Careieni la Întâlnirea Eparhială a Familiilor

• publicat la: 23 March 2015
Careieni la Întâlnirea Eparhială a Familiilor

Duminică 22 martie 2015, la Mănăstirea Adormirea  Maicii  Domnului din Oradea a avut loc Întâlnirea Eparhială a Familiilor,având ca  temă „Familia şi Evanghelizarea”. Au sosit familii din toate parohiile eparhiei de Oradea, însoţite de preoţii responsabili cu pastoraţia familiilor. Toţi participantii au fost întâmpinati cu eşarfe având  inserate la bază icoana familiei.

Programul zilei a început cu  Sfânta Liturghie Arhierească, unde alături de PS Episcopul Virgil Bercea au concelebrat şi un sobor de preoţi. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul  mănăstirii.

A urmat apoi o oră de cateheză, sustinută de preotul paroh al mănăstirii, pr. Mihai Vătămănelu, care a cuprins şi o descriere a icoanei „Spiritul Sfânt plinătate de viaţă în soţi”.

În centrul compoziţiei nu sunt soţii, ci Cristos şi Biserica uniţi în iubire (Ef.5,27) din care soţii fac parte în mod sacramental. Evenimentul purcede de la Tatăl, indicat de mâna care binecuvântează. Astfel Tatăl îl dăruieşte pe Fiul ca şi Cuvântul-Mire în trup (Mt 3,17) (reprezentat de Sf. Euharistie pe care o ţin în mâini). Tatăl este revelat în Fiul, venit în lume pentru a împlini voinţa sa, pentru a uni pe oameni prin persoana sa (In 4,34).

Isus este evenimentul din care purcede Spiritul Sfânt (In 15,26). El nu coboară şi nici nu urcă, dar rămâne asupra soţilor şi peste ei se odihneşte (1Pt 4, 14). Nu stă deasupra unuia ori a altuia dar peste amândoi, peste mâinile lor unite, în legătura lor de iubire. Soţii sunt aplecaţi unul asupra altuia, se dăruiesc, se primesc şi acceptându-se îl primesc pe Spiritul Sfânt: UN PROGRAM DE VIAŢĂ (Ef. 5, 21-32). Spiritul Sfânt este dar ce trebuie primit (Lc 24, 49), este comuniunea care să naştere darului autentic al unităţii (In 17, 21).

Natura nu este doar decorativă, dar arată cum întreaga creaţie participă la misterul harului dup ă cum afirmă Sf. Pavel: „gemând şi suferind durerile naşterii în aşteptarea plinătăţii unităţii, când Dumnezeu va uni cu sine întreaga creaţie” (Rm 8,22). Copacii exprimă grădina Paradisului iar stâncile deşertul înflorit din Isaia (Is 34, 15). Răscumpărarea nu renegă istoria şi drumul de multe ori anevoios al omului spre Dumnezeul său.

Şi forma de fond albastru a icoanei (SFERA) exprimă cerul care se uneşte cu pământul având o semnificaţie nupţială şi escatologică, expresie catehetică a inserării liturgiei cereşti în a celei pământeşti.

Pr. Mihai Tegzes a vorbit despre Evanghelizare şi Familie, la final dând posibilitatea fiecărui reprezentant al comunităţilor prezente să îşi exprime un punct de vedere legat de tema abordată.

În zilele noastre, de fapt, obiectivul principal al vieţii parohiale este fixat pe construirea unei structuri adecvate, eficiente şi bine administrate, unde persoanele sunt invitate să se hrănească spiritual. Convingerea constă în faptul că dacă se hrănesc suficient – cei care frecventează parohia – vor fi motivaţi să trăiască o viaţă creştină autentică propovăduindu-L  în acest fel pe Cristos Înviat. Pentru realizarea acestui obiectiv sunt cheltuite aproape toate resursele materiale şi umane.

,,Familia creştină, fiind “mica Biserică”, este chemată, asemenea “marii Biserici”, să fie semn de unitate pentru lume şi să exercite astfel rolul său profetic, dând mărturie despre împărăţia şi pacea lui Cristos, spre care se îndreaptă întreaga lume.” (Cf. Ioan Paul al II-lea, Exortaţia apostolică ,,Familiaris consortio”).

În măsura în care familia creştină primeşte evanghelia şi se maturizează în credinţă, ea devine evanghelizatoare. “Familia, ca şi Biserica, trebuie să fie un spaţiu în care evanghelia este transmisă şi de unde iradiază evanghelia. Aşadar, în intimitatea unei familii conştientă de această misiune, toţi componenţii familiei evanghelizează şi sunt evanghelizaţi. Părinţii nu numai că transmit copiilor evanghelia, dar ei pot primi de la ei evanghelia trăită adânc. O astfel de familie devine evanghelizatoare pentru multe familii în ambientul unde-şi desfăşoară activitatea.

Biserica – nu anulează natura umană ci, după cum amintea sf. Toma, „o presupune şi o perfecţionează”.

Familia, fiind „un sacrament al Bisericii pentru lume”, este chemată să propovăduiască vestea explicită a mântuirii dăruite de Cristos. Prin natura sa, de fapt, familia este aşezată „în lume”, având legături şi cu cei care nu ştiu sau, în aparenţă, nu doresc să audă de Isus. Familia este în interiorul unei reţele de relaţii. Şi tocmai prin această specifică „natură relaţională” familia este o structură de răspândire a Evangheliei. Având prin natură sa capacitatea de a trăi existenţa împreună cu persoanele care o înconjură, familia, în baza Spiritului, poate să-L vestească pe Isus acestor persoane cu o puternică credibilitate, nu numai pentru că predicarea făcută de soţi trece prin acele calităţi umane ale relaţiilor lor – care primesc de la Cristos tot mai multă „împlinire” – dar şi pentru că soţii pot „cânta” frumuseţea iubirii lui Dumnezeu chiar şi prin iubirea lor „imperfectă”. De fapt, ei vestesc fiilor că numai în Domnul Isus îşi află motivul primirii depline, al iertării reciproce şi al reînceperii continue. Orice gest cotidian, pe care soţii-l experimentează, poate fi o propovăduire a noutăţii evanghelice, cu condiţia să aibă curajul să iasă din închiderea „cenaclului” pentru a merge să-L mărturisească pe Cel Înviat. Prin urmare, Bisericii nu-i este posibil să evanghelizeze fără subiectul familie.

Ultima parte a întâlnirii a fost dedicată discuţiilor despre Misiunea celor 72 apostoli,cateheza biblică fiind  susţinută de pr. Mihai Tegzeş.

Organizarea a fost impecabilă,  o atmosferă de pace şi comuniune dăinuind pe tot parcursul întâlnirii.

La întâlnirea familiilor din eparhia de Oradea au fost  peste 250 de participanţi, dintre care 18 careieni.

O rugăciune comună pentru familii a încheiat ziua de duminică 22 martie.

 

Daniela Ciută

 

Lasati un comentariu