Ungaria se izolează că să scape de imigranți. De cine se izolează Teatrul careian şi lacul din Ianculeşti?
Ungaria a anunţat închiderea în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă, a unui important punct de trecere a migrantilor la frontiera sa cu Croatia, în apropiere de Zakany, în prezent blocat de un gard masiv de sârmă ghimpată.
Imediat după trecerea unui ultim grup de sute de migranti, deschiderile din acest gard care se ridică în mijlocul campiei, în sudul Ungariei, un fost închise ermetic cu putin înainte de ora 01:00 (vineri, 23.00 GMT) de către politistii maghiari, în aplicarea deciziei anuntate in cursul zilei de guvernul premierului Viktor Orban, au constatat corespondenti ai agentiei France Presse.
Ungaria a anuntat în prealabil că îşi va închide frontiera cu Croatia în faţa afluxului de imigranti, la o lună după ce a făcut acelaşi lucru cu frontiera sârbă.
În anul 1988, românii de pe graniţa de vest, ascultau la posturile de televiziune maghiare, emsiunea Panorama, unde era înfierat statul socialist condus de Nicolae Ceauşescu pentru construirea gardului ce prevedea limitarea migraţiei din România înspre Occident.
La 27 de ani distanţă, în anul 2015, statul democrat maghiar a apelat la aceleaşi măsuri pentru limitarea migranţilor musulmani ce iau cu asalt Ungaria.
La 8 km de graniţa cu Ungaria, în municipiul Carei, un primar care deţine şi funcţia de preşedinte al UDMR Carei, construieşte garduri înalte şi ..ghimpate , atât în faţa Teatrului Municipal cât si în jurul unui lac de agrement din Ianculeşti, sat ce aparţine de UAT Carei.
Pentru gardul înalt din fier forjat, terminat în formă de lance ascuţită, din faţa Teatrului Municipal, primarul Kovacs va plăti unei firme suma de 2.054 de lei pentru un metru liniar. Oare se urmăreşte transformarea Teatrului în fortăreaţă de adapostire a conducerii oraşului în cazul unei invazii?
O situaţie identică întâlnim şi la Ianculeşti, satul inclus de primăria Carei în prima zonă de impozitare, unde în jurul lacului din sat, a fost diminuată păşunea comunală, fără nici o aprobare, pentru a se construi un gard de sârmă ghimpată, ca pe vremea celebrelor lagăre de muncă forţată.
Doar că în terenul înconjurat de gard, nu funcţionează un lagăr ci un loc de agrement. De cine se tem oare cei ce frecventează acest loc de agreement?
Apetitul pentru garduri înalte şi ascuţite al primarului, construite din banii careienilor, să fie inspirat din acţiunile similare ale premierului maghiar?
Pe când o inspiraţie similară din curtea vecinilor maghiari în ce priveşte calitatea lucrărilor din cartiere, în special la locurile de joacă sau la cele de pavare, pentru a putea utiliza căile de acces proaspăt pavate din centrul oraşului şi doamnele şi domnişoarele purtătoare de pantofi cu toc?
redacţia