definitiv și irevocabil cu morala și cu apucăturile clasei politice aflate la vârf. Sunt cât se poate de lamentabile, atât morala cât și apucăturile, indiferent de partidul din care fac parte politicienii.
Mă întrebam totuși în context, oare care este mobilul, oare „ce-i mână la luptă” pe politicienii din provincie, pe cei din care se va naște de fapt și clasa politica aflată la vârf, oare ce interese urmăresc aceștia? Urmăresc cumva, așa cum ar fi de dorit, interesele generale ale comunității în care trăiesc, sau își urmăresc doar propriile interese? Aș fi extrem de naiv dacă n-aș constata din prima, fără nici un fel de analiză aprofundată, că ei își urmaresc în primul rând interesele personale, și asta cu foarte puține excepții. Așa cum se va putea vedea și în cele ce urmează.
Mi-am zis apoi, că dacă tot îmi pierd vremea și dacă tot caut răspunsuri la astfel de intrebări ciudate și neroade, ar fi bine, mai ales pentru cultura mea generală, să mai aflu câte ceva, să mai citesc câte ceva despre politichia careiană postdecembristă, fiindcă tot sunt eu născut și crescut în acel oraș și fiindcă „istoria”, chiar și cea recentă a orașului natal este bine să fie cunoscută, mai ales dacă ai lipsit foarte multă vreme de pe acolo. In plus, este indicat ca pe cei pe care „îi iubești” să-i cunoşti cât mai bine și sub toate aspectele posibile, ca să știi la ce surprize te poți aștepta de la ei în viitor. Cele ce urmează mai jos sunt preluate cât mai fidel posibil și fără prea multă patimă din articolele ce pot fi găsite în arhivele online ale ziarelor sătmărene. Am ales această cale de documentare și nu resursele folclorice locale, adică poveştile prietenilor, fiindcă este bine
cunoscut faptul că „verba volant, scripta manent” și că memoria scrisă este mult mai fidelă, având și avantajul că poate fi opusă oricând celor care îți pun la îndoială afirmațiile.
M-am urcat deci în imaginara „maşină a timpului” și am aterizat în trecut, în lunile mai-iunie ale anului 2004, luni în care s-a terminat campania electorală și s-au organizat alegerile locale pentru posturile de primar și de consilieri locali în municipiul Carei.

Am dat imediat de nume cunoscute, aflate până și în ziua de azi în fruntea urbei mele natale și acest lucru m-a făcut să devin mult mai curios pentru a afla ce și cum gândeau respectivii acum 10 ani și cum a evoluat cariera lor politică de atunci și până în zilele noastre.
Fără nici o indoială, favoriți la câștigarea demnității de primar în anul 2004 au fost (în ordine alfabetică): Beko Tamas din partea UDMR și care candida pentru cel de al doilea mandat, Keizer Lajos din partea PNL precum și Kovacs Jeno, „indepedentul”.

Au mai fost şi alți candidați la postul de primar (cum ar fi de exemplu Bonto Petru Pavel din partea PSD, clasat în primul tur de scrutin pe locul trei) dar aceștia practic n-au contat aproape de loc în ecuația finală. Este de presupus că Beko și Kovacs îi aveau ca votanți țintă pe maghiari, pe şvabi și pe romi, iar Keizer și Bonto pe români.
Primarul în exercițiu în vremea alegerilor locale din 2004, dar la sfârșit de mandat, însă și principalul favorit, dispunând de logistica necesară pentru obținerea unui nou mandat, era Beko Tamas.

Acesta obținuse primul mandat de primar în anul 2000 sub culorile UDMR-ului. Inginer de profesie, fost director pe la Unio, Beko fusese propulsat ca și candidat al organizației locale UDMR la postul de primar în anul 2000 de către senatorul Szabo Karoly Ferenc cu care se cunoștea foarte bine fiindcă și senatorul a fost într-o vreme director la Unio. In anul 2000, Beko Tamas, candidatul comun UDMR-FDG câștigase detașat alegerile locale cu 66,74% în dauna principalului contracandidat, liderul PNL-ist local Petcu Emil (33,53%).
Kovacs Jeno fusese adus de P.C.R. de la Satu Mare la Carei în anul 1988 și implantat ca director la fabrica de mobilă „Crasna”, iar apoi, după ce pusese pe butuci și falimentase în doar 4 ani, adică până în anul 1992 această fabrică (fosta Intreprindere de Industrie Locală „I.C.Frimu”)și după ce pregătise corespunzător „terenul” pentru „haverek” , precum și pentru unele tranzacţii imobiliare dubioase ce vor avea loc apoi mult mai târziu, sub cel de al doilea mandat al său și ale căror detalii nu le mai amintim acum, dar, în finalul cărora, terenul pe care se aflase fabrica de mobilă și care „a fost curățat” într-un mod spectaculos (a se vedea și înregistrările video de pe YouTube având acest subiect) cu buldozerele prin dărâmarea halelor, a fost achiziționat de la o firmă
imobiliară terță de către concernul german de retail Kaufland pentru construirea magazinului din Carei. Tranzacţie imobiliară în valoare de cca. un milion și jumătate de euro, facută, evident, în dauna și prin trişarea Statului Român. Dând greş apoi în unele afaceri private și ramânând practic fără ocupație (sau fără bani), Kovacs s-a orientat imediat spre politică, adică spre tărâmul tuturor posibilităților (unde „cine poate, oase roade”) și a aderat la fantomaticul PDS (NDN-VR).

Avea atât școala de partid, atât specializarea cât și limba (de lemn) necesare pentru politică, el fiind, după spusele proprii, un „lemnar”, adică un inginer de industria lemnului. De notat că la PDS l-a avut coleg în 1996 pe unul dintre contracandidații de la alegerile locale din 2004 și anume pe Keizer Lajos.
Independentul Kovacs Jeno candidase în anul 1996 sub culorile Partidului Dreptății Sociale (Noua Democrație de Nord-Vest din România), un partid fantomă care a avut o existență extrem de scurtă, partid ce era se pare total dependent și susținut ideologic de pastorul Tokes Laszlo. Kovacs Jeno (54,11%) câștigase oarecum surprinzător alegerile pentru postul de primar în Carei în anul 1996, după un al doilea tur de scrutin, în dauna UDMR-istului favorit Reszler Janos (45,89%), mai mult ca sigur doar fiindcă avusese sprijinul clerului local reformat și romano-catolic, influențat în bine de Laszlo Tokes.
Interesant de remarcat este că în anul 2000, Kovacs Jeno, care fusese primar în perioada 1996-2000, n-a mai candidat pentru un nou mandat. In luna mai 2000, într-un interviu acordat actualului consilier personal și redactor la ziarul de casă numit „N&V”, numitul Boros Erno, care pe vremea aceea era redactor la ziarul sătmărean „FU”, Kovacs Jeno încerca să-și explice decizia (neobișnuită)  pe care o luase, sau cea la care a fost forțat de imprejurări și de către diverși concetățeni, și anume de a nu mai candida la un al doilea mandat. Kovacs constata cu oarecare tristețe că slabele lui realizări ca primar din primul mandat se datorau in primul rând lipsei de sprijin din partea Consiliului Județean Satu Mare. Fiindcă obținuse mandatul in 1996 sub culorile insignifiantului Partid al Dreptății Sociale (Noua Democrație de Nord-Vest din România), un „partid mixt” dpdv etnic, Kovacs nu a putut cică beneficia de finanțare din
partea Consiliului Județean, unde UDMR-ul avea un cuvânt important de spus în luarea deciziilor, mai ales a celor de natura financiare. Susținea ca i s-ar fi spus direct: „Te înscrii în UDMR? Dacă nu, atunci să nici nu te aștepți la vreo finanțare pentru oraşul Carei!”

A înţeles lecţia tristă a mandatului său în felul în care putea el s-o înțeleagă și anume că el, ca sătmărean de etnie maghiară, nu va putea avea succes în politica locală decât și numai sub steagul și sub umbrela protectoare a UDMR-ului, dar fiindcă nu era încă înrolat cu arme si bagaje în acel partid, în anul 2000 a renunţat să se mai lupte cu morile de vânt. Ba chiar a ajuns să declare în presă, deşi nega vehement că ar fi naționalist, el având chiar și soţie româncă: „Dacă nu-l alegem acum pe Beko Tamas, Careiul nu va mai avea niciodată un primar maghiar si vor fi pierdute toate speranțele legate de autonomia mult visată”.
Interesant mi se pare că în 24 mai 2012 în ziarul local „N&V” răsuna o alta „lozincă”: „Dacă nu-l realeg primar pe Kovacs Jeno, careienilor le lipseşte înţelepciunea!”, autor al acestei lozinci fiind tot numitul Boros Erno. Seamană bine a „copy & paste”, nu-i aşa? Măi să fie, ca să vezi și să nu crezi de ce depindea ințelepciunea careienilor! A tuturor: români, maghiari, șvabi si romi – indiferent de nație).
Mai spunea Kovacs în 2000 că este imperios necesar pentru locuitorii de etnie maghiară din Carei să aibă un primar maghiar, fiindcă numai în acest fel se va putea contracara tendința de obținere a majoritătii numerice in Carei de către români, doar un primar maghiar putându-se opune cu succes, așa cum a făcut-o de altfel și el, unor cereri ca acea de alipire la Carei a satului Marna-Nouă (cca 350 de locuitori), înființat în 1924 de moții veniți din zona Mărișel, județul Cluj; pe lângă satul Ianculesti care era deja de mult timp sub administrație careiană.

Este de presupus, pe de altă parte, că după ce s-a văzut cu ceva saci în căruță urmare primului mandat, Kovacs să se fi gândit în anul 2000 că este mult mai cuminte pentru el să stea deocamdată în banca lui și cu capul la cutie până când va reuși să obțină un loc eligibil pe listele UDMR-ului; că ar fi mai bine să se apuce din nou de business privat, dar din păcate pentru el, se pare că la acest capitol n-avea de loc talent și a cam dat chix, reușind să-și falimenteze în câțiva anişori patru din propriile firme: WOOD LINE ROM SRL, CASMOB SRL, CASTEX SRL, MOBILION SRL.
Candidatul PNL-ului în anul 2004 pentru postul de primar, Keizer Lajos (Ludovic în acte) nu prea ieşise în evidență în anii anteriori ca politician local deşi gravitase atât în jurul fantomaticului PDS cât și în jurul Frontului Democrat German, el fiind de fapt un șvab maghiarizat. Era totuși un om destul de cunoscut pe plan local ca fost fotbalist de divizia „A” la Olimpia Satu Mare, ca patron la echipa FC Keizer și ca președinte al falimentarei echipe de fotbal locale numită Victoria Carei, precum și ca întreprinzător local în domeniul morăritului și în cel alimentar, fiind foarte simpatizat și foarte apropiat, așa cum este de altfel și acum, de relativ numeroasa etnie romă.

Nu cunosc motivele, resorturile interne, calculele electorale care l-au făcut pe Keizer Lajos candidat al PNL-ului in anul 2004, dar nici nu mă mir prea mult de această alegere, având în vedere faptul că ceilalți candidați la postul de primar al  Careiului din partea PNL, cei dinaintea lui, și anume av. Mărginean Gheorghe în anul 1996 (4,85%)și ing. Petcu Emil în anul 2000, eșuaseră lamentabil în încercările lor.
Campania electorală din anul 2004, oglindită în presa locală, a fost destul de liniștită dar plină de promisiuni deșarte, dintre care unele nu s-au materializat nici până în ziua de azi (vezi de exemplu și speța numită „APASERV” sau „apa ca cafeaua”). Din acest motiv, nici nu are rost sa insistăm asupra ei. A fost, ca de obicei, un lung și total neinteresant „bla-bla”. Cel mai vocal în presa locală a fost totuși Beko Tamas căruia Boros Erno îi consacrase in „SzFU” un interviu fluviu, pe care a fost obligat să-l divizeze în nu mai puțin de șase părți. In puținele apariții pe care le-a avut în presă, probabil din lipsa mijloacelor financiare, „independentul” Kovacs Jeno se lăuda că el a făcut mult mai multe în anii lui de mandat (1996-2000) decât primarul în exercițiu Beko Tamas în mandatul 2000-2004.

Laszlo Tokes declara în 2004: „Cei care îi votează pe Kovacs Jeno și pe ceilalți candidați independenți pentru  funcția de consilieri locali, aceia votează pentru politica națională maghiară din Transilvania”. Pe de altă parte, Kovacs Jeno se lamenta, se plângea, spunând ca organizația locală UDMR Carei a făcut o mare greșeală prin nominalizarea lui Beko Tamas ca și candidat la un al doilea mandat de primar și că a fost o mare nedreptate față de el faptul că nu s-au organizat alegeri interne in UDMR pentru desemnarea condidatului la funcția de primar al Careiului. Este clar, Kovacs „se antrena” deja pentru luptele intestine ce aveau să aibă loc în cadrul UDMR-ului local în următorii patru ani și la finalul cărora, după ieșirea la pensie a fostului senator Szabo Karoly Ferenc, Kovacs va reuși totusi să-l îndeparteze pe Beko Tamas de la vârf.

Kovacs, invidios probabil în 2004 pe Beko, care avea atât sprijinul UDMR-ului cât și sprijinul FDG in campania electorală, susținea că nu este important să ai in spate sprijinul unui   partid, că poți candida foarte bine și ca independent fiindcă atunci nu ai obligații față de un anumit partid. Rezultatele scrutinului aveau să-l contrazică. Kovacs făcea și pe fariseul spunând ca: „Illene román alpolgármestert választani” dar l-am văzut apoi cu toții, in 2008 și in 2012, cum a ținut cu dinții ca vicele lui să fie numai și numai numitul Keizer Lajos, adică prietenul fidel.
Au fost insă și anumite pete de culoare în cenușia campania electorală a anului 2004. De exemplu, Kovacs Jeno a fost acuzat cu probe clare de consilierul local UDMR-ist Lang Emil ca ar fi uzat de date false atunci când a prezentat lista susținătorilor săi (Lang Emil fiind trecut pe lista susținătorilor lui Kovacs Jeno cu date preluate dintr-un buletin de identitate expirat cu 4 ani în urmă si cu semnătura evident falsificată).

Kovacs s-a dezvinovățit în presă în mod pueril declarând că nu poate răspunde de faptele celor care l-au ajutat la completarea listelor cu semnături ale celor cca 1600 de susținători de-ai săi, dar azi este clar că o astfel de faptă avea un pronunțat iz penal, iar comisia electorală locală ar fi trebuit pur și simplu să-l elimine pe independentul Kovacs din cursa electorală. Lucru care nu s-a întâmplat.
Pe de altă parte, într-una din foarte puținele apariții în presă, candidatul PNL Keizer Lajos (Ludovic) s-a arătat extrem de ofuscat, de jignit și a uzat de dreptul lui la replică fiindcă Boros Ernest-Gheorghe (în acte, adică numitul Boros Erno) scrisese despre el în „SzFU”, citând spusele lui Gheaur Vasile, fost PNL-ist emigrat la PUR, cum că „Lajos nu are nici o altă calitate pentru a candida la postul de primar decât aceea că a fugărit o minge de fotbal timp de 30 de ani”.

De unde deducem că relațiile dintre Keizer Lajos și Boros Erno nu erau nici pe departe atât de amicale, atât de prietenești cum se pare că sunt ele în zilele noastre. Președintele Frontului Democrat German, Müller Ioan, a ținut să explice într-un comunicat de presă de ce nu-l sprijinea pe șvabul Keizer Lajos și de ce-l sprijinea pe Beko Tamas. Argumentul principal a fost că numai UDMR-ul poate fi un aliat credibil al minorității șvabe   (maghiarizate), pe când PNL-ul nu.
Rezultatele din primul tur de scrutin ale alegerilor 2004 au fost foarte strânse, cu Beko Tamas(37,98%) pe locul întâi, cu Keizer Lajos (37,69%) pe locul doi, independentul Kovacs (6,77%) fiind depășit pană și de PSD-istul Bonto Petru Pavel (10,42%). In turul doi, Beko l-a invins la limită (51,01%) pe Keizer (48,99%). După alegeri, Keizer a preferat să plece ca și consilier județean iar ca viceprimar a fost ales PSD-istul Micovschi Adrian Marin.
Kovacs a stat apoi pe tușă patru ani, până in anul 2008, „îmbogățindu-se” între timp considerabil prin falimentarea firmelor proprii. La alegerile din 2008, fostul „independent” Kovacs Jeno, devenit între timp UDMR-ist dar dator vândut la fisc, a reușit să-l îndepărteze pe Beko Tamas din fruntea organizației locale (oare prin șantaj sau promițându-i o slujbă foarte bănoasă, adică una platită, evident, nu de el, ci de Stat, cu cca 2000 euro pe lună, un post în cadrul primăriei și anume pe cel de administrator public/city manager?), a reușit să-și subordoneze dictatorial organizația UDMR-ista locală iar la alegeri l-a invins confortabil în turul doi, obținând 57,46% din voturi, pe PNL-istul Macec Valentin (42,54%). Macec Valentin părăsește și el barca liberală careiană, așa cum o făcuse de altfel și Keizer Lajos patru ani mai devreme, devenind atât consilier judetean cât și cel de al doilea vicepreședinte  liberal al Consiliului Judetean Satu Mare, alături de Adrian Ștef.
Beko Tamas, ales consilier local din partea UDMR iși va pierde repede această calitate din motive de incompatibilitate.

In schimb, după încetarea mandatului de consilier județean, Keizer Lajos, care a migrat ca un vitéz de la PNL la UDMR și a fost ales în funcția de consilier local la Carei, devine viceprimar, fiind susținut puternic pentru această funcție de fostul său adversar din anul 2004, de Kovacs Jeno, care a uitat repede tot ce spusese fariseic in 2004 („Illene román alpolgármestert választani”) privind oportunitatea alegerii unui viceprimar roman.
In anul 2012, cele petrecute în anul 2008 s-au repetat aproape trase la indigo. Candidatul din partea UDMR-FDG, Kovacs Jeno (54,45%) l-a invins pe candidatul PNL (USD) Adrian Bucureștean (35,44%) și a amânat, fiindcă așa au vrut mușchii lui, până și formalitatea alegerii viceprimarului, conditionand-o de întoarcerea prietenului Keizer Lajos din concediul petrecut în străinatate, susținând sus și tare că el numai și numai pe Kiezer îl vrea ca viceprimar.

In final, s-a refăcut echipa din 2008 formată din Kovacs și Keizer, Consiliul Local fiind constituit din 11 UDMR-isti (Keizer Ludovic, Poosz Szabolcs István, Visnyai Csaba, Hago Aron, Brem Arpad, Muller Vasile, Fazakas Zoltan, Tempfli Vasile Adalbert, Venig Gabriela, Leitner Robert, Csaikos Szabolcs – inlocuit de Roman Adrian), 6 PNL-iști (Ilie Ciută, Adrian Bucureștean , Marius Rusu, Alina Mocanu ,Dan  Bontea ,  Păușan Marcel Bujor) și 2 PSD-iști (Oneț Ioan,  Ciucoș Marius Laurențiu).
Constatări personale (știute probabil deja foarte bine de mulți careieni):
1. Din scurta (și posibil superficiala) trecere în revistă a vieții politice careiene postdecembriste, eu am înțeles că azi la conducerea urbei se află un cuplu de traseiști politici semidocți, orgolioși, încrezuți, ambițiosi, obraznici, sfidători, neciopliți și găunoși, care n-au avut de fapt nici un fel de realizări notabile după revoluție (în afaceri, în sport-fotbal, în cultură, în administrație, etc.); care au ales politichia fiindcă era unicul mijloc prin care puteau să-si satisfacă interesele personale fiind in acelasi timp renumerati de Stat loc unde „dacă nu curge, atunci pică”; care nu dispun în mod cert de cunoștiințele sau de abilitatea necesară administrării unui municipiu cu pretenții, având peste 20 de mii de locuitori, așa cum este Careiul.

Atât primașul cât și vicele lui cântă fals, „după ureche”, iar rezultatele (multe din ele negative pentru careieni, vezi de exemplu îndatorarea „pe
viață”, adică până în anul 2027 a Primăriei Carei) se văd cu ochiul liber.
2. Alianța UDMR-FDG a avut mereu câștig de cauză în alegerile locale postdecembriste datorită faptului că are ca votanți tintă-captivi pe cetățenii de etnie maghiară, șvabă și romă, datorita unei mai bune organizări și a unei mai bune mobilizări partinice, datorită disciplinei stricte manifestată la alegeri de către votanții țintă, și, nu in ultimul rând, datorită caracterului vădit „etnic” al votului careian.
3. Spre deosebire de BOR și de clerul greco-catolic, clerul reformat și cel romano-catolic s-au implicat în mod activ în campaniile electorale, au sprijinit pe față alianța UDMR-FDG mobilizând credincioșii la vot, invocând ca argumente necesitatea conservării, prin alegerea doar a candidatilor UDMR-FDG, a limbii, a tradițiilor și a culturii maghiarilor și a șvabilor (chiar dacă cei din urmă sunt în marea lor majoritate maghiarizați).
4. Caracterul etnic face ca la alegerile locale din Carei să se opună, ca principale forțe politice, pe de o parte, alianța UDMR-FDG, și, pe de altă parte, partidele așa zise „românești” cum ar fi de exemplu PNL, PSD, PPDD, PRM, PUR, etc., partide ce divizează la alegeri electoratul careian român, în timp ce electoratul maghiar+șvab+rom votează mereu unitar, adică votează strict așa cum le-a dictat UDMR-FDG.
5. Principala formațiune politică de opoziție din Carei, cea care obține mereu cele mai bune rezultate în alegerile locale, este PNL-ul. Formațiunea locală a partidului de guvernământ,  adică PSD Carei, poate fi considerată azi, după ruperea USL-ului, cea de a cincea roată la căruța alianței UDMR-FDG din Carei, sau, cu alte cuvinte, „cea de a cincea coloană” a UDMR-ului local, fiindcă PPDD, PUR, PRM, etc. n-au contat practic niciodată în ecuația electorală careiană.
6. PNL-ul local, care este bine organizat în prezent și este condus de un lider local onest, realizat material prin propriile forțe, carismatic, bun luptător, tenace, incisiv, neșantajabil, constituie singura opozitie reală și care se manifestă ca atare în Consiliul Local. PNL-ul fiind mereu ca și un spin infipt in coasta UDMR-ului, sancționând prin interpelări la obiect toate prostiile sau toate măgăriile intreprinse sau care se doresc a fi intreprinse de conducerea actuală a urbei, este o formațiune politică urâtă și dușmănită de actualul cuplu primar+vice și se pare că nu sunt nici un fel de șanse de a se cădea, cel puțin într-un viitor apropiat, „la pace” între UDMR și PNL în municipiul Carei.
7. PNL Carei „a păcătuit” în trecut fiindcă n-a reușit să scoată pe scena politică un adevarăt candidat-lider și fiindcă din cauza prestației slabe a acestora, a pierdut mereu și mereu cursa pentru postul de primar al Careiului (vezi cazurile Gheorghe Mărginean , Petcu Emil, Macec Valentin, Bucureștean Adrian). Singurul scor strâns vs. UDMR a fost obținut de Keizer Lajos în anul 2004, dar în condițiile specifice amintite deja mai sus.
8. Candidatul ideal al opoziției careiene vs. alianța UDMR-FDG, indiferent de etnia din care ar face parte candidatul respectiv, cel care ar putea să aibă șanse reale pentru câștigarea demnității de primar, ar trebui să fie, după umila mea părere, un om cinstit, unul căruia să nu i se poată reproșa absolut nimic din punct de vedere moral, un om cu o oarecare notorietate, un om cunoscut pe plan local de întreaga comunitate pentru realizările lui, un bun profesionist, un bun organizator, un bun cunoscător al domeniului administrației publice locale și al legislatiei in vigoare, un bun cunoscător al limbii, tradițiilor, și a culturii atât române cât și maghiare, un om care să nu aibă manifestări naționaliste și/sau șovine.
Eu cred că numai un astfel de candidat ar putea străpunge bariera aproape inexpugnabilă a „votului etnic” care se practică în prezent în Carei.
Dacă există sau nu un astfel de candidat pe băncile opoziției, o să aflăm nu peste foarte mult timp fiindca vom trăi și vom putea vedea ce se va întâmpla la alegerile locale din anul 2016.
Pană atunci, să auzim numai de bine și să ne iubim ca frații!

Horia Mărieș
București, 23 iunie 2014

comentarii