Imagini document din decembrie 1989 de la Carei

• publicat la: 19 December 2014
Imagini document din decembrie 1989 de la Carei

Muzeul Municipal Carei și Direcţia de Cultură Carei au  organizat  o expoziţie dedicată Revoluției din 1989, cu ocazia împlinirii a 25 ani de la evenimentele petrecute în ţara noastră.

Astfel, miercuri, 16 decembrie la sala de expoziţii de la castelul Karolyi a avut loc un simpozion şi o expoziţie fotodocumentară  intitulată ,,’89’’.

Evenimentul a debutat cu o prezentare  susţinuta de dr. în istorie, Claudiu Porumbăcean, angajat al Muzeului Judeţean Satu Mare. Prezentarea  în limba maghiară a fost susţinută de Possz Lorant, referent la Direcţia de Cultură, Sport şi Turism Carei.

După cele doua interventii, în sălile de expoziţie temporară ale castelului Karolyi s-a deschis expoziţia fotodocumentară ,, Decembrie ’89’’. Expoziţia este inedită, complexă şi conţine exemplare ale ziarelor din epoca respectivă, care surprind evenimentele din decembrie 1989 şi modul cum au fost prezentate şi interpretate de presa de la sfârşitul anului 1989 şi începutul lunii ianuarie 1990. Astfel, putem vedea ,,Scânteia’’, ziarul de propagandă al regimului ceauşist, ,,Cronica liberă’’, ,,Cronica Sătmăreană’’, ,,Tineretul liber’’, ,,Friss Ujsag’’, ,,Szatmari Hirlap’’, în care se regăsesc articole referitoarea la evenimentele petrecute în acele zile de foc ale României anului 1989. Panourile cuprind evenimentele naţionale ale anului 1989 care au determinat căderea regimului dictatorial ceauşist, care încalca cele mai elementare drepturi şi libertăţi ale românilor., alături de zeci de fotografii alb-negru reprezentând evenimentele din oraşul nostru.

Pe panouri puteţi vedea expuse fotografii din Careiul acelor zile fierbinti de  decembrie 1989, de la punctele importante ale municipiului nostru, ca Monumentul Ostaşului Român, de la primărie sau pur şi simplu de pe străzile oraşului. Pe alt panou este reprezentată Armata Română, imaginile sugestive din Timişoara, de unde ,,revoluţia s-a propagat în toată ţara’’, populaţia ieşită pe străzi, poză cu un copil mic care are  chipul trist din cauza evenimentelor sângeroase care au loc în jurul său, imagini devenite simbol a revoluţiei din decembrie 1989 din România.

Sunt expuse  şi câteva cărţi referitoarea la regimul comunist din România, la revoluţia din 1989 şi la perioada următoare de la începutul anilor 1990, precum şi o lucrare-document intitulată ,,Revoluţia de la 1989 în memorialistică’’.

De asemenea, vizitând expoziţia puteţi vedea şi un drapel al României care a fost folosit la evenimentele din decembrie 1989 de la Carei şi care reprezintă lupta poporului român pentru libertate şi jertfa eroilor care au murit pentru acest ideal în revoluţia din decembrie 1989.

Expoziţia poate fi vizitată timp de două săptămâni. Ea a fost realizată cu sprijinul careienilor care deţin materiale legate de evenimentele din 1989 (cărţi, fotografii, ziare, steaguri, manuale, lucrări de disertaţie) şi care le-au adus  la Castelul Károlyi, pentru a putea fi expuse, obiectele din expoziţie urmând a fi  restituite deţinătorilor, după încheierea acesteia.

AnaMaria Roman

comentarii

de Horia Mărieș la 19 December 2014 - 13:52

Mă repet. Cu scuzele de rigoare. Fiindcă ce am scris acum cca două ore se potrivește mai bine la subsolul acestui articol.
Inclusiv dorinta mea exprimată la sfârsit. Poate că cineva, un jurnalist, ii va căuta zilele astea pe cei pomeniti in comentariul meu. Poate îi va întreaba câte ceva despre viață. Cred că ar fi chiar interesant să aflăm ce mai fac.
…………………………………
Fotograful profesionist TÖRÖK MARIA a realizat un număr de cca 25 de fotografii în Carei în zilele Revoluției din 1989. Sper ca măcar o parte din ele să poată fi văzute în expoziția organizată de Muzeu și de Direcția de Cultură Carei, cu ocazia celei de a 25 aniversări a Revoluției.

Am văzut de mai multe ori una din fotografii. Cea cu “scena balconului”. Este vorba de balconul aflat la etajul întâi al primăriei și din care câțiva ‘revoluționari’ se adresau unui grup de oameni aflați în stradă. Păcat că nu au fost identificate persoanele din fotografia respectivă, așa, pentru istorie. Aș fi fost și eu curios să aflu cine au fost respectivii. Nu de alta, dar mai ales fiindcă în multe localități din țară, unde, ca și la Carei de altfel, nu s-a tras nici un foc de armă în timpul ‘revoluției’ din ’89, s-a întâmplat ca cel mai repede să se dezmeticească și ca cel mai repede să ajungă sus, în balcon, în vârf, la bucate, la ciolan, tot cei care se ghidau după pașnica lozincă “la vremuri noi, tot noi!”.

Clasic este de altfel cazul Ion Iliescu. Lumea era atât de îndobitocită după cei 43 de ani de regim comunist încât s-a lăsat prostită și păcălită foarte repede de fostul politruc comunist versat, dar care de fapt n-a negat niciodată comunismul, care de fapt vândut poporului, cu nerușinare, fără nici o jenă, de pe ecranele TVR, în seara zilei de 22 decembrie ’89, un comunism vopsit, unul gorbaciovist, unul cu “față umană”. De parcă comunismul, unul din cele mai criminale orânduiri care a existat vreodată pe acest Pământ, care a făcut mult mai multe victime decât nazismul, ar fi avut cândva o “față umană”. Aiurea.

Am citit în ziarul local de limbă maghiară că printre cei care au intrat, după ora 12:00 în ziua de 22 decembrie 1989 in sediul primăriei, au fost și un fost deținut politic (C.B), un cetățean (A.I.) care făcea parte din trupa de teatru (amatori) a orasului și care fusese urmărit de Securitate, precum și un ziarist local (B.E.), absolvent la ziaristică al Academiei pentru învățământ social-politic și perfecționarea cadrelor de conducere „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă C.C. al P.C.R. Relatarea este a unuia din cei trei.
“Laudă-mă gură că ți-oi da plăcintă.”
Fă-mă acum și ‘erou al revoluției’ fiindcă proști care să creadă și minciuna asta sfruntată sunt destui!

Acestor trei li s-ar fi adresat la un moment dat în sediul primăriei tovarășa secretar adjunct cu propaganda, care le-ar fi spus că ar fi bine ca înainte ca ei să se apuce să pună țara la cale și să rezolve toate problemele Careiului, așa cum aveau probabil de gând să facă, să-l aștepte totuși și pe tovarășul Mihuțiu Titus. Habar n-am ce hram a purtat inainte de ’89 acest domn Mihuțiu Titus însă este cât se poate de sigur că i-am văzut numele într-un registru (repertoar) care conținea numele celor aflați în “rezerva de cadre” a organizatiei PCR din Carei. Din această cauză, precum și fiindcă printre “revoluționari” aflăm acum cu stupoare că s-a aflat și un distins absolvent ștefangheorghist, am făcut aici conexiunea cu lozinca răsuflată” la vremuri noi – adică la vremuri care ar fi trebuit să fie fără comuniști – am venit tot noi – comuniștii.”

Cei trei pe care i-am amintit mai sus s-au hotărât să formeze o ditamai “comisie” (bizottság) care să meargă să ceară să le fie pusă la dispoziție la Securitatea din Carei, listele cu informatorii Securității (besugók). Ei s-au propus, ei s-au ales ín “comisie”. Li s-a alăturat pe drum și un ofițer, care a devenit ulterior președintele Consiliului local al Frontului Salvării Naționale (F.S.N.). Bineînțeles că la sediul Securității din Carei nu i-a luat nimeni în seamă și au fost trimiși imediat la plimbare. Oamenii aceștia au fost sau extrem de naivi sau foarte interesați (mai ales cel de al treilea) ca să pună mâna pe respectivele liste și (eventual) să le pitească pentru a le folosi mai târziu sau ca să le facă dispărute. Una din două.

Am citit în Szatmári Friss Újság (din 11.01.1990) și lista cu membri Consiliului local al F.S.N. Carei, consiliu care a luat naștere în prima săptămână a anului 1990. Și pe această listă am găsit nume care figurau pe lista cu rezerva de cadre a PCR, organizația locală Carei. Pură coincidență, nu-i așa?

De altfel, respectivul catastif cu rezerva de cadre s-a aflat până nu demult în posesia unuia din membri fostului/primului Consiliu F.S.N. Carei, deși ar fi trebuit să fie păstrat ca și document de arhivă. Probabil că repertoarul respectiv “i s-a lipit de mână” ‘revoluționarului’ respectiv, atunci, în anul 1990, așa cum s-au lipit și de mâna altor careieni intelectuali de seamă, în aceea perioadă, multe alte documente sau cărți valoroase, sau chiar colecții valoroase de ziare din care se mai citează și azi, săptămânal, în presa scrisă locală.

Cum s-a născut acest prim Consiliu local al FSN din Carei, eu unul nu știu.
N-am fost acolo și nici nu mi-a povestit nimeni până acum. Poate vom afla istoria asta de acum încolo. Că nu a fost votat de locuitorii orașului, de treaba asta sunt însă cât se poate de sigur. Bănuiesc doar că s-a format “spontan”, așa cum se întâmpla pe atunci, la indicațiile organelor de partid și de stat.

Iată, spre pioasă aducere aminte, după 25 de ani, lista membrilo primului Consiliu al FSN din Carei:

- Stoica Marin, ofițer cu grad de maior, președinte;
- Örményi János, inginer, vicepreședinte însărcinat cu probleme econonice;
- Derșidan Cristian, inginer, vicepreședinte însărcinat cu probleme sociale, cu probleme de gospodărie locală;
- Lincar Grațian, ofițer cu grad de căpitan, secretar;
- Székely Attila, inginer, (industrie);
- Mureșan Emilian, inginer (agricultură);
- Hernádi János, economist (gospodărie locală);
- Rațiu Florica, profesor (cultură – învățământ);
- Suciu Septimiu, economist (comerț – achiziții publice de bunuri);
- Scheffler József, profesor;
- Ieremi Iosif, pensionar;
- Lehoczky Béla, tehnician;
- Lieb József, preot romano-catolic;
- Mare Petru, șeful poliției;
- Grosu Ioan, ofițer cu grad de căpitan;
- Pop Florica, doctor;
- Jonucz Tibor, muncitor;
- Moldován György, subinginer;
- Mircea Costache; preot;
- Papiu Ovidiu, inginer;
- Kovács Zoltán.

Acest Consiliu a numit în ziua de 8 ianuarie 1990 în fruntea orașului Carei ca administratori pe Brisc Crăciun, primar; Blideran Cornelia, secretar; Pacz Árpád, Törgyéki-Kertész Anna, Roșca Gavril, membri.

Acum, după 25 de ani, aș fi curios să aflu care a fost soarta tuturor celor nominalizați mai sus.

Dar mult mai curios aș fi să aflu, din relatările celor nominalizați mai sus și care au apucat ziua de azi, răspunsuri cinstite (și argumentate) la întrebarea:

“Vi s-au împlinit, în cei 25 de ani care au trecut, speranțele pe care vi le-ați pus în ‘revoluția’ din ’89?” (Da sau nu și de ce)

Lasati un comentariu