Pagina principala / Stiri interne / Deputaţii au împuşcat legea vânătorii

Deputaţii au împuşcat legea vânătorii

“omul a fost prima dată vânător şi apoi agricultor şi în final a devenit şi politician” – un deputat la tribuna Camerei – 25.02.2015

“un vânător poate să meargă în poligon să tragă cu arma: acesta este aspectul sportiv. Restul, ceea ce practică în pădure, este controlul biodiversităţii” – alt deputat, tot la tribuna Camerei – 25.02.2015

Pentru modificarea Legii vânătorii s-au aliat toţi deputaţii în ţarcul interesului vânătoresc şi, cu o demagogie specifică corpului nostru politic, au făcut un “act cultural” pentru animalele sălbatice, trăgând 303 voturi pentru, numai 11 deputaţi votând împotrivă.

S-au remarcat, la acest măcel al proprietăţii private şi al principiilor de drept trasate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

• secretarul de stat pentru păduri, domnul Dan Popescu, care a considerat că:

• “forma care va fi adoptată va conduce la o protecţie eficientă şi reală a faunei cinegetice”;

• domnul Kelemen Atilla-Béla-László, deputat UDMR:

• “multe specii de vânat există astăzi numai datorită protecţiei date de vânători, fiindcă vânătorul este un principal factor de protejare a vânatului”;

• “cine crede că vânătoarea este numai actul de împuşcare a vănatului, după unii care folosesc un termen, ucidere, se înşeală amarnic (…) vânătoarea înseamnă foşnet de pădure şi goana după vânat, dar mai mult foşnet de pădure”;

• este o lege “a convieţuirii tagmei vânătorilor cu cei care nu sunt vânători, aici mă refer că această lege apăsat vorbeşte şi de interesul proprietarilor” (?!?);

• domnul Bogdan Niculescu Duvăz, deputat PSD:

• vânătoarea “este o parte a culturii unui popor”;

• “îmi pare rău că nu sunt în uniforma [de vânător] să vorbesc de la această tribună”;

• “este oarecum nepotrivit să luăm şi să aplicăm o sumă de directive europene emise de ţări care nu mai au vânat (…) şi care impun anumite reguli care nu sunt proprii”;

• domnul Daea Petre, deputat PSD:

• “interesul şi pasiunea au prins grai juridic, aducând în plen un act normativ echilibrat, bine construit”;

Felicitări, de această dată, doamnei Lucia-Ana Varga şi domnului Gheorghe Tinel, singurii deputaţi care au susţinut că prevederile actului normativ încalcă dreptul de proprietate privată!

Noua reglementare a vânătorii goleşte de conţinut noţiunea de proprietate privată. În vechea reglementare, art. 4 alin. (1) stabilea că “nimeni nu are dreptul de a vâna pe terenul proprietatea altuia fără a avea asupra sa autorizaţia de vânătoare, care dovedeşte, în condiţiile prezentei legi, consimţământul proprietarului, al asociaţiei de proprietari sau al celui mandatat de aceştia în acest scop”. După votul din 25.02.2015, art. 4 alin. (1) se transformă: “nimeni nu are dreptul de a vâna pe terenul proprietatea altuia fără a avea asupra sa autorizaţia de vânătoare, care acordă un drept de servitute vânătorului, în condiţiile prezentei legi, la vânatul localizat pe respectiva proprietate”. Termenul contractului de gestiune devine 16 ani [art. 9 alin. 1], iar actualilor gestionari ai fondurilor de vânătoare li se stabileşte un drept de încredinţare directă a fondurilor administrate în prezent. Proprietarilor de păduri şi păşuni li se stabilesc noi obligaţii:

• să permită amplasarea gratuită a instalaţiilor vânătoreşti temporare [art. 15 alin. (72)];

• să ia măsurile prevăzute de lege pentru protecţia faunei cinegetice şi a mediului său de viaţă [art. 15 alin. (8)];

• să nu deranjeze exemplarele de faună nici măcar în scopul fotografierii sau filmării.

Desigur, pentru deputaţii României, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este “nepotrivită”, reprezentând “reguli care nu sunt proprii”. În hotărârea Chassagnou şi alţii c. Franţei din 29 aprilie 1999 (nr. 25088/94, 28331/95 şi 28443/95) CEDO a constatat că, în condiţiile în care reclamanţii nu doreau să participe la vânătoare, erau nevoiţi să suporte prezenţa pe terenurile lor a unei mulţimi de vânători şi câini, fapt ce constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate asupra terenului, care presupune şi dreptul de a-l folosi în mod liber. Deciziile Baudinière şi Vauzelle contra Franţei din 6 decembrie 2007 (nr. 25708/03 şi 25719/03), Piippo contra Suediei (70518/01, 21 martie 2006) şi Nilsson contra Suediei (11811/05, 26 februarie 2008), precum şi hotărârile Schneider contra Luxemburg (nr. 2113/04, 10 iulie 2007, paragrafele 51 şi 82) şi Herrmann contra Germaniei [GC] (nr. 9300/07, 26 iunie 2012, paragraful 93), reprezintă noi cazuri de aplicare a jurisprudenţei stabilite prin hotărârea din cauza Chassagnou şi alţii c. Franţei, confirmând temelia unei poziţii constante a instanţei europene cu privire la problema respectului opţiunii de conştiinţă a proprietarilor funciari care se opun activităţii de vânătoare. Federaţia Nostra Silva va iniţia un demers pentru a afla câţi vânători sunt printre cei 303 deputaţi care au votat modificarea Legii vânătorii, urmând a sesiza Ministerul Public cu privire la săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 301 Cod penal. Pentru alţi deputaţi, dintre cei care au afirmat că:

• vânătoarea este un act cultural;

• vânătoarea este foşnet de pădure;

• omul a fost prima dată vânător şi apoi agricultor şi în final a devenit şi politician;

• un vânător poate să meargă în poligon să tragă cu arma: acesta este aspectul sportiv – restul, ceea ce practică în pădure, este controlul biodiversităţii;

Sesizăm românii cu drept de vot şi partidele: nu mai trimiteţi prostia şi demagogia cronică în Parlamentul României!

Document PDF atasat

av. Bogdan Ioan TUDOR TODORAN/nostrasilva.ro