Academia Română a onorat cu prezenţa manifestările de la 25 octombrie de la Carei

• publicat la: 26 octombrie 2014
Academia Română a onorat cu prezenţa manifestările de la 25 octombrie de la Carei

Moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ziua de 25 Octombrie este Ziua Armatei României, o zi de cinstire pentru eroismul si jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-ţi misiunea nobilă de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român.

Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.

Sâmbătă ,25 octombrie 2014,la aniversarea a 70 de ani de la asaltul victorios al Armatei Române de la Carei, au participat la amplele manifestări,atât preşedintele României, Traian Băsescu cât si premierul Victor Ponta.  Alături de ei s-au aflat ministrul Apărării, Mircea Duşa, şeful Statului Major General, general-locotenent Ştefan Dănilă, vicepremierul Liviu Dragnea, ministrul  Transporturilor,Ioan Rus,ministrul de Externe, Titus Corlăţean,parlamentari si oficialităţile judetului şi locale.

Manifestările de sâmbătă 25 octombrie din municipiul Carei au fost onorate  de prezenta  a doi reprezentanti ai Academiei Române,cel mai înalt for cultural-ştiintific al României,acad.Emil Burzo-preşedintele filialei Cluj a Academiei Române si acad.Marius Porumb alături de Zoe Vida Porumb,fiica  sculptorului Gheza Vida.

Primii sositi au fost veteranii de război,cadre din MApN( peste 1400 de ofiţeri superiori, ofiţeri şi militari),parlamentarii şi oficialii judeteni ai UDMR ,urmati apoi de delegatia numeroasă condusă de primul ministru  Victor Ponta.

Ultimul sosit a fost preşedintele Traian Băsescu care a salutat generalii prezenti si pe primarul Kovacs Eugen,ignorând  ministrii  şi premierul.

Ceremoniile au debutat cu trecerea în revistă de către preşedintele Băsescu  a trupelor aliniate pe platoul din faţa Monumentului Ostaşului Român, cu Onorul către preşedinte, dat de generalul de brigadă Adrian Tonea, comandantul Diviziei “Gemina”, si intonarea imnului de stat.

Dintre oficialităţi,singurii care au ştiut versurile imnului de stat au fost prefectul Eugeniu Avram,preşedintele Consiliului judeţean Adrian Stef si vicepreşedintele Mircea Govor.

Surpriza organizatorilor pentru toti cei prezenti la aniversarea celor 70 de ani de la luptele de eliberare a ultimei brazde de pământ românesc a fost  aducerea drapelului tricolor la sol de la 1.500 m înălţime şi un banner inscripţionat cu ,, La mulţi ani de ziua Armatei Române’’ ,de 2 paraşutişti militari din cadrul “Operaţiunilor speciale” ale Forţelor aeriene , care participă din 2006 la teatrele de operaţiuni din Irak şi Afghanistan.

A urmat apoi serviciul religios oficiat de IPS Andrei Andreicuţ,mitropolitul Clujului şi Feleacului, alături de PS Iustin Sigheteanul, episcopul vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului,protopopul de Carei Marian Crainic,alţi protopopi şi 10 preoţi parohi din zonă.

La final de mandat, preşedintele României, Traian Băsescu,a vorbit despre rolul Armatei  Române, despre faptul că aceasta a apărat întotdeauna interesele ţării şi a mai spus că nimeni nu o să-l convingă că trecerea Prutului a fost o greşeală în istorie.

… Ziua Armatei înseamnă jertfa a peste 800.000 de militari români, militari care au căzut la datorie, militari dispăruţi în cel de-Al Doilea Război Mondial sau militari răniţi în cel de-Al Doilea Război Mondial. Dar Ziua Armatei ne trimite  cu gândul şi la  Războiul de Independenţă  din 1877 şi la  Primul Război Mondial, unde aceeaşi armată care prin tradiţie  a apărat interesele poporului român şi-a făcut datoria. Vă spun că adesea am simţit un sentiment profund de mândrie şi recunoştiinţă în vizitele oficiale când, de fiecare dată în programul meu a fost inclusă vizitarea cimitirelor români din afara României, fie că sunt cele din Ungaria, cele din Cehia, cele din Slovacia, sunt locuri în care Armata Română şi-a dat jertfa de sânge  nu numai pentru propriul teritoriu al naţiuni române, dar şi pentru libertatea Europei. O să spun poate un lucru care unora li se va părea nepotrivit, nu-l zic prima dată, dar astăzi, foarte aproape  de încheierea mandatului, îmi iau libertatea să-l spun. Vorbim prea puţin de  prima parte a celui de-Al Doilea Război Mondial,  şi acolo au căzut ostaşi români care au executat ordinul politicienilor.Şi niciodată, nimeni  nu o să mă convingă   că trecerea Prutului a fost o greşeală în istorie! Poate este discutabilă trecerea Nistrului, dar Armata Română prin tradiţie şi-a apărat teritoriul naţional! Ori teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost şi este pământ românesc! Dincolo de ce ne spune istorie, m-aş referi la istoria recentă, pentru că, într-un fel sau altul este legată de şi de mandatul meu de 10 ani ca preşedinte al Românie. Aş vrea astăzi, aici, să mulţumesc Armatei Române pentru modul cum  şi-a făcut datoria în Irak, în Afganistan, în Balcani, în Kosovo în mod deosebit, dar şi în misiunile pe care le-a îndeplinit în  Africa. Au fost momente de după începutul democraţiei de la 1989 încoace, momente în care Armata Română şi-a arătat capacitatea de a apăra interesele statului român şi dincolo de frontierele ţării….

Misiunile Armatei Române au fost întotdeauna în deplin acord cu interesele naţiunii române, cu interesele ţării, iar astăzi, la zi de sărbătoare, permiteţi-mi, în calitate de comandant al armatei să mulţumesc Armatei Române  nu numai pentru ce a făcut în istorie, dar şi pentru modul cum şi-a îndeplinit misiunile în cei 10 ani de mandat pe care i-am avut ca preşedinte al României. Încă o dată, La mulţi ani, Armată Română, comandantul armatei vă mulţumeşte!’’

Preşedintele Fililalei clujene a Asociaţiei Veteranilor, general maior (r) Constantin Mangăş a rememorat aspecte din luptele ce s-au dus pe teritoriile Sătmarului şi Careiului în zilele de 24-25 octombrie 1944 şi a citat mesajul de felicitare al preşedintelui pe ţară a asociaţiei.

,,Domnule preşedinte, domnule prim ministru, domnule ministru, Mircea Duşa, dragi cetăţeni ai Transilvaniei şi camarazi,  la  70 de ani de la eliberarea ultimei braze de pământ românesc de sub ocupaţia hortystă-hitleristă, bunul Dumnezeu mi-a îngăduit să aduc în faţa dvs.salutul supravieţuitorilor celui de-Al Doilea Război Mondial, foştii mei camarazi care se odihnesc pe aceste meleaguri. Pentru a înţelege sentimentele ce îi animau pe ostaşii români în acele zile de toamnă războinică, vă voi reaminti ultimul discurs al generalului de  curs de armată, Gheorghe Avramescu, din 29 octombrie 1944. ,, Dragi ostaşi care din cauza odiosului Dictat de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă  şi aţi vrut să porniţi în lupta pentru  pentru eliberarea patriei noastre.Aţi traversat Mureşul şi aţi înfruntat focul artileriei, iar inamicul a fost înfrânt. Aţi luptat cu un inamic dârz şi l-aţi răpus. Aţi luptat şi aţi eliberat Ardealul! Numele vostru va fi scris în cartea de aur a patriei noastre! …

,,la eliberarea ultimei brazed de pământ românesc au participat militari din toate unităţile din ţară, ceea este un semn al unităţii românilor. Fiind aici pe aceste meleaguri să nu uităm de ororile care au avut loc la Trănea, Ip,Moisei, când 21.000 de oameni au fost împuşcaţi. În memorial lor, generalul Tonea a propus ţinerea unui moment de reculegere.’’

S-a adresat  asistenţei şi Ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa care a spus ,,Ideea de unitate, întregire, respectul pentru tricolor sunt valori supreme pentru militarii români. Avem  prezenţi în mijlocul nostru veteranii de război, cei care şi-au pus viaţa în pericol pentru ţara noastră, cei care şi acum şi în trecut fac cinste României. De asemenea, sărbătorim 50 de ani de la dezvelirea Monumentului Ostaşului Român de la Carei şi vreau să mulţumesc Consiliului Judeţean Satu Mare pentru că a luat în custodie şi a reabilitat acest monument care era în paragină. Grija pentru acest monument este respectul pe care-l dăm ostaşilor români care au făcut sacrificul suprem pentru patria noastră. În anul 2014 sărbătorim 10 ani de la intrarea în NATO pentru acest lucru avem cuvinte de laudă pentru cei care şi-au pus viaţa în pericol şi au luptat în ultimii 10, 12 ani în teatrele de operaţiuni din toată lumea!

Vreau să mulţumesc şi să-i felicit pe  sportivii din armată care au parcurs 800 de km de la Bucureşti refăcând traseul Armatei Române în cel de-al Doilea Război Mondial care au sosit astăzi aici la Carei cu drapelul României pentru a preda ,,ştafeta’’ veteranilor de război. Nu a fost un proiect al ministerului, a fost iniţiativa lor şi este foarte lăudabilă! Doresc ,,La mulţi ani Armatei’’, în această zi în care sărbătorim ziua ei, a celei mai iubite instituţii din România!’’

Primul ministru Victor Ponta a adus multumiri Armatei Române  pentru toate operatiunile sale de success,afirmând  ca guvernul va continua sa crească de la an la an resursele financiare alocate Armatei.

,,Preasfinţiile voastre, stimaţi reprezentanţi ai veteranilor şi eroilor Armatei Române,domnule ministru şi stimaţi comandanţi, ofiţeri şi subofiţeri ai Armatei Române, doamnelor şi domnilor, reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, în fiecare an este, pentru mine, o mare onoare, o mare cinste să fiu prezent, la 25 octombrie  aici la Carei, alături de dvs., sub un soare care arată că Dumnezeu iubeşte România şi iubeşte Armata Română şi a exprima respectul, recunoştiinţa şi sprijinul pentru Armata Română, cea care a servit şi serveşte întodeauna interesele Românie. Este extrem de greu ca Armata Română a îndreptat ceea ce oameni au adus ca suferinţă României, prin Dictatul de la Viena, atunci când Transilvania, partea , a României, a poporului roman, a fost îndepărtată de la trupul  ţării şi cred că este momentul în care trebuie să mulţumim Armatei Române şi să ne angajăm ca niciodată asemenea tragedii sa nu  mai fie  permise în ţara noastră şi împotriva poporului român. … Vreau să închei mulţumind în mod special unei persoane care nu este prezent  aici şi căruia îi simt lipsa, domnul general Dragnea, alături de care am fost la toate în care îi mulţumeam pentru ce a făcut pentru ţara noastră! Îi mulţumesc şi generalului Tonea, prezent aici la Carei!’’

Au urmat apoi depunerile de coroane din partea tuturor celor aflati pe platoul din fata Monumentului Ostasului Român de la Carei.

Au depus coroane de flori presedintele Traian Băsescu,Guvernul României si premierul Victor Ponta, Asociaţia Naţională  a Veteranilor de Război, Ministerul Apărării Naţionale, MAI, Prefectura i Satu Mare, Consiliul Judeţean Satu Mare,Mitropolia Clujului si Episcopia Maramuresului si Sătmarului,Senatul a fost reprezentat de senatorul Pataki Csaba,Camera Deputatilor prin deputatii judeteni, Asociaţia cadrelor militare în rezervă  şi în retragere ,,Alexandru Ioan Cuza’’, SRI,Asociaţia  Cultului eroilor ,,Regina Maria’’, Inspectoratul Şcolar General SM prin prof.Claudiu Mondici,primăria Carei,partidele  politice.

Cel mai important for cultural  al ţării,Academia Română,a depus o coroană de flori prin acad.Emil Burzo si acad.Marius Porumb iar din partea familiei sculptorului Gheza Vida, au depus o coroană de flori fiica acestuia, Zoe Vida Porumb cu sotul acad.Marius Porumb.

A urmat parada militară aplaudată de  întreaga asistenţă.

Din păcate,cei peste o mie de careieni  adunati in centrul orasului nu au avut posiblitatea să urmărească  frumoasele manifestări de pe platoul din faţa Monumentului Ostaşului Român ( denumire care figurează în Lista Monumentelor istorice),datorită perdelei verzi de peste 7 m inăltime,atent intretinute de către primăria Carei care de cate ori se usucă un tuia, plantează un altul,matur,pentru a nu permite ca frumosul Monument de for public să fie remarcat de către cei care tranzitează  orasul.

Ministerul Apărării Nationale a reuşit să amplaseze expoziţia de tehnică militară în incinta parcului  din jurul castelului,a reusit să determine administratia locală să  cureţe Cimitirul Eroilor Români  dar nu a mai reuşit să pună în lumina si falnicul ansamblu monumental ce străjuieşte la graniţa de nord-vest de 50 de ani.

Stiri asemanatoare

Ultimele stiri

comentarii

de oana la 26 octombrie 2014 - 20:52

25 octombrie-Ziua Regelui Mihai , Ziua Armatei Romane.Altfel, o ocazie pentru majoritatea politicienilor de a bifa o actiune electorala.Nu pentru toti! Remarc, cu bucurie, ca exista politicieni care si-au pastrat coloana vertebrala, implicit partidul.Altii, ce dezamagire, s-au indreptat spre partidele fantoma-PSD(vezi grupul taricenilor, faptul ca am scris cu litere mici nu este o intamplare!).
Altfel, cred ca primarul UDMR sufera teribil de fiecare data cand trebuie sa stea langa monument:ii aminteste de istoria adevarata, reala, nu de cea inventata prin legende platite si inventate de primarie.

de sergiu la 26 octombrie 2014 - 21:15

sunteti singurul ziar care ati scris despre prezenta ACADEMIEI ROMANE la CAREI.atunci sa nu ne miram de ce generatii se pregatesc sa vina….

de Horia Mărieș la 27 octombrie 2014 - 02:19

http://youtu.be/yyuysW-bmjA

Urmare întrebării puse de redactorul șef al ziarului online „Buletin de Carei”, la sfârșitul conferinței de presă din data de 25 octombrie 2014 (minutul 11:00 din înregistrarea video) și după intervenția vice-prim ministrului Liviu Dragnea, premierul „îl provoacă amical” pe primarul Careiului:

Primul Ministru al Guvernului României, dl. Victor Ponta:
– Domnu’ Primar, dați vestea bună că se poate amplasa bustul regelui Ferdinand!

Primarul Municipiului Carei, dl. Kovács Jenö:
– Doamna știe (cu referire la doamna Daniela Ciută), numai, nu vrea să înțeleagă, pentru Ferdinand este votat în Consiliul Local și amplasamentul este clar.

Stimate d-le Primar Kovács Jenö, de data asta fiindcă și eu „știu”, „nu (mai) vreau să înțeleg” nimic nici eu!

De data asta nu mai vreau să ascult minciunile sfruntate și nerușinate spuse de dvs. în public cu zâmbetul pe buze, ca o domnișoară andaluză, fără să roșiți măcar puțin de rușine, așa cum procedați de altfel mereu în cei cca. 10 ani de când sunteți primarul Careiului, minciuni aruncate în față și sfidător până și Primului Ministru al României, spuse în direct pe foarte multe posturi de televiziune naționale și auzite de populația intregii țări.

De data asta nu vă mai cred pe cuvântul de onoare, fiindcă dvs n-ați avut, nu aveți și nici nu o să aveți niciodată așa ceva, de data asta vreau probe, vreau dovezi, adică vreau înscrisuri!

De data asta vreau să prezentați public hotărârea Consiliul Local in care se consemnează faptul că „Ferdinand a fost votat în Consiliul Local și amplasamentul este clar” (v-am citat foarte exact). Prezentați vă rog public hârțoaga respectivă, publicați-o imediat in una din cele din cele două publicații în limba maghiară care apar in Carei și care vă stau mereu la dispoziție fiindcă vă sunt obediente (în săptămânalul tipărit și in ziarul online). Ca să știm și noi, foarte clar, despre ce este vorba.

În cazul în care nu veți publica hotărârea respectivă, va exista suspiciunea rezonabilă că ați făcut declarații neadevărate/mincinoase, in public. Dacă se va confirma această suspiciune rezonabilă, adică faptul că ați mințit cu nerușinare în public, in fața întregii țări, nu veți avea de suferit nici o consecință juridică penală pentru această declarație mincinoasă.

Dar, VA TREBUI NEAPĂRAT SĂ VĂ CRAPE OBRAZUL DE RUȘINE – ez nagyon bisztos – și nimeni nu va mai da nici măcar un pengö găurit pe cuvântul dvs de onoare.

Fiindcă se va dovedi, fără putință de tăgadă, că dvs sunteți un om lipsit de cea mai mică urmă de onoare!

Aștept cu cel mai mare drag, exact în prag (așa cum o va face și DRAGnea) publicarea hotărârii C.L. la care ați făcut referire in data de 25 octombrie 2014. Atenție doar la un singur aspect: ea trebuie să poarte o dată anterioară datei de 25 octombrie 2014.
Altfel, sunteți exact în pom!

Dacă o să o publicați, vă promit pe cuvânt de onoare (fiindcă eu am onoare) că o să-mi cer smerit și cu cea mai mare umilință posibilă scuze în public, pentru faptul că v-am făcut „cel mai mare mincinos din Ardealul de Nord (la care putem adăuga și Partium)”.

de emil la 27 octombrie 2014 - 08:53

Probabil că amplasamentul bustului regelui Ferdinand este clar pentru rmdiszno. Adică pe undeva pe lângă monument.

de Tiberiu Vanca la 27 octombrie 2014 - 10:43

Cu veneraţie: Domnului General Maior (r) Constantin Mangăş: Nu uităm ororile comise la IpŞ: Treznea; Moisei şi celelalte locaţii în care regimul hortyist şi-a semănat ororile. Drept dovadă:

TRECUTUL NU TACE
CRIMELE HORTISTE DIN
TRANSILVANIA
Mă aflam la anii cărora li se spune „cei de acasă” când trebuia să-mi încep instrucţia şcolară. Dar ultimul din aceşti ani, al şaptelea, avea să arunce peste România un linţoliu de tristeţe. Ţarii, potrivit unui „Diktat” criminal, trebuia să i se spargă conturul şi să i se extragă o mare parte a suprafeţei, respectiv 43.492 km. pătraţi, adică, jumătate din teritoriul Transilvaniei şi oferită cadou unui stat din proximitate ce-şi dorea extinderi imperialiste. Potrivit poziţiei lor de luminători, întru spirit, şi dragoste faţă de neam, părinţii s-au socotit expuşi, drept care şi-au luat de mână cei patru născuţi şi, au luat calea pribegiei, instalându-se în România rămasă. Cu ochi de prunc, ce nu ştia prea multe, vedeam feţele brăzdate de lacrimi ale părinţilor pe măsură ce veştile din entitatea numită „Ardealul de Nord” ajungeau la ei. Este vorba de „baia criminală prin sânge şi curmări de vieţi omeneşti” pe care, întru veselie şi cu afecte de necesitate, cum ar putea fi motivată o conflagraţie ce ar putea avea faţă în faţă două puteri care se urăsc, care-şi revendică ceva ce le-ar aparţine, puterea hortistă o comitea pe destinul populaţiei româneşti împuşcând, şi sfârtecând pântecele femeilor ce aşteptau să nască, precum şi pruncii ce se aflau cu vitele la păşunat pe un oarecare izlaz. Dar să renunţăm la efortul de a demonstra nepermisivitatea şi să trecem la răsfoirea hărţii pe care s-au consumat evenimentele:
TREZNEA jud. Sălaj: 9 sept. 1940: Trupe din batalionul 22 Grăniceri –Debreţin- comandate de locotenentul Akosi descind în localitate. Pe islazul pentru păşunat vite se aflau câţiva copii ce îndeplineau utila şi nevinovata îndeletnicire pastorală, paza vitelor. Precum morile de vânt au fost pentru Don Quijote inamici fioroşi ce trebuiau lichidaţi, tot astfel trupei hortiste, cei câţiva copii le-au părut o barieră inamică insurmontabilă ce trebuie neutralizată drept care i-au aşezat sub foc de mitralieră. Trupurile neînsufleţite ale copiilor aveau să fie descoperite, ceva timp după terminarea băii de sânge din localitate. După deschiderea apetitului ucigaş comis prin uciderea pruncilor au intrat în sat pentru lucruri mai serioase. Aici folosind acelaşi foc de mitralieră au curmat vieţile la 93 de persoane, din care, 87 români şi 6 evrei.
IP jud Sălaj -13-14 septembrie 1940: Armata maghiară aflată sub comanda locotenentului Vasvari Zoltan intră în sat în noaptea de 13 spre 14 septembrie orele 23. Sunt întâmpinaţi de etnicii maghiari din zonă care le servesc drept călăuze în operaţia de identificare a caselor locuite de români. Au fost ucise 157 de persoane prin foc de armă şi înjunghiere cu baioneta. Victime: bărbaţi şi femei, copii şi pruncii din pântece materne. În ziua de 14 septembrie acelaşi locotenent pune la treabă câţiva localnici, nu ne îndoim că au fost o seamă din entuziaştii etniei maghiare, să sape o groapă comună în cimitirul sătesc, groapă în care au fost aruncate, de a valma trupurile neînsufleţite ale celor ucişi.
CERIŞA jud. Sălaj : 15 septembrie 1940: este localitatea în care militarii unguri s-au jucat de-am războiul. O companie neidentificată îşi face apariţia în dimineaţa zilei de 15 în localitate. După ce au servit un succint „aperitiv” ucigând un număr de şapte ţărani, au trecut la joacă. Au adunat 64 de localnici (români şi evrei) i-au scos din localitate şi i-au cantonat pe un deal unde au procedat la selecţie prin: „Evreii să iasă în faţă!” Au ieşit 5 persoane, care au fost conduse, evident sub arme, pe versantul opus al dealului. Celor 59 de români li s-a indus că sunt lăsaţi în libertate dar trebuie să fugă. În timp ce aceştia alergau s-a ordonat foc , iar urmare acestuia a fost ucis Gavrilă Herţa din Cosniciul de Jos, 58 din aceştia au beneficiat de capacitatea de a oferi spaţii înafara focului de armă a terenului pe care alergau, râpe, denivelări sub formă de cute, etc.
MARCA jud. Sălaj – 15-16 septembrie 1940: În dimineaţa zilei de 15 o companie de honvezi din Şimleul Silvaniei şi-a făcut apariţia în localitate. Erau însoţiţi de călăuze recrutate din rândul etnicilor maghiari, din Ip, deghizaţi în militari, îi numim pe Arpad Osz şi Ştefan Incze. Şi pentru că au venit acolo cu rosturi au împuşcat, aşa ca să se ştie: şase români, doi evrei şi trei slovaci.
BREŢCU jud. Covasna 16 septembrie 1940: Motivat de faptul că Niculae Boldea s-a plâns că fiul său mai mare a fost bătut de un etnic maghiar, atât el cât şi fiul, victimă, au fost închişi la primăria localităţii. Armata intră în comună în 13 septembrie iar comandantul acesteia a dispus ţinerea în arest a românilor. În noaptea de 13-14 septembrie au fost devastate casele a 20-30 de români (evident identificarea acestora nu era posibilă fără concursul etnicilor maghiari). În 14 septembrie este arestat şi fiul de 14 ani a lui Niculae Boldea. În 16 septembrie militarii acced la casa Boldea pentru a lua haine pentru prisonieri ce afirmative, urmau să fie expulzaţi în România. Întorşi la primărie au urcat victimele într-un camion şi au pornit spre graniţă. În vârful dealului Măgheruş, au oprit au debarcat cei trei prisonieri, i-au împuşcat şi i-au îngropat.
MUREŞENII DE CÂMPIE jud. Cluj 20 septembrie 1940: Sub comanda locotenentului Gergely Csordas prepus al armatei maghiare militarii din subordinea sa ucid 11 persoane. Între acestea: preotul Andrei Bujor şi familia sunt ucişi în camerele de culcare, iar în curte, cantorul Ioan Gurzău şi soţia Valeria, învăţătorul Gheorghe Petrea, soţia Natalia, mama acesteia Ana Miron, şi fiica de 5 ani, a cuplului, Rodica, precum şi Şarlota Juhasz, de etnie maghiară. Instigator la abominabila crimă a fost contele local Albert Wass care avea un conflict cu preotul Bujor din cauza unui teren de vânătoare şi pentru că vedea în acesta un naţionalist român.
MIHAI BRAVU jud. Bihor: 7 septembrie 1940. Armata maghiară intră în localitate. Adună un număr de 22 persoane, ţărani, între care şi doi copii, îi duce pe câmp , înafara localităţii şi îi împuşcă.
CIUMĂRNA jud. Sălaj. 8 septembrie 1940. În trecere prin localitate trupele maghiare ucid 11 persoane.
ZALĂU jud. Sălaj. 9 septembrie 1940:Soldaţi ,maghiari, neidentificaţi intră în casele românilor Grigore Vicaş şi Gheorghe Prunea. Sunt ucişi prin împuşcare, Grigore Vicaş şi fratele acestuia cu soţia, Gheorghe Prunea şi soţia acestuia însărcinată în ultima lună. După masacru banda criminală părăseşte locaţia crimei iar în stradă dau peste ţăranul Nicolae Pop din Treznea, venit la oraş cu lapte şi alţii. Numărul victimelor 27.
HUEDIN jud. Cluj, 10 septembrie 1940: În drum spre Cluj, trupele maghiare îl maltratează şi îl ucid pe protopopul român Aurel Munteanu şi pe poliţistul Gheorghe Nicula.
BELIN ŞI ZĂBALA jud. Covasna, 13-14 septembrie 1940: Trupele maghiare vandalizează casele românilor, persoanele sunt maltratate în mod sălbatic pretinzându-li-se să plece în România. O parte din ei au trecut graniţa iar alţii au fost expulzaţi . Proprietăţile acestora fiind confiscate.
HALMAŞD jud. Sălaj – 16 septembrie 1940: soldaţi neidentificaţi ai armatei maghiare ucid cu focuri de armă trei localnici români. În dimineaţa zilei de 17 sept. Au împuşcat şapte persoane din familia Maticec, între care şi un nou născut de doar 5 luni.
SÂNTION 16-17 septembrie 1940 jud. Bihor: Familia ţăranului Gheorghe Ţipănuţ a fost maltratată de soldaţi unguri, soţia acestuia a fost lovită cu revolverul şi cu picioarele, iar capul familiei şi doi dintre fii săi au fost împuşcaţi.
COSNICIU DE JOS jud. Sălaj, 16 septembrie 1940: Militari unguri, călăuziţi de etnici maghiari, din satele vecine, au ucis prin împuşcare 11 români. În 18 septembrie Dumitru Costelaş este ucis prin împuşcare de către militari unguri.
CAMĂR jud. Sălaj, 18 septembrie 1940: În pădurea Zăuan, patru români sunt schingiuiţi şi mutilaţi de către soldaţi unguri şi apoi ucişi.
AGHIREŞ jud. Cluj, 18-21 septembrie 1940: Primarul comunei, Iosif Kovacs a întocmit o listă cu numele românilor şi evreilor pe care-i propunea pentru rele tratamente şi ucidere. A fost ucis un român al cărui nume nu este dat de izvoarele ce le-am consultat. Gheorghe Boc este ridicat de la domiciliu în seara zilei de 18 septembrie de o patrulă maghiară, este torturat bestial mai multe zile. A fost pus să-şi sape singur groapa, apoi a fost împuşcat. Şi asta n-a fost de ajuns. După aceia i s-a ciopârţit trupul cu săbii şi baionete.
SUCUTARD jud. Cluj, 22 septembrie 1940: sunt ucişi prin împuşcare doi români şi trei evrei. La instigarea familiei grofului Albert Wass au fost arestaţi Iosif Moldovan şi Ioan Câţ, persoane ce în 1938 l-au împrocesuat pe conte sub învinuirea de producere de leziuni corporale. Au mai fost arestate Estera şi Rozalia Mihaly, bănuite de grof a fi prestat activităţi comuniste. Sunt transportaţi sub pază militară în comuna Ţaga unde o dimineaţă mai târziu sunt împuşcaţi şi aruncaţi într-o groapă comună.
SUCIU DE SUS JUD. Maramureş,, octombrie 1943: Sunt împuşcaţi doi români, în timp ce încercau să se ascundă de militarii unguri.
*
Astfel s-au consumat actele de „Bun” venit” a armatei maghiare (rostite de etnicii maghiari) pe teritoriul ciopârţit de Diktatul de la Viena din trupul României. Să vedem în continuare, ce s-a întâmplat la plecare, respectiv în:
ANUL 1944
SĂRMAŞU jud. Mureş, -15 sept. 1944 : În localitate 126 de evrei au fost ucişi iar mai mulţi români au fost torturaţi. După armistiţiul de la 23 august 1944 când România a trecut de partea Aliaţilor, armatele ungară şi germană pornesc ofensiva împotriva armatei române. La 5 septembrie 1944 Sărmaşu este ocupat de armata ungară. Populaţia maghiară din zonă s-a aliat cu organizaţia teroristă, „Garda Maghiară” şi au procedat la jefuirea caselor evreilor şi românilor. Personalităţi ale locului au fost duse într-un lagăr improvizat în Sărmaş unde au fost torturaţi zile la rând. Reţinem din sentinţa pronunţată la 28 iunie 1946 de către Tribunalul Poporului din Cluj „În lagăr li s-a aplicat un tratament cât se poate de neomenos, constând în bătăi, maltratări şi înscenări de execuţii în timpul nopţii. De exemplu, odată toţi românii din lagăr au fost scoşi în curte, puşi în genunchi („La biserică”), iar, după acest exerciţiu, toţi, fără deosebire de vârstă, au fost puşi să se dea peste cap până la istovire.”
O parte din români sunt eliberaţi în 15 septembrie, iar alţii 18 au fost deportaţi în Ungaria. Transportaţi cu camionul la Cluj, sunt încolonaţi şi puşi să mărşăluiască pe drumul spre Jibou şi apoi la Budapesta. Unii dintre ei au murit, iar unul din aceştia a fost Iuliu Moldovan, tatăl actorului Ovidiu Iuliu Moldovan. A fost ucis preotul Micu, persoană în vârstă de 80 de ani.
TĂRIAN jud. Bihor -29 septembrie 1944- :
În condiţiile fluctuante a liniei frontului, satul Tărian, localitate ce s-a aflat în Ardealul ocupat, a fost reocupat de armata maghiară. Odată cu reocuparea revin în localitate jandarmi unguri, care au format două grupuri, pretinse de ordine, una pentru Tărian iar al doilea pentru localitatea vecină, Girişul de Criş. Echipa de la Tărian aflată sub conducerea lui Alexandru Harmathi junior a procedat la represalii. Au fost ucişi 15 oameni şi alţii au fost răniţi. După împlinirea atrocităţii au luat hotărârea îndreptării spre Girişul de Criş. Aici, însă, o persoană, de etnie maghiară, cu conştiinţă, îl numim pe Alexandru Vagaszki, a procedat l-a dezarmarea lui Harmathi.
PRUNDU BÂRGĂULUI jud. Bistriţa –Năsăud -10 octombrie 1944-: În zona Bârgăului era poziţionată la acea dată linia frontului. De o parte armata română şi sovietică iar de cealaltă parte armata germană şi ungară. Eşalonul maghiar era compus din Divizia 27 Grăniceri şi Regimentul 33 Vânători al armatei maghiare. Au arestat 20 de localnici pe care i-au trimis la Bistriţa de unde au fost eliberaţi, după două zile. Şapte din ei au fost rearestaţi şi închişi într-o pivniţă. În noaptea de 10 octombrie au fost scoşi din pivniţă şi duşi în faţa unui şanţ antiaerian unde au fost împuşcaţi şi aruncaţi în şanţ. Preotul Augustin Pop, rănit uşor a reuşit să fugă, cu aceiaşi ocazie a fost ridicat funcţionarul Popovici, care a fost dus nu se ştie unde şi nu s-a mai întors.
MOISEI , jud. Maramureş – 14 octombrie 1944- Lagărul de muncă din Vişeul Sus, adăpostea o seamă de etnici români acuzaţi de trădare de patrie. Sunt extraşi din lagăr 31 de români şi duşi cu un camion până în satul Moisei, unde au fost închişi într-o casă de lemn şi apoi împuşcaţi prin foc armat, tras prin geamuri şi uşă. Doi din aceştia au scăpat cu viaţă. Satul a fost evacuat în întregime şi au incendiat trei sute de gospodării ţărăneşti. Masacrul s-a consumat la orele 15 ale zilei de referinţă. Cadavrele au fost descoperite după două săptămâni, când întrate în putrefacţie au atras atenţia sătenilor, care au revenit la locuinţele lor, cei care le mai aveau, care au procedat la înhumarea acestora.
CĂTINA jud. Cluj-început de septembrie 1944-: Un grup de localnici maghiari au jefuit casele românilor din localitate, au omorât o fată de 16 ani şi au rănit doi oameni.
RĂCHITIŞ jud. Harghita –toamna anului 1944-: Un ofiţer maghiar din serviciul de aprovizionare a Batalionului 5 Secuiesc de Graniţă a omorât şapte oameni pe care cu mintea lui adumbrită de ură i-a bănuit a face parte dintr-un eşalon de partizani. Execuţia s-a făcut prin serviciile plutonului de execuţie. Primul pluton instituit pentru executarea acestei crime a refuzat să execute ordinul, iar al doilea fără probleme de conştiinţă a tras şi a ucis.
FÂNAŢE – jud. Mureş, 5-7 decembrie 1944: grăniceri unguri alături de civili de etnie maghiară din comuna Şincai au omorât trei români. Unul din ei, Gheorghe Ursuţ, de teamă că va fi maltratat, s-a spânzurat.
LUDUŞ, jud. Mureş -8 septembrie 1944-, preotul maghiar din satul Ozd predă trupelor maghiare doi ciobani români, care duşi la Luduş sunt executaţi prin împuşcare şi îngropaţi.
GĂDĂLIN jud. Cluj – 23-24 septembrie 1944: militari unguri au împuşcat doi localnici de etnie română.
TURDA jud. Cluj -24 septembrie 1944- : Un grup de 18 persoane, femei şi copii ce se adăposteau sub un pod de cale ferată pentru a evita focul de artilerie ce cădea asupra localităţii, au fost asasinaţi prin împuşcare de către militari unguri.
CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII
COMISE ÎNTRE 1940-1944
În perioada 30 august 1940 la 1 noiembrie 1941, ocupantul maghiar comite 919 omoruri, 1.126 schingiuiri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări, 124 profanări, 78 respectiv 447 devastări colective şi individuale.
Lagărul de la Puspokladany a adăpostit 1315 români, printre care şi consăteanul celui care scrie, Tarba Ioan, din Bănişor judeţul Sălaj, ţăran înstărit, aflat în vârsta a III-a, iar când acesta devine neîncăpător se înfiinţează alte lagăre, unul la Someşeni şi altul la Floreşti, ambele din judeţul Cluj.
În perioada de până la 1 ianuarie 1941 se semnalează un număr de 109.532 refugiaţi români, la care se adaugă 11.957 de ardeleni expulzaţi de autoritatea maghiară. Într-o statistică ce vizează perioada 1 septembrie 1940 la 1 decembrie 1943 evidenţiază 218.919 persoane expulzate. La eliberarea Ardealului de Nord de sub ocupaţie maghiară au revenit la locurile de domiciliu în jur de 500.000 de persoane.
ŞCOALA ŞI BISERICA
În 30 august 1940 pe teritoriul cedat Ungariei prin Diktatul de la Viena funcţionau 1.666 de şcoli elementare cu predare în limba română, 67 unităţi de învăţământ liceal, profesional şi superior. În anul şcolar 1941-1042 mai erau în funcţie 874 de unităţi şcolare elementare. Cât priveşte învăţământul liceal mai exista o singură unitate cu predare în limba română, la Năsăud, şi şapte secţii cu predare în limba română la licee cu altă limbă de predare (maghiară şi germană).
ORGANIZAŢIILE EXTREMISTE
MAGHIARE DIN TERITORIUL OCUPAT
Regimul de represiune horthyst se derula prin instrumentele instituţionale numite: armata, poliţia, jandarmeria cu sprijinul a numeroase organizaţii paramilitare naţionalist şovine, dintre care amintim:
Garda zdrenţăroşilor (a Rongyos Garda puternic implicată în prigoana românilor)
Vânătorii turanici (a Turani vadasok) –organizaţie protoconistă terorist-informativă, cu filiale la nivel de oraş, plasă şi judeţ.
Uniunea camaraderească „Turul” (a Turul bajtarsi szovetseg)
Asociaţia naţională de tir ( az Orszagos Magyar Lovesz Egysulet.
Divizia secuiască de frontieră (a Szekely Hotaror Hadosztaly)

*

NOSTALGII IREDENTISTE
CONTEMPORANE
Aşa cum bine va observa cititorul nu discutăm nici legalitatea şi nici moralitatea practicilor criminale propuse prin acest material, cât îl lăsăm pe lectorul nostru, să analizeze cele relatate prin prisma valorilor morale şi legale, proprii şi să tragă concluziile ce derivă din summul de valori pe care este construită conştiinţa sa.. Ceea ce vom face, însă, reprezintă o simplă paranteză faţă de o nostimadă rostită de un personaj (un popă răspopit) întrat în viaţa publică prin evenimentul Timişoara ’89, care într-o luare de poziţie publică în preajma împlinirii unui număr de ani de la dizolvarea prin „Tratatul de la Trianon”, a imundului imperiu maghiar, care a dus la eliberarea de sub jug unguresc o unor largi pături de români, sârbi, slovaci, croaţi, sloveni, cehi şi ucrainieni. Personajul, de trist renume istoric, pretindea că pentru efectele tratatului numit, românii ar trebui să ceară iertare ungurilor. O mai mare nostimadă nici că se putea. Nu vorbim aici despre faptul că cei eliberaţi de sub jugul unguresc în 1918-1919, dintre naţionalităţile enumerate mai sus, anterior evenimentului de la Trianon au avut regim de naţionalităţi tolerate, şi nici cât de nedemocratic şi nedrept este un astfel de tratament, şi nici nu ne propunem să amintim dispreţul manifestat de etnicii unguri la adresa lor, cât am amintit, doar, evenimentele istorice din Ardealul ocupat de regimul hortyst între 1940-1944, prezentându-le, fără comentarii în prezentul material. Iar pentru că trebuie să-i răspundem, neghiobului, lansăm întrebarea retorică: „ Ţi-ar fi plăcut Laci ca etnia căreia îi aparţii să se bucure de atâta „dragoste” precum cea cu care i-a ”răsfăţat” regimul de la Budapesta pe români în anii 1940-1944 ?”

Bibliografia consultată: „Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 –Wikipedia” Material ce nu poartă vreo semnătură.

4 iulie 2013-07-04

Tiberiu Vanca

TRECUTUL NU TACE
CRIMELE HORTISTE DIN
TRANSILVANIA
Mă aflam la anii cărora li se spune „cei de acasă” când trebuia să-mi încep instrucţia şcolară. Dar ultimul din aceşti ani, al şaptelea, avea să arunce peste România un linţoliu de tristeţe. Ţarii, potrivit unui „Diktat” criminal, trebuia să i se spargă conturul şi să i se extragă o mare parte a suprafeţei, respectiv 43.492 km. pătraţi, adică, jumătate din teritoriul Transilvaniei şi oferită cadou unui stat din proximitate ce-şi dorea extinderi imperialiste. Potrivit poziţiei lor de luminători, întru spirit, şi dragoste faţă de neam, părinţii s-au socotit expuşi, drept care şi-au luat de mână cei patru născuţi şi, au luat calea pribegiei, instalându-se în România rămasă. Cu ochi de prunc, ce nu ştia prea multe, vedeam feţele brăzdate de lacrimi ale părinţilor pe măsură ce veştile din entitatea numită „Ardealul de Nord” ajungeau la ei. Este vorba de „baia criminală prin sânge şi curmări de vieţi omeneşti” pe care, întru veselie şi cu afecte de necesitate, cum ar putea fi motivată o conflagraţie ce ar putea avea faţă în faţă două puteri care se urăsc, care-şi revendică ceva ce le-ar aparţine, puterea hortistă o comitea pe destinul populaţiei româneşti împuşcând, şi sfârtecând pântecele femeilor ce aşteptau să nască, precum şi pruncii ce se aflau cu vitele la păşunat pe un oarecare izlaz. Dar să renunţăm la efortul de a demonstra nepermisivitatea şi să trecem la răsfoirea hărţii pe care s-au consumat evenimentele:
TREZNEA jud. Sălaj: 9 sept. 1940: Trupe din batalionul 22 Grăniceri –Debreţin- comandate de locotenentul Akosi descind în localitate. Pe islazul pentru păşunat vite se aflau câţiva copii ce îndeplineau utila şi nevinovata îndeletnicire pastorală, paza vitelor. Precum morile de vânt au fost pentru Don Quijote inamici fioroşi ce trebuiau lichidaţi, tot astfel trupei hortiste, cei câţiva copii le-au părut o barieră inamică insurmontabilă ce trebuie neutralizată drept care i-au aşezat sub foc de mitralieră. Trupurile neînsufleţite ale copiilor aveau să fie descoperite, ceva timp după terminarea băii de sânge din localitate. După deschiderea apetitului ucigaş comis prin uciderea pruncilor au intrat în sat pentru lucruri mai serioase. Aici folosind acelaşi foc de mitralieră au curmat vieţile la 93 de persoane, din care, 87 români şi 6 evrei.
IP jud Sălaj -13-14 septembrie 1940: Armata maghiară aflată sub comanda locotenentului Vasvari Zoltan intră în sat în noaptea de 13 spre 14 septembrie orele 23. Sunt întâmpinaţi de etnicii maghiari din zonă care le servesc drept călăuze în operaţia de identificare a caselor locuite de români. Au fost ucise 157 de persoane prin foc de armă şi înjunghiere cu baioneta. Victime: bărbaţi şi femei, copii şi pruncii din pântece materne. În ziua de 14 septembrie acelaşi locotenent pune la treabă câţiva localnici, nu ne îndoim că au fost o seamă din entuziaştii etniei maghiare, să sape o groapă comună în cimitirul sătesc, groapă în care au fost aruncate, de a valma trupurile neînsufleţite ale celor ucişi.
CERIŞA jud. Sălaj : 15 septembrie 1940: este localitatea în care militarii unguri s-au jucat de-am războiul. O companie neidentificată îşi face apariţia în dimineaţa zilei de 15 în localitate. După ce au servit un succint „aperitiv” ucigând un număr de şapte ţărani, au trecut la joacă. Au adunat 64 de localnici (români şi evrei) i-au scos din localitate şi i-au cantonat pe un deal unde au procedat la selecţie prin: „Evreii să iasă în faţă!” Au ieşit 5 persoane, care au fost conduse, evident sub arme, pe versantul opus al dealului. Celor 59 de români li s-a indus că sunt lăsaţi în libertate dar trebuie să fugă. În timp ce aceştia alergau s-a ordonat foc , iar urmare acestuia a fost ucis Gavrilă Herţa din Cosniciul de Jos, 58 din aceştia au beneficiat de capacitatea de a oferi spaţii înafara focului de armă a terenului pe care alergau, râpe, denivelări sub formă de cute, etc.
MARCA jud. Sălaj – 15-16 septembrie 1940: În dimineaţa zilei de 15 o companie de honvezi din Şimleul Silvaniei şi-a făcut apariţia în localitate. Erau însoţiţi de călăuze recrutate din rândul etnicilor maghiari, din Ip, deghizaţi în militari, îi numim pe Arpad Osz şi Ştefan Incze. Şi pentru că au venit acolo cu rosturi au împuşcat, aşa ca să se ştie: şase români, doi evrei şi trei slovaci.
BREŢCU jud. Covasna 16 septembrie 1940: Motivat de faptul că Niculae Boldea s-a plâns că fiul său mai mare a fost bătut de un etnic maghiar, atât el cât şi fiul, victimă, au fost închişi la primăria localităţii. Armata intră în comună în 13 septembrie iar comandantul acesteia a dispus ţinerea în arest a românilor. În noaptea de 13-14 septembrie au fost devastate casele a 20-30 de români (evident identificarea acestora nu era posibilă fără concursul etnicilor maghiari). În 14 septembrie este arestat şi fiul de 14 ani a lui Niculae Boldea. În 16 septembrie militarii acced la casa Boldea pentru a lua haine pentru prisonieri ce afirmative, urmau să fie expulzaţi în România. Întorşi la primărie au urcat victimele într-un camion şi au pornit spre graniţă. În vârful dealului Măgheruş, au oprit au debarcat cei trei prisonieri, i-au împuşcat şi i-au îngropat.
MUREŞENII DE CÂMPIE jud. Cluj 20 septembrie 1940: Sub comanda locotenentului Gergely Csordas prepus al armatei maghiare militarii din subordinea sa ucid 11 persoane. Între acestea: preotul Andrei Bujor şi familia sunt ucişi în camerele de culcare, iar în curte, cantorul Ioan Gurzău şi soţia Valeria, învăţătorul Gheorghe Petrea, soţia Natalia, mama acesteia Ana Miron, şi fiica de 5 ani, a cuplului, Rodica, precum şi Şarlota Juhasz, de etnie maghiară. Instigator la abominabila crimă a fost contele local Albert Wass care avea un conflict cu preotul Bujor din cauza unui teren de vânătoare şi pentru că vedea în acesta un naţionalist român.
MIHAI BRAVU jud. Bihor: 7 septembrie 1940. Armata maghiară intră în localitate. Adună un număr de 22 persoane, ţărani, între care şi doi copii, îi duce pe câmp , înafara localităţii şi îi împuşcă.
CIUMĂRNA jud. Sălaj. 8 septembrie 1940. În trecere prin localitate trupele maghiare ucid 11 persoane.
ZALĂU jud. Sălaj. 9 septembrie 1940:Soldaţi ,maghiari, neidentificaţi intră în casele românilor Grigore Vicaş şi Gheorghe Prunea. Sunt ucişi prin împuşcare, Grigore Vicaş şi fratele acestuia cu soţia, Gheorghe Prunea şi soţia acestuia însărcinată în ultima lună. După masacru banda criminală părăseşte locaţia crimei iar în stradă dau peste ţăranul Nicolae Pop din Treznea, venit la oraş cu lapte şi alţii. Numărul victimelor 27.
HUEDIN jud. Cluj, 10 septembrie 1940: În drum spre Cluj, trupele maghiare îl maltratează şi îl ucid pe protopopul român Aurel Munteanu şi pe poliţistul Gheorghe Nicula.
BELIN ŞI ZĂBALA jud. Covasna, 13-14 septembrie 1940: Trupele maghiare vandalizează casele românilor, persoanele sunt maltratate în mod sălbatic pretinzându-li-se să plece în România. O parte din ei au trecut graniţa iar alţii au fost expulzaţi . Proprietăţile acestora fiind confiscate.
HALMAŞD jud. Sălaj – 16 septembrie 1940: soldaţi neidentificaţi ai armatei maghiare ucid cu focuri de armă trei localnici români. În dimineaţa zilei de 17 sept. Au împuşcat şapte persoane din familia Maticec, între care şi un nou născut de doar 5 luni.
SÂNTION 16-17 septembrie 1940 jud. Bihor: Familia ţăranului Gheorghe Ţipănuţ a fost maltratată de soldaţi unguri, soţia acestuia a fost lovită cu revolverul şi cu picioarele, iar capul familiei şi doi dintre fii săi au fost împuşcaţi.
COSNICIU DE JOS jud. Sălaj, 16 septembrie 1940: Militari unguri, călăuziţi de etnici maghiari, din satele vecine, au ucis prin împuşcare 11 români. În 18 septembrie Dumitru Costelaş este ucis prin împuşcare de către militari unguri.
CAMĂR jud. Sălaj, 18 septembrie 1940: În pădurea Zăuan, patru români sunt schingiuiţi şi mutilaţi de către soldaţi unguri şi apoi ucişi.
AGHIREŞ jud. Cluj, 18-21 septembrie 1940: Primarul comunei, Iosif Kovacs a întocmit o listă cu numele românilor şi evreilor pe care-i propunea pentru rele tratamente şi ucidere. A fost ucis un român al cărui nume nu este dat de izvoarele ce le-am consultat. Gheorghe Boc este ridicat de la domiciliu în seara zilei de 18 septembrie de o patrulă maghiară, este torturat bestial mai multe zile. A fost pus să-şi sape singur groapa, apoi a fost împuşcat. Şi asta n-a fost de ajuns. După aceia i s-a ciopârţit trupul cu săbii şi baionete.
SUCUTARD jud. Cluj, 22 septembrie 1940: sunt ucişi prin împuşcare doi români şi trei evrei. La instigarea familiei grofului Albert Wass au fost arestaţi Iosif Moldovan şi Ioan Câţ, persoane ce în 1938 l-au împrocesuat pe conte sub învinuirea de producere de leziuni corporale. Au mai fost arestate Estera şi Rozalia Mihaly, bănuite de grof a fi prestat activităţi comuniste. Sunt transportaţi sub pază militară în comuna Ţaga unde o dimineaţă mai târziu sunt împuşcaţi şi aruncaţi într-o groapă comună.
SUCIU DE SUS JUD. Maramureş,, octombrie 1943: Sunt împuşcaţi doi români, în timp ce încercau să se ascundă de militarii unguri.
*
Astfel s-au consumat actele de „Bun” venit” a armatei maghiare (rostite de etnicii maghiari) pe teritoriul ciopârţit de Diktatul de la Viena din trupul României. Să vedem în continuare, ce s-a întâmplat la plecare, respectiv în:
ANUL 1944
SĂRMAŞU jud. Mureş, -15 sept. 1944 : În localitate 126 de evrei au fost ucişi iar mai mulţi români au fost torturaţi. După armistiţiul de la 23 august 1944 când România a trecut de partea Aliaţilor, armatele ungară şi germană pornesc ofensiva împotriva armatei române. La 5 septembrie 1944 Sărmaşu este ocupat de armata ungară. Populaţia maghiară din zonă s-a aliat cu organizaţia teroristă, „Garda Maghiară” şi au procedat la jefuirea caselor evreilor şi românilor. Personalităţi ale locului au fost duse într-un lagăr improvizat în Sărmaş unde au fost torturaţi zile la rând. Reţinem din sentinţa pronunţată la 28 iunie 1946 de către Tribunalul Poporului din Cluj „În lagăr li s-a aplicat un tratament cât se poate de neomenos, constând în bătăi, maltratări şi înscenări de execuţii în timpul nopţii. De exemplu, odată toţi românii din lagăr au fost scoşi în curte, puşi în genunchi („La biserică”), iar, după acest exerciţiu, toţi, fără deosebire de vârstă, au fost puşi să se dea peste cap până la istovire.”
O parte din români sunt eliberaţi în 15 septembrie, iar alţii 18 au fost deportaţi în Ungaria. Transportaţi cu camionul la Cluj, sunt încolonaţi şi puşi să mărşăluiască pe drumul spre Jibou şi apoi la Budapesta. Unii dintre ei au murit, iar unul din aceştia a fost Iuliu Moldovan, tatăl actorului Ovidiu Iuliu Moldovan. A fost ucis preotul Micu, persoană în vârstă de 80 de ani.
TĂRIAN jud. Bihor -29 septembrie 1944- :
În condiţiile fluctuante a liniei frontului, satul Tărian, localitate ce s-a aflat în Ardealul ocupat, a fost reocupat de armata maghiară. Odată cu reocuparea revin în localitate jandarmi unguri, care au format două grupuri, pretinse de ordine, una pentru Tărian iar al doilea pentru localitatea vecină, Girişul de Criş. Echipa de la Tărian aflată sub conducerea lui Alexandru Harmathi junior a procedat la represalii. Au fost ucişi 15 oameni şi alţii au fost răniţi. După împlinirea atrocităţii au luat hotărârea îndreptării spre Girişul de Criş. Aici, însă, o persoană, de etnie maghiară, cu conştiinţă, îl numim pe Alexandru Vagaszki, a procedat l-a dezarmarea lui Harmathi.
PRUNDU BÂRGĂULUI jud. Bistriţa –Năsăud -10 octombrie 1944-: În zona Bârgăului era poziţionată la acea dată linia frontului. De o parte armata română şi sovietică iar de cealaltă parte armata germană şi ungară. Eşalonul maghiar era compus din Divizia 27 Grăniceri şi Regimentul 33 Vânători al armatei maghiare. Au arestat 20 de localnici pe care i-au trimis la Bistriţa de unde au fost eliberaţi, după două zile. Şapte din ei au fost rearestaţi şi închişi într-o pivniţă. În noaptea de 10 octombrie au fost scoşi din pivniţă şi duşi în faţa unui şanţ antiaerian unde au fost împuşcaţi şi aruncaţi în şanţ. Preotul Augustin Pop, rănit uşor a reuşit să fugă, cu aceiaşi ocazie a fost ridicat funcţionarul Popovici, care a fost dus nu se ştie unde şi nu s-a mai întors.
MOISEI , jud. Maramureş – 14 octombrie 1944- Lagărul de muncă din Vişeul Sus, adăpostea o seamă de etnici români acuzaţi de trădare de patrie. Sunt extraşi din lagăr 31 de români şi duşi cu un camion până în satul Moisei, unde au fost închişi într-o casă de lemn şi apoi împuşcaţi prin foc armat, tras prin geamuri şi uşă. Doi din aceştia au scăpat cu viaţă. Satul a fost evacuat în întregime şi au incendiat trei sute de gospodării ţărăneşti. Masacrul s-a consumat la orele 15 ale zilei de referinţă. Cadavrele au fost descoperite după două săptămâni, când întrate în putrefacţie au atras atenţia sătenilor, care au revenit la locuinţele lor, cei care le mai aveau, care au procedat la înhumarea acestora.
CĂTINA jud. Cluj-început de septembrie 1944-: Un grup de localnici maghiari au jefuit casele românilor din localitate, au omorât o fată de 16 ani şi au rănit doi oameni.
RĂCHITIŞ jud. Harghita –toamna anului 1944-: Un ofiţer maghiar din serviciul de aprovizionare a Batalionului 5 Secuiesc de Graniţă a omorât şapte oameni pe care cu mintea lui adumbrită de ură i-a bănuit a face parte dintr-un eşalon de partizani. Execuţia s-a făcut prin serviciile plutonului de execuţie. Primul pluton instituit pentru executarea acestei crime a refuzat să execute ordinul, iar al doilea fără probleme de conştiinţă a tras şi a ucis.
FÂNAŢE – jud. Mureş, 5-7 decembrie 1944: grăniceri unguri alături de civili de etnie maghiară din comuna Şincai au omorât trei români. Unul din ei, Gheorghe Ursuţ, de teamă că va fi maltratat, s-a spânzurat.
LUDUŞ, jud. Mureş -8 septembrie 1944-, preotul maghiar din satul Ozd predă trupelor maghiare doi ciobani români, care duşi la Luduş sunt executaţi prin împuşcare şi îngropaţi.
GĂDĂLIN jud. Cluj – 23-24 septembrie 1944: militari unguri au împuşcat doi localnici de etnie română.
TURDA jud. Cluj -24 septembrie 1944- : Un grup de 18 persoane, femei şi copii ce se adăposteau sub un pod de cale ferată pentru a evita focul de artilerie ce cădea asupra localităţii, au fost asasinaţi prin împuşcare de către militari unguri.
CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII
COMISE ÎNTRE 1940-1944
În perioada 30 august 1940 la 1 noiembrie 1941, ocupantul maghiar comite 919 omoruri, 1.126 schingiuiri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări, 124 profanări, 78 respectiv 447 devastări colective şi individuale.
Lagărul de la Puspokladany a adăpostit 1315 români, printre care şi consăteanul celui care scrie, Tarba Ioan, din Bănişor judeţul Sălaj, ţăran înstărit, aflat în vârsta a III-a, iar când acesta devine neîncăpător se înfiinţează alte lagăre, unul la Someşeni şi altul la Floreşti, ambele din judeţul Cluj.
În perioada de până la 1 ianuarie 1941 se semnalează un număr de 109.532 refugiaţi români, la care se adaugă 11.957 de ardeleni expulzaţi de autoritatea maghiară. Într-o statistică ce vizează perioada 1 septembrie 1940 la 1 decembrie 1943 evidenţiază 218.919 persoane expulzate. La eliberarea Ardealului de Nord de sub ocupaţie maghiară au revenit la locurile de domiciliu în jur de 500.000 de persoane.
ŞCOALA ŞI BISERICA
În 30 august 1940 pe teritoriul cedat Ungariei prin Diktatul de la Viena funcţionau 1.666 de şcoli elementare cu predare în limba română, 67 unităţi de învăţământ liceal, profesional şi superior. În anul şcolar 1941-1042 mai erau în funcţie 874 de unităţi şcolare elementare. Cât priveşte învăţământul liceal mai exista o singură unitate cu predare în limba română, la Năsăud, şi şapte secţii cu predare în limba română la licee cu altă limbă de predare (maghiară şi germană).
ORGANIZAŢIILE EXTREMISTE
MAGHIARE DIN TERITORIUL OCUPAT
Regimul de represiune horthyst se derula prin instrumentele instituţionale numite: armata, poliţia, jandarmeria cu sprijinul a numeroase organizaţii paramilitare naţionalist şovine, dintre care amintim:
Garda zdrenţăroşilor (a Rongyos Garda puternic implicată în prigoana românilor)
Vânătorii turanici (a Turani vadasok) –organizaţie protoconistă terorist-informativă, cu filiale la nivel de oraş, plasă şi judeţ.
Uniunea camaraderească „Turul” (a Turul bajtarsi szovetseg)
Asociaţia naţională de tir ( az Orszagos Magyar Lovesz Egysulet.
Divizia secuiască de frontieră (a Szekely Hotaror Hadosztaly)

*

NOSTALGII IREDENTISTE
CONTEMPORANE
Aşa cum bine va observa cititorul nu discutăm nici legalitatea şi nici moralitatea practicilor criminale propuse prin acest material, cât îl lăsăm pe lectorul nostru, să analizeze cele relatate prin prisma valorilor morale şi legale, proprii şi să tragă concluziile ce derivă din summul de valori pe care este construită conştiinţa sa.. Ceea ce vom face, însă, reprezintă o simplă paranteză faţă de o nostimadă rostită de un personaj (un popă răspopit) întrat în viaţa publică prin evenimentul Timişoara ’89, care într-o luare de poziţie publică în preajma împlinirii unui număr de ani de la dizolvarea prin „Tratatul de la Trianon”, a imundului imperiu maghiar, care a dus la eliberarea de sub jug unguresc o unor largi pături de români, sârbi, slovaci, croaţi, sloveni, cehi şi ucrainieni. Personajul, de trist renume istoric, pretindea că pentru efectele tratatului numit, românii ar trebui să ceară iertare ungurilor. O mai mare nostimadă nici că se putea. Nu vorbim aici despre faptul că cei eliberaţi de sub jugul unguresc în 1918-1919, dintre naţionalităţile enumerate mai sus, anterior evenimentului de la Trianon au avut regim de naţionalităţi tolerate, şi nici cât de nedemocratic şi nedrept este un astfel de tratament, şi nici nu ne propunem să amintim dispreţul manifestat de etnicii unguri la adresa lor, cât am amintit, doar, evenimentele istorice din Ardealul ocupat de regimul hortyst între 1940-1944, prezentându-le, fără comentarii în prezentul material. Iar pentru că trebuie să-i răspundem, neghiobului, lansăm întrebarea retorică: „ Ţi-ar fi plăcut Laci ca etnia căreia îi aparţii să se bucure de atâta „dragoste” precum cea cu care i-a ”răsfăţat” regimul de la Budapesta pe români în anii 1940-1944 ?”

Bibliografia consultată: „Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 –Wikipedia” Material ce nu poartă vreo semnătură.

4 iulie 2013-07-04

Tiberiu Vanca

de DORINA la 27 octombrie 2014 - 12:52

singurul ziar care a descris in amanunt ce s-a intamplat la Monument .Felicitari .Desi n-am fost prezenta (din cauze obiective ….)am avut o imagine clare despre ce s-a intamplat acolo .Felicitari inca o data .A fost o zi frumoasa acolo .Dumnezeu va iubeste pe toti cei care ati avut de sarbatorit .Frumos .Si ACADEMIA ROMANA …aplauze ,aplauze .Doi mari academicieni ,doi mari OAMENI.

de emil la 27 octombrie 2014 - 12:53

În fosta piață Brătianu din perioada interbelică se mai face o construcție (bust, fântână, ce-o fi), pe care, în spiritul toleranței interetnice practicat de rmdiszno, scrie numai ungurește (care este scopul, cine sunt „ctitorii” și cine e sculptorul). Mulțumim rmdiszno!

de ILDIKO la 27 octombrie 2014 - 12:57

Eu nu cred ca s-a facut politica ,cred ca a fost doar o lectie de istorie. Politica s-a facut ziua urmatoare .Da recunosc si asta .Si poate in raspunsul d-lui primar ….ocolit ,mincinos ca mai toata politica locala a lor .

de ILDIKO la 27 octombrie 2014 - 13:03

pai de ce ,daca e fosta piata BRATIANU ,NU SE AMPLASEAZA ACOLO BUSTUL MATELUI OM POLITIC?

de Horia Mărieș la 27 octombrie 2014 - 14:49

@ILDIKO

De ce in Piața Brătianu?
Probabil că „de Sf. Florian” și de „așa vrea mușchii (izom) noștri”

@emil

Pe statuia Sf. Florian am înteles că se va scrie doar in ungurește fiindcă Sfântul Florian (protectorul pompierilor) a fost cetățean roman și a murit ca martir la 4 mai 304 în Lauriacum (azi Lorch în Austria). Iar in Imperiul Roman se vorbea, lucru îndeobște bine cunoscut, cu predilecție, doar maghiara veche. Aia antică. Cred că așa și este consemnat, dar nu bag mâna în foc, și în cărțile de istorie care se folosesc azi la școală în Secuime. Și fiindcă la Primăria Municipiului Carei se știe că în municipiul Carei se citește doar în ungurește. Există doar un si gurvsăptămânal tipărit in Carei, iar ăla este în limba maghiară.

Florian (care era creștin) a refuzat să se închine zeilor romani. Prima pedeapsă a fost pierderea slujbei, după care a fost exilat în localitatea care azi se numește Sankt Pölten în nord-estul Austriei. Nerespectarea exilului și ajutorul dat unui grup de creștini, îl va costa viața, el fiind tăiat de viu în bucăți de către romani, după care a fost legat de o piatră de moară și aruncat în râul Enns.

de Horia Mărieș la 28 octombrie 2014 - 17:29

Aud zvonuri, că cică, la propunerea primarului, grupul consilierilor UDMR si poate si aliații lor, ar fi votat prin vară, pe șestache, o HCL prin care au „aprobat” amplasarea bustului Regelui Ferdinand I în zona Monumentului ce-al are ca autor pe Vida Gheza.

Dacă si-au bătut în halul ăsta joc de românii careieni și nimeni n-a zis nici pâs, n-o să am ce face și o să trebuiască să-mi cer scuze in public, așa cum am promis mai sus.

Și o să o și fac fiindcă eu mă țin întotdeauna de cuvânt. Doar că vreau să văd mai întai publicată, respectiva HCL, intr-unul din ziarele maghiare, sau in săptămanal sau in ziarul maghiar online.
Inclusiv însoțită de lista celor care au votat pentru propunerea șmechrească și lipsită de cel mai elementar bun simț a primarului.

Oricum, bustul lui Ferdinand nu va putea fi plasat lângă Monument fiindcă mai există și niște reguli ale celor responsabili cu monumentel din țara asta. Au incercat UDMR-iști pe vremea domniei nepoatei de grajdar în Castel sa-l amplaseze pe Sf. Florian în preajma Monumentului și n-au reușit, sau nu și la aprobat. Dar proștii uită repede.

În această șituație ingrată și nefericită, eu unul propun amplasarea bustului în fața noii Primării, sau eventual în fața Judecătoriei din Carei, fasta și fiindcă regele Ferdinand I a fost un om drept.

Există loc berechet în cele două parcări din fața noii primarii și a judecătorieo, cum ar fi de exemplu în locul artezienelor din fața Cerbului de Aur – Szarvas Fogadău renovata Primărie.

Lasati un comentariu