Pagina principala / Administratie locala, Stirea Zilei / Mănoasa câmpie a Careiului, acum 90 de ani. Partea a VIII-a. Pășunea și capela mortuară din Ianculești

Mănoasa câmpie a Careiului, acum 90 de ani. Partea a VIII-a. Pășunea și capela mortuară din Ianculești

Sunt cunoscute străduințele depuse de consilierii locali careieni pentru construirea unei capele mortuare în cimitirul satului Ianculești, dorință firească și îndreptățită a sătenilor și cu care, cred eu, toată lumea este de acord.

Din câte îmi aduc aminte, pentru construirea capelei mortuare au fost depuse în anul 2013 două proiecte de hotărâri distincte, primul proiect fiind inițiat de consilierul Ilie Ciută în numele USL, fiind însoțit de o schiţă de amplasament şi de un plan de situaţie, alături de o machetă a construcţiei, proiect ce ar fi scutit primăria de o parte din cheltuieli, având și avantajul unei execuții rapide – și un al doilea proiect, propus de consilierii Ionuț Oneţ și Marius Ciucoş din partea PSD, dar prin care se solicita primăriei realizarea unui studiu tehnic precum şi sponsorizarea lucrărilor prin oferirea de către primărie a unui ajutor financiar consistent.

Numai că pentru edificarea unei construcții (imobil), inclusiv pentru construirea unei capele funerare este necesară emiterea unei autorizații de construcție. Pentru emiterea unei autorizații de construcție trebuie să se cunoască și să fie foarte exact lămurit regimul terenului (proprietar, încadrare, etc.) pe care urmează a fi edificată aceea construcție.

O astfel de problemă și-au propus să o rezolve consilierii locali careieni în ședința din data de 16 mai 2014 atunci când la poziția 13 de pe ordinea de zi s-a discutat proiectul de hotărâre privind aprobarea dezlipirii (dezmembrării) imobilului situat în satul Ianculești lângă cimitir, inscris în C.F. Nr. 4664. Carei – sat Ianculești, cu nr. top. 8081/5 în suprafață totală de 175.204 mp (17,52 hectare).

 

Nu mi-ar fi atras atenția acest proiect de hotărâre dacă n-ar fi fost vorba de satul Ianculești și de o pășune. Să fie foarte clar, eu nu discut aici problema necesității evidente a construrii unei capele mortuare ci aspecte legate de o pășune din satul Ianculești.

Ca să mă lămuresc cum decurg discuțiile legate de un astfel de subiect numit „dezlipirea (dezmembrarea)” unui imobil situat în satul Ianculești, am avut la dispoziție două inregistări video (fidele, incontestabile) care pot fi accesate de oricine pe Youtube prin search cu subiect „sedinta carei part 1 16 05 2014” și „SEDINTA CAREI 24 06 2014 PART”. Asta, ca să n-avem apoi alte vorbe privind sursa informațiilor mele.

Pe scurt, prin proiectul de hotărâre supus discuției prin raportul nr. 60/12.05.2014 al Serviciului de Urbanism din cadrul Primăriei Municipiului Carei, semnat de șeful de serviciu ing. Egli Sebastian, se propune spre aprobare Consiliului Local dezlipirea (dezmembrarea) imobilului aflat în proprietatea Statului Român, situat în satul Ianculești, înscris în CF nr 4664 Carei cu nr. top. 8081/5 în suprafață totală de 175.204 mp în:

– Lot 1 în suprafață de 3670 mp și în
– Lot 2 care va păstra nr. top 8081/5 in suprafață de 171.534 mp, ambele parcele având categoria de folosință pășune.

Lotul 1 este viitorul amplasament al capelei mortuare, în prezent fiind îngrădit și ocupat parțial cu morminte.

 

Deci, se dorea cu acest prilej și oficializarea unei situații „de facto”.

Transcriu in cele ce urmează, sper eu, cu suficientă fidelitate, esența discuțiilor care au avut loc la pct. 13 al ordinei de zi.

Recunosc, pe mine unul acest dialog m-a siderat, m-a lăsat mască. Dar vă las să judecați singuri.

Primul care a luat cuvântul a fost consilierul PSD Ionuț Oneț, care a spus:

„Am studiat planul de încadrare în zonă împreună cu colegii de la comisia economică și am văzut că ambele loturi sunt încadrate ca pășune. Acuma nu știu, să explice cineva, dl. Petcu, sau altcineva, să vedem exact „cum le putem scoate” de la încadrarea ca pășune, dacă este extravilan sau intravilan, pentru ca să nu avem probleme când avem autorizație de construcție.”

În lipsa inițiatorului proiectului de hotărâre dl. ing. Egli Sebastian, la interpelarea consilierului Ionuț Oneț a răspuns dl. ing. Emil Petcu, care a lămurit rapid asistența despre felul „cum se pot scoate”:

„În primul rând, orice mutare dintr-o categorie de teren in alta se face cu aprobările în vigoare, în speță cu ale Direcției Agricole Județene, dar după ce dvs. sunteți de acord, și aici nu este cazul decât a unei simple acțiuni tehnice, atâta tot. Rămâne în aceeași categorie, indiferent dacă dvs. aprobați sau nu această mutare.
Al doilea lucru, după ce se va face această dezmembrare, se poate cere, numai atunci, trecerea dintr-o categorie în altă categorie. Trecerea din categoria de pășune în altă categorie, se poate face numai cu aprobarea atât a (?) Direcției Agricole Județene și…cu aceeași suprafață, amenajarea unei alte suprafețe, dar cu aceeași suprafață, pentru ca suprafața întregii pășuni aferente, să rămână constantă. Așa că sunt câteva operații care trebuie să se facă după ce ați aprobat dvs. din punct de vedere tehnic această dezmembrare.”

Explicațiile domnului ing. Emil Petcu au fost atât de clare, atât de complete, atât de competente încât intreaga asistență a rămas cu gura căscată și s-a cufundat intr-o tăcere de capelă mortuară. Și pe mine m-a impresionat mult acest discurs, deși n-am înțeles mare lucru din el, dar probabil că vina este doar a mea fiindcă eu și cu dl. ing. Petcu vorbim se pare dialecte diferite ale limbii române.

Singurul lucru esențial pe care dl. Petcu a uitat să-l precizeze este: de unde va lua Primăria Carei cei 3670 mp „pentru amenajarea unei alte suprafețe de pășune, dar cu aceași suprafață, pentru ca suprafața întregii pășuni aferente, să rămână constantă”?

Dar cine se împidică la o ședință a Consiliul Local Carei, in care toți participanții sunt specialiști imobiliari sau experți topografi de mare clasă, intr-un astfel de amănunt insignifiant? Toată lumea prezentă a tăcut mâlc după speach-ul domnului Petcu, iar concluziile le-a tras triumfător, sigur deja pe succesul care se întrevedea, domnul primar ing. Eugen Kovács Jenö, care a spus:

„Din nefericire, multe aberații mai întalnim și la Cartea Funciară, oamenii din Ianculești au știut că acolo este cimitir. Nu i-o interesat că unde-i hotarul….că nu știu ce. Și ne-am trezit că în cimitir, așa zis…ăăă….nu cimitir, pe pășune, sunt deja morminte. Ca să spun altă întâmplare pățită de noi la reformați… (dar nu cred că vă pasionează ce a pățit primarul la ei, la reformați și o să sar peste)…
Ce dracu’ să faci?
Sunt aberații care trebuie domnu’ Petcu  corectate! Că pe asta muncim acum! Și faptul că ….ăăă… Noi n-am făcut această capelă, nu înseamnă că noi nu dorim, și se va face, vă asigur!

După discursul fulminant al primarului care a lămurit și mai mult pe toată lumea, proiectul de hotărâre s-a supus la vot.

Consiliul Local a aprobat printr-un vot unanim, „din punct de vedere tehnic această dezmembrare”‘(vorba domului ing. Petcu). Și uite cam așa s-a născut (pe repede înainte, discuțiile și votul durând doar câteva minute) HCL Nr. 56/2014 care conține la Art.2: Se aprobă înscrierea în evidenţele O.C.P.I. Carei, a documentaţiei de dezmembrare, iar la Art.4: Cu ducere la îndeplinire a prezentei Hotărâri se încredinţează Biroul P.A.D.P.D.A. Semnează PREŞEDINTE DE ŞEDINŢĂ Fazakas Zoltán, CONTRASEMNEAZĂ SECRETAR jr. Sróth Clara.

Când vor primi așa o pleașcă, cei de la B.C.P.I. Carei vor cădea pe spate, nu vor zice nici pâs, nu vor întreba nimic, nu vor verifica nimic și se vor executa imediat. Vor dezlipi și apoi vor și dezmembra. Se va mai rezolva astfel una din problemele spinoase legate de proprietăți (nepăzite de nimeni) ale Statului Român.

Oricum, îi plâng de milă domnului ing. Emil Petcu, dacă, ca un subaltern docil ce este, va trebui să asculte de ordinul primarului și să corecteze „aberațiile” din Cartea Funciară. Aveți o gumă de șters potrivită, care să nu lase urme penale, domnule ing. Petcu? Dacă da, dați-i bătaie. Nu se va intâmpla nimic rău. Vă garantez. Eu am mai găsit falsuri, corecturi grosolane, făcute de persoane necunoscute, dar tot la ordinul primarului, în CF Carei, dar acestea n-au fost niciodată descoperite, sau nu s-a dorit să fie descoperite și făptuitorii au rămas nepedepsiți. Deci, nici o grijă, începeți să corectați „aberațiile” din CF Carei, aduceți-le din condei așa cum îi convine primarului, dacă așa v-a ordonat șăful cel mare, adică primarul, nici dvs. n-o să vi se întâmple nimic rău!

Am rămas impresionat până la lacrimi, văzând în fotografia de mai sus, verdele strălucitor și brazdele perfect paralele ale pășunii minunat arate din Lotul 2, nr. top. 8081/5 in suprafață de 171.534 mp, având „categoria de folosință pășune”. Cu asta ce mai este oare, fraților „Urmași ai lui Iancu”? Sau te pomenești că sunt daltonist și eu nu știam!
Așa îmi trebuie dacă m-a pus Aghiuță să mă uit la satul Ianculești doar din satelit. Așa imi trebuie dacă mă iau după domnul Egli Sebastian, care in HCL-ul ăla cu împărțirea păsunii intre cele doua asociații de crescători de animale din Ianculești vorbește în „limbajul parcelelor” (vezi Partea a VII-a) iar in HCL nr. 56/2014, vorbește, la derută, în „limbajul numerelor cadastrale/topografice”.

Eu credeam până acum că P 1164 cu suprafața de 16,22 hectare este „pășune-arată” în Ianculesti dar acum CF 4664 Carei îmi „arată” ca și nr. top. 8081/5 cu suprafața rămasă de 17,15 hectare este tot „pășune-arată”. Să ințeleagă cine poate, eu unul mă dau deocamdată bătut. Dar o să revin la problemă după ce îmi voi odihni cei doi neuroni pe care îi mai am.

Nu sunt numai eu cel derutat cu „pășunea-arată”, mai sunt și alții, mai ales de cea de 18 hectare de la Dâmbul lui Tarfan.

În luna iunie 2013, la întâlnirea de la Ianculești cu Prefectul și cu primarul, în numele Asociației Crescătorilor de Animale „Colonia Moţilor Ianculeşti”  a luat cuvântul Dorel Brici care a reclamat în special lipsa de informare la adresa celor care dețin pășunea și care au aflat târziu că Primaria Carei încearca să o scoată la licitație:

„Eu știu că noi avem un drept consfințit printr-un extras CF asupra pășunii, dat de statul român, pentru ca la ședință să aflăm de la secretarul primăriei că acesta a fost modificat în 1991 prin ceva hotărâre 371/1991. Acum vine și asociația asta cu oile, toată stima că lucrează și ei, dar ies la pășunat  cu oile pe pășunea vacilor. Noi am avut mai demult parcelată pășunea pentru fiecare tip de animal, dar acum fiecare face ce vrea. De ce pe noi nu ne anunță nimeni despre ce se hotărăște legat de satul Ianculești? De ce nu se spune nimic de pășunea arată, de 18ha, la Dâmbul lui Tarfan? În acea perioadă  era delegat sătesc Dobra Petru și a pus oamenii din sat să semneze un Memoriu adresat Prefecturii, fără însă a informa oamenii concret despre consecințe.”

După audierea tuturor celor care au dorit să își exprime opiniile, Prefectul dr. Eugeniu Avram a promis că va reveni peste 3 luni în sat, sugerând că păşunea poate să fie impărțită in proportie de 30% către asociatia formată din 3 familii șimrestul de 70% către ceilalti săteni iar cine doreste să se extindă cu păşunea să purceadă la achizitii de teren.

Priceput Prefectul la socoată, nimic de zis, imediat a porționat 30%-70%, numai pe criterii de el știute! In opinia dumnealui, toate problemele ce i-au fost prezentate vor fi de acum în atenţia sa şi va sprijini toate demersurile ce vor fi iniţiate de primarul municipiului Carei pentru identificarea şi soluţionarea aspectelor ridicate de oamenii din Ianculeşti, care merită să aibă parte de condiţii de trai decente.

După câte știu eu, Prefectul nu și-a tinut promisiunea și n-a mai revenit după 3 luni la Ianculești.
La fel a procedat și senatorul Valer Marian, care a promis că va reveni in sat să ajute la rezolvarea problemele ianculeștenilor, dar care a dispărut apoi fără urmă, ca măgarul în ceață.

În ce-l privește pe domnul ing. Eugen Kovács Jenö, atitudinea dânsului, total dușmănoasă și total refractară ianculeștenilor, rezultă din primele 3-4 minute ale ședinței CL al Primăriei Municipiul Carei ținută in data de 26 iunie 2014. Nu mă mai chinuiesc acum să transcriu cuvintele care ilustrează imensa cantitate de prostie pe care primarul reușește să o înghesuie in cele câteva fraze spuse ferm, cu o limbă lată, de lemn. Inregistrarea video de pe YouTube imi stă mărturie.

Oare pseudo-demnitarii de felul ăsta, total nepricepuți, afoni, inculți, necunoscători de lege, de ce n-au măcar atât bun simț încât să se ducă să facă exact ce se pricep ei să facă, să nu-i mai încurce cu prostia lor și pe alții, adică să se ducă să ciplească cu brișca la piciorul vre-unui scaun, sau dacă nu se mai pricep nici la treaba asta, să se ducă cu gâștele la legelö, așa cum făcea săracul dar cinstitul și amunzantul Ludas Matyi?

Până când incompetența cea mai crasă va fi cea care va conduce lucrurile in această țară, până când va influența decisiv destinele oamenilor, inclusiv ale ianculeștinilor? Aceasta este întrebarea. „To be, or not to be, that is the question”, Hamlet, Nunnery Scene,mWilliam Shakespeare.

Probabil până atunci – până când va exploda mămăliga.

– va urma –

Horia Mărieș
București, 17 august 2014

 

comentarii