In memoriam Stefan Ruha Istvan
Direcția de Cultură a municipiului Carei și-a amintit azi (17 august) de violonistul Ștefan Ruha István, de la a cărui naștere s-au împlinit 84 de ani .
S-a născut la 17 august 1931 la Carei. La patru ani primeşte prima sa vioară şi începe studiul sub îndrumarea tatălui şi al profesoarei Orosz Rozália. La 7 ani obține primul său premiu de „primaş”, cântând peste 100 de melodii lăutăreşti pe care le transpune în diferite tonalităţi. Imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial, preoții piariști din Carei îl ajută să ajungă la Cluj Napoca, unde fiind descoperit de profesorul Balogh Ferenc a ajuns vilonist la Orchestra Operei Maghiare, mai apoi student al Conservatorului Gh. Dima.
A câștigat numeroase concursuri, printre care: Festivalul Mondial al Tineretului, Bucureşti, 1953, Concursul internaţional de vioară „P.I. Ceaikovski”, Moscova, 1958, Concursul internaţional de vioară „G. Enescu”, Bucureşti , 1958 şi Concursul „Marguerite Long-Jacques Thibaud”, Paris, 1959. Începând cu 1959, Ștefan Ruha a fost numit solist al Filarmonicii clujene. În anul 1962 a fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”. În 1973 a fost ales să înregistreze coloana sonoră a filmului Ciprian Porumbescu.
În anul 1994 a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Cluj Napoca, iar în 1997 titlul de cetățean de onoare al municipiului Carei. În 1996, la Chişinău, primeşte diploma înmânată de preşedintele Mircea Snegur, în semn de apreciere a măiestriei interpretative, iar în 2001 la Budapesta, primeşte „Diploma de excelenţă” (A Magyar Kõztársoság Kiváló Müvésze Diját), înmânată de Viktor Orbán.
Este considerat unul dintre cei mai mari violoniști ai României. Ștefan Ruha Istvan s-a stins din viață la 29 septembrie 2004, mormântul lui aflându-se la intrarea în Cimitirul Reformat din Carei.
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de Vanca Tiberiu la 19 august 2015 - 09:52
Mi-l amintesc pe Ştefan Ruha din Clujul stundenţiei mele. Un tânăr longelin purtându-şi vioara la umăr în tehnica în care femeile își atârnă poşeta. Eram bucuros la fiecare întâlnire cu el, ştiam că este careian, şi de la această informaţie, ani în urmă, i-am urmărit evoluţia şi aveam un sentiment de mândrie la gândul că prin sensibilitatea unor corzi de vioară Careiul comunica cu lumea. A fost un tânăr frumos. Iar cum la momente aniversare se umblă cu felicitări, „Felicit Careiul” pentru că a propus pe harta culturii emisarul prin sunete care a fost Ştefan Ruha.
de Gh.Dinulescu la 9 ianuarie 2018 - 18:49
Între 1959 și 1964 am fost cel mai „frecvent” spectator al Operei Române deoarece nu erau mulți amatori de muzică. Uneori aveam de „la asociație” și câte trei bilete săptămânal; se înțelege gratuite. Dacă Lia Hubic cânta de trei ori pe săptămână, eu o vedeam.
Pe Ștefan Ruha nu-l vedeam la fel de des, dar și pentru el eram prezent la toate concertele de la Casa Universitarilor.
Cu Lia Hubic, chiar am vorbit și o dată i-am cedat rândul la bilet pentru film la noul cinematograf care aud că acum se numește „Piersic”.
Lângă Ștefan Ruha am fost o singură dată și am remarcat că avea cel mai mic costum cu frac dar care pentru el părea mare.