Revista ,,Dacia Nemuritoare’’, la numărul 22
Semnalăm cititorilor noștri apariția revistei lunare „ Dacia nemuritoare”. Aflată la numărul 18, revista abordează subiecte fierbinți ale istoriei românilor, clarificând astfel unele subiecte controversate.
Scriitorul Dan Eugen Dumitrescu semnează editorialul de primă pagină intitulat ,, Istoria pădurii româneşti (I) mai actuală ca oricând ’’ în care tratează lucrarea din anii a marelui prof. cercetător C.C.Giurescu ’70, care nu intuia marele desfrâu al politicienilor afacerişti care au permis defrişarea masivă a pădurilor României, dar ne amintea că pădurea ,,de-un secol şi un sfert încoace, n-am ştiut s-o cruţăm aşa cum se cuvine, s-o păstrăm, nu numai ca o frumuseţe şi o avere, dar şi ca un izvor imens de sănătate.’’
Ilie Gabra omagiază personalitatea lui Ştefan cel Mare în articolul ,, Ştefan cel Mare. Un erou al secolului XV în Europa Răsăriteană’’, pe care îl înscrie în rândul personalităţilor de geniu din Evul Mediu românesc, care a excelat ca strateg prin evitarea câmpului deschis, identificarea zonelor geografice nefavorabile duşmanului sau obosirea duşmanului înainte de lupta finală.
În articolul ,,România, la răscruce de vânturi’’, aflat la episodul II, prof. Maria Ionescu punctează evenimentele desfăşurate în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial care au condus la implicarea României, tara noastră sufeind grave pierderi teritoriale sub presiunea revizionistă a Uniunii sovietice, Ungariei şi Bulgariei susţinute de Germania.
În articolul ,,Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere’’, scriitorul Lazăr Lădariu elogiază frumuseţea limbii române la care au contribuit prin talentul şi harul lor poeţii şi scriitorii Alecsandri, Eminescu, Văcăreştii, Grigore Vieru,Negruzzi, care au scris o limbă ca un fagure de miere’’. El are un îndemn să preţuim ca pe o comoară limba noastră, care este ,, partea noastră de veşnicie’’, ,,graiul pâinii’’, ,,un şirag de piatră rară/pe o moşie revărsată’’.
Scriitorul Sebastian Sârbu semnează articolul ,,Herbert Spencer mereu actual” în care vorbeşte despre actualitatea afirmaţiilor pe care le-a făcut promotorul libertarianismului conform cărora indiferent de orânduirea unei societăţi, fie ea socialistă, capitalistă, probabilitatea ca omul să fie exploatat derivă din condiţia sa de homo economicus, consecinţă a aplicării principiului ,,supravieţuirea celui mai tare în natură, iar în societate a celui mai adaptat.”
Un articol interesant şi atractiv este ,,Muzeul satului şi Dimitrie Gusti”, în care prof. univ. dr. Raisa Radu vorbeşte despre acestui autentic şi inedit aşezământ, ,,sat al satelor”, creat în urma cercetărilor monografice efectuate de sociologul Dimitrie Gusti şi echipa sa de studenţi. Pe lângă cercetare ştiinţifică, ei au ,,simţit nevoia de a strânge obiectele inestimabile din viaţă satelor” pe care le-au aşezat în aşa fel încât să alcătuiască satul tradiţional românesc din diferitele regiuni ale ţării, Muzeul satului reuşind să fie ,,o permanentă lecţie, vie şi intuitivă, menită să atragă luarea aminte a a opiniei publice şi să arunce în circulaţie o serie de gâbduri, probleme şi lămuriri asupra vieţii noastre sociale.”.
Şi prof. univ. dr. Rodica Tanţău şi prof. univ. dr. Adina Berciu dedică articolul intitulat ,,Dimitrie Gusti, iniţiatorul cercetărilor monografice în România şi cultura germană’‘ personalităţii marelui cercetător al vieţii sociale din satul tradiţional românesc, care râmâne un fiu al ţării româneşti prin succesele înregistrate ca student în Germania, prin recunoaşterea internaţională a activiţării sale prodigioase de forurile celor mai prestigioase societăţi ştiintifice din domeniul sociologiei, antropologiei, drepturilui, culturii şi economiei politice.
Merită semnalat articolul conf. univ. dr. G.D. Iscru ,,Din nou – Tulburătorul ,,caz Eminescu” (I) – Drama sa intimă” în care autorul denunţă veridicitatea tezei nebuniei ereditare şi a sifilisului de care ar fi suferit ,,poetul nepereche”, care a devenit prin mediatizare o axiomă, sugerând că Mihai Eminescu ar fi fost de fapt victima unei crime de ordin politic pentru că el era promotorul unei noi restaurări a Daciei prin care neliniştea imperiile şi încurca socotelile politicienilor, o ţintă a marelui poet naţional în articolele sale virulente din ziarul ,,Timpul”.
Tot conf. univ. dr. G.D. Iscru ne prezintă ,, O carte care trebuie studiată – Adevăruri ascunse-autor Constantin Olariu Arimin’’ care vorbeşte despre negarea strămoşilor şi alte falsificări şi mistificări pe seama istoriei neamului românesc care ni se promovează astăzi şi care ne afectează acum şi în perspectivă, autorul atenţionându-ne printr-o profeţie a lui Decebal identrificată pe tăbliţele de la Sinaia-,,Împreună biruinţă sau va veni întunericul peste toţi rumunii”.
Prof. Olimpia Cotan Prună semnează articolul ,,Rusaliile – cheie temporală străveche la geto-daci” în care lămureşte semnificaţia cuvântului rusalii ce se referă la efemeride care sunt nişte insecte diafane, transparente care apar primăvara, în creştinism momentul apariţiei lor în natură fiind asimilat unei reînvieri şi cu Cinzecimea, adică momentul pogorârii Duhului Sfânt asupra apostolilor la 50 de zile de la Învierea Domnului Iisus Hristos.
O menţiune aparte aducem studiului extrem de bine documentat al avocatului Adrian Iscru ,,Unitatea politică a statului geto-dac (II)- efortul politic şi militar de refacere a statalităţii geto-dace după dispariţia lui Burebista”, în care afirmă că statul geto-dac nu era unul sclavagist, ci un stat care se baza pe munca oamenilor liberi, a comatilor, iar rolul jucat de de Roma imperială n-a fost unul benefic, ci de exploatare a resurselor ţării.
Revista se poate procura de la orice chioşc de ziare sau prin abonament la factorii poştali.
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de Horia Mărieș la 16 iunie 2015 - 07:33
Apropo de pseudonime (aliasuri). Apropo doar de cele pe care le vad acum pe pagina, Grig, Vasi, Dumitru, misike, si s-ar mai putea continua lista cu Silviu, gyongyke, sase, dorin, mister, dominic, marcu, careian, LAJOS, csabi, antal, E migrant, un careian get beget, Pavel, adi, csongor, Raul, Cori, etc. Ma opresc fiindca as umple pagina daca le-a scrie pe toate.
Pseudonime
Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, pseudonimul este un nume creat, sau adoptat de cineva care vrea să-şi ascundă adevărata identitate. În atare situaţie, cînd pseudonimul este folosit de scriitori, ca o alternativă la numele legal, avem de-a face cu un hibrid de natură literară.
Cînd este folosit de un actor sau de un cîntăreţ, termenul se numeşte nume de scenă, ca de exemplu: actorul francez Bourvil (Philippe Raimbourg), cîntăreţele Dalida (Iolanda Gigliotti), Madonna (Louise Ciccone); Lady Gaga (Stefani Joanne Angelina Germanotta) ş.a.
Şi în lumea sportului întîlnim destule pseudonime, cu precădere la fotbaliştii brazilieni: Pele (Edson Arantes do Nascimento) şi Zico (Arthur Antunes Coimbra).
La evrei, care se tem de antisemitism, pseudonimele sînt folosite pentru a-i proteja împotriva unor posibile persecuţii, după cum vom vedea, mai departe, la unii scriitori români de origine semită.
La careieni, care se tem mai nou si de umbra lor, pseudonimele sunt folosite ca sa se protejeze de evenuala razbunare a primasului si a viceprimasului.
Pseudonime literare românesti
Bogdan Amaru (Alexandru Pîrîianu): 1907-1936, poet, prozator, publicist.
Tudor Arghezi (Ion N. Teodorescu): 1880-1967, poet, prozator şi gazetar. Marele poet şi-a luat pseudonimul de la bunicul dinspre tată, care se numea Tudor, sau e vorba, poate, de un hibrid, de la „Teodorescu“.
Arthur Maria Arsene (Arthur Leibovici): 1907-1975, poet.
George Bacovia (Gheorghe Vasiliu): 1881-1957, poet simbolist.
Camil Baltazar (Leopold Goldstein): 1902-1977, prozator de la „Sburătorul“.
Aurel Baranga (Aurel Leibovici): 1913-1979, dramaturg şi fabulist.
Ion Barbu (Dan Barbilian): 1895-1961, poet ermetic şi matematician.
Gheorghe Bariţiu (Gheorghe Popoviciu): 1812-1893, istoric, publicist şi luptător pentru drepturile culturale ale românilor din Transilvania.
Jean Bart (Eugeniu Botez): 1874-1933, prozator din cercul Revistei „Viaţa românească“.
Ion Băieşu (Ion Mihalache): 1935-1992, prozator şi dramaturg.
Ury Benador (Simon Schmidt): 1895-1971, prozator.
Ana Blandiana (Otilia Coman): 1942, poetă.
Dimitrie Bolintineanu (Dimitrie Cosmad): 1819-1872, poet şi prozator.
Marcel Breslaşu (M. Bresliska): 1903-1966, poet de factură proletcultistă.
Brunea-Fox (Filip Brauner): 1898-1977, jurnalist.
Nina Cassian (Reneé Annie Katz): 1924- 2014, poetă şi prozatoare.
Ion Caraion (Stelian Diaconescu): 1923-1986, poet.
Otilia Cazimir (Alexandra Gavrilescu): 1895-1967, poetă.
Ştefan Cazimir (Iţic Ştrul): 1932, critic literar.
Ion Călugăru (Ştrul Leiba Croitoru): 1902-1956, prozator.
Panait Cerna (Panait Stanciof): 1881-1913, poet.
Gheorghe Ciprian (Gheorghe Constantinescu): 1883-1968, actor şi dramaturg.
Dumitru Corbea (Dumitru Cobzaru): 1910-2002, poet şi prozator proletcultist.
Dan Coridaleu (Todor Kralev): 1916-1998, prozator avangardist.
Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich): 1930, prozator şi publicist.
Nicolae Crevedia (Ion Cîrstea): 1902-1978, prozator.
Nichifor Crainic (Ion N. Dobre): 1889-1972, poet şi jurnalist.
Ovid S. Crohmălniceanu (Moise Cohn): 1921-2000, critic literar.
Mircea Damian (Constantin Mătuşa): 1899-1948, prozator.
Mihail Davidoglu (Moise Davidson): 1910-1987, dramaturg.
Barbu Delavrancea (Barbu Ştefănescu): 1858-1918, prozator şi dramaturg.
Vasile Demetrius (Vasile Ogea): 1878-1942, poet şi prozator.
Dora D’Istria (Elena Ghica): 1828-1888, pictoriţă, poetă, memorialistă.
Constantin Dobrogeanu-Gherea (Solomon Katz): 1855-1920, critic literar.
Ştefan Augustin-Doinaş (Ştefan Popa): 1922-2002, poet.
Mitropolitul Dosoftei (Dimitrie Barila): 1624-1693. Întrucît a transcris „Psaltirea“ în versuri, mulţi îl consideră întîiul nostru poet.
Mihu Dragomir (Mihail Dragomirescu):1919-1964, poet.
Mihai Eminescu (Mihai Eminovici): 1850-1889, poet, prozator şi ziarist. A debutat în 1866 cu poezia „De-aş avea“, publicată în Revista „Familia“. Directorul revistei, cărturarul Iosif Vulcan, considerînd că sună mai româneşte, i-a schimbat numele Eminovici în Eminescu.
Ion Dragoslav (Vasile Sumariu Ivanciuc): 1875-1928, prozator.
Paul Everac (Petre Constantinescu): 1924-2011, dramaturg.
Elena Farago (Elena Paximade): 1878-1957, poetă.
Laurenţiu Fulga (Laurenţiu Ionescu): 1916-1984, prozator.
Benjamin Fundoianu (Benjamin Wechsler): 1898-1944, poet.
Gala Galaction (Grigore Pişculescu): 1879-1961, prozator.
Gheorghe din Moldova (Gheorghe Kernbach): 1859-1905, poet.
Ion Gorun (Alexandru Hodoş): 1863-1929, poet şi prozator.
Radu Gyr (Radu Demetrescu): 1905-1975, poet.
August Treboniu Laurian (Augustin Trifan): 1810-1881, lingvist.
Oscar Lemnaru (Oscar Holtzman): 1907-1968, poet şi prozator.
Gherasim Luca (Zelman Locker): 1913-1994, poet avangardist.
Lucia Mantu (Camelia Nădejde): 1888-1971, prozatoare.
Veronica Micle (Ana Câmpeanu): 1850-1889, poetă.
Dumitru Micu (Dumitru Chiş): 1928, critic literar.
Gib Mihăescu (Gheorghe Mihăescu): 1894-1935, prozator.
Emilia St. Milicescu (Emilia Sadoveanu): 1908-1990, editor, traducător, istoric literar.
Ion Minulescu (Ion Minculescu): 1881-1944, poet simbolist.
I.I. Mironescu (Eugen Mironescu): 1883-1939, prozator din cercul „Vieţii româneşti“.
Virgil Monda (Zelling Moscovici): 1898-1991, poet, nepotul lui A. Toma.
Sanda Movilă (Maria Ionescu): 1900-1970, poetă, prozatoare, traducătoare de la „Sburătorul“, soţia criticului Felix Aderca.
Anişoara Odeanu (Doina Stella Graziana Peteanu): 1912-1972, poetă şi prozatoare.
Alice Orient (Alice Stănescu Călugăru): 1886-1934?, poetă şi prozatoare.
Ada Orleanu (Zoe Marinescu Boicescu): 1916-1990, poetă.
Zigu Ornea (Zigu Orenstein): 1930-2001, critic literar.
Petre Pandrea (Petre Marcu): 1904-1968, prozator, memorialist.
Anton Pann (Antonie Pantaleon Petroveanu): 1797-1854, poet.
Ion Pas (Ion Pascu): 1895-1974, poet.
Perpessicius (Dumitru Panaitescu): 1891-1971, critic şi istoric literar.
Dan Petraşincu (Angelo Moretta): 1910-1997, poet.
Augustin Z.N. Pop (Augustin Z.N. Popescu): 1910-1988, istoric literar.
Constantin Popescu (Cadem): 1928-2014, poet, critic şi istoric literar.
Veronica Porumbacu (Veronica Schwefelberg): 1921-1977, poetă.
Ioana Postelnicu (Eugenia Banu): 1910-2004, poetă şi prozatoare.
Ştefan Roll (Gheorghe Dinu): 1903-1974, poet şi prozator.
Ion Marin Sadoveanu (Iancu Leonte Marinescu): 1893-1964, prozator.
Mihail Sadoveanu (Mihail Ursachi): 1880-1961, prozator. În anul 1942, cînd s-a căsătorit a doua oară, cu Valeria Mitru, scriitorul Mihail Sadoveanu a prezentat documente de stare civilă pe numele „Mihail Ursachi”. La data naşterii sale, 5 noiembrie 1880, el a fost declarat cu numele mamei – „Ursachi“, întrucît părinţii săi biologici nu erau căsătoriţi legal. (La fel au stat lucrurile şi cu Marin Preda, care a primit, la naştere, numele de familie al mamei, „Preda“, nu al tatălui, „Călăraşu“ – nici ei nu erau căsătoriţi legal). Aceasta înseamnă că „Ursachi“ a constituit numele de referinţă al identităţii scriitorului, iar „Sadoveanu“ a fost doar o particulă adiţională la numele de familie, sau un pseudonim.
Mihail Sebastian (Iosif Hechter): 1907-1945, prozator şi dramaturg.
Sărmanul Klopstock (Paul Mihăescu): 1879-1954, prozator.
Mihail Sorbul (Mihail Smolski): 1885-1966, dramaturg.
Maica Smara (Smaranda Gheorghiu): 1857-1944, poetă. Se pare că Eminescu i-ar fi găsit acest pseudonim.
Dimitrie Stelaru (Dumitru Petrescu): 1917-1971, poet.
Vladimir Streinu (Nicolae Iordache): 1902-1970, poet şi critic literar.
Pamfil Şeicaru (Paul Popescu): 1894-1980, jurnalist, poet şi prozator.
Dumitru Teleor (Dimitrie Constantinescu): 1858-1920, prozator şi publicist, unul dintre apropiaţii lui Caragiale. „Ia mai adu un urcior, că plăteşte Teleor!“; „Teleor n-are parale, plăteşte Caragiale!“.
Ticu Arhip (Ticu Sevastia): 1891-1965, prozatoare.
A. Toma (Solomon Moscovici): 1875-1954, poet proletcultist.
Radu Tudoran (Nicolae Bogza): 1910-1992, prozator.
Tristan Tzara (Sami Rosenstock): 1896-1963. După cum spunea G. Călinescu, „A inventat la Zürich dadaismul şi poezia hazardului exotic“.
Urmuz (Dem Demetrescu-Buzău): 1863-1923. Tot Călinescu: „Prin Urmuz, suprarealismul român este anterior celui francez şi independent“.
Ion Valerian (Valeriu Ionescu): 1895-1980, poet şi critic literar.
Valjean (Ioan Alexandru Vasilescu): 1881-1960, dramaturg.
Ştefana Velisar Teodoreanu (Maria Ştefania Lupescu): 1897-1995, poetă şi prozatoare.
Ion Vinea (Eugen Iovanaki): 1893-1964, prozator.
I.C. Vissarion (Iancu C. Vissarion): 1879-1951, prozator.
Ion Vitner (Iacob Winter): 1914-1991, critic literar de tristă amintire. Dentist de meserie, între alte isprăvi, el i-a luat locul lui G. Călinescu la catedra de Literatură Română, de la Universitatea din Bucureşti.
Ilarie Voronca (Eduard Marcus): 1903-1946, poet avangardist.