Pagina principala / Opinii, Stirea Zilei / Să redăm bucuria de a merge din nou unei tinere de 25 de ani

Să redăm bucuria de a merge din nou unei tinere de 25 de ani

25 de ani înseamnă cea mai frumoasă vârstă din viaţa unui om. Exact la 25 de ani faci trecerea în lumea matură și tot atunci începi să iei viața prea în serios.

La 25 de ani ai toată viaţa înainte pentru a-ţi îndeplini visele şi aspiraţiile. Este si cazul unei tinere de 25 de ani, Erika, care visează să ajungă  înapoi  în lumea de dinaintea accidentului suferit.  Pentru că un accident nefericit  i-a luat posibilitatea de a se deplasa singură iar acum depinde de un scaun cu rotile si de cei dragi din jurul ei. Am aflat de cazul ei de la doi creştini cu dragoste de semeni, din  Marna Nouă, Nicoleta şi Ştefan Fuzi. Aceştia s-au cunoscut cu Erika în Italia, la  Milano,unde au fost vecini de cartier.

Erika Feynes este din Andrid şi are aerul unei domnişoare fragile datorită constituţiei sale plăpânde, dar nu vă lăsaţi înşelaţi de acest aspect. In spatele acestei înfăţişări plăpânde se ascunde un caracter puternic, o voinţă de fier şi un optimism feroce.

Te cucereşte din prima clipă cu  frumuseţea ei naturală şi zâmbetul  sincer.  Iubeşte viaţa şi pe toţi cei din jurul ei mai ales pe cei care îi stau alături şi  nu au lăsat-o deoparte la greu.
Povestea ei

Erika este absolventă a Liceului Romano-Catolic ,,Josephus Calasantius” din Carei.  După absolvirea liceului, a încercat, ca mulţi alţi  tineri, mirajul occidentului şi  aşa a ajuns în Italia,  să muncească. Deosebit de emoţionată, ne povesteste  că …
,,Anul trecut am venit acasă pentru a-mi petrece concediul în familie şi n-am mai mers înapoi…
A avut un accident de maşină la ieşirea din localitatea Petreşti, la locul… accidentelor. A fost adusă de urgenţă la spitalul din Carei, apoi la cel din Satu Mare.
De acolo a fost trimisă la Cluj, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale şi a fost spitalizată pentru o lună de zile. A fost mutată apoi la un centru de recuperare şi reabilitare din Băile Felix, unde a început  lunga si deloc uşoara  muncă de recuperare.
,,La spital ,doctorul meu mi-a spus încă de  atunci că trebuie mult timp ca să-mi revin să pot merge din nou şi că am şanse pentru că a fost afectată măduva parţial, dar din fericire  a fost doar lezată, au fost afectate  portiuni  ale coloanei vertebrale.”

Tenace din fire, Erika  a urmat un lung şir de alte luni de tratament recuperatoriu , ale cărui rezultate, deşi treptate, sunt foarte bune şi prin urmare, sunt dătătoare de speranţă.

În prezent, Erika poate să stea în picioare sprijinită de un cadru special , realizat chiar de tatăl ei,  şi poate păşi cu ajutorul aparatelor speciale ca bicicleta şi Locomot (dispozitive ortopedice folosite pentru a îmbunătăţi funcţia mobilă a corpului).

,,Nu m-am gândit că va fi aşa de greu  şi de lung acest proces de recuperare.  Medicul  mi-a spus să am răbdare…
În primele luni mi-a fost tare greu, nu m-am putut ridica în poziţie şezândă decât cu ajutorul tatălui meu, nu am putut sta ca şi acum în scaun cu rotile şi nu am avut echilibru La acest capitol trebuie să lucrez mult.”

În prezent, Erika participă  zilnic la şedinţe de kinetoterapie, vojda, masaje şi diferite tehnici la Policlinica din Carei.  De asemenea, beneficiază de ajutorul unui specialist în domeniu, care vine zilnic acasă la ea unde practică exerciţiile necesare. Aşa se face că, în prezent, Erika poate sta în picioare şi începe să le poată  mişca, ridica şi spre bucuria ei, le poate simţi că le are.

,,Şi când văd că piciorul ăsta stâng se mişcă   foarte bine şi când mă gândesc cum a fost la început…. aşa bucuroasă sunt!  Câteodată nici nu-mi vine să cred cum ajuns până aici! Când văd că unii nu tare reuşesc…

Mă doare spatele în fiecare zi… dreptul am început să-l mişc, să-l ridic un pic, şi asta e mare lucru, pot să-l duc în faţă, deci nimic, nimic nu am putut să fac şi deja încep să simt când cineva îmi pune mâna pe picior.  E ciudat când nu simţi că ai picioare, la mine a fost tare ciudat! Şi  când face cineva, soră-mea se joacă cu piciorul, o întreb,  cum reuşeşti să faci aşa, pentru că şi eu am ştiut să fac…

Chiar am vorbit cu maseurul şi  mi-a spus  că încă o jumătate de an am nevoie  pentru a aduce piciorul drept la nivelul celui stâng….”

Dacă la început  medicii erau sceptici că va putea merge din nou, în fiecare zi Erika a făcut un mare pas din punct de vedere al recuperării iar  acum reuşeşte să stea pe picioarele ei şi încet, încet evoluează incredibil de bine.

Dorinta sa de viaţă, de revenire la stadiul de om  care umblă  singur, pe picioarele lui, fără ajutor, a reuşit  să îi dea puterea de a nu abandona niciodată SPERANŢA!

În timp ce alţii nu reuşesc să-şi revină  nici după 2-3  sau chiar 7 ani, ea avansează foarte bine şi simte  şi ea pe zi ce trece schimbarea.
Sedintele de la Băile Felix , de la un spital de recuperare, sunt foarte folositoare.

Program de acolo  implică tratamente de fizioterapie, electrostimularea musculară, masaje, terapie ocupaţională, kinetoterapie prin tehnici pentru refacerea coordonării, controlului şi echilibrului şi reeducarea sensibilităţii, care sunt foarte eficiente în recuperarea  afecţiunii de care suferă.

În ianuarie va merge din nou la spitalul de recuperare din Băile Felix, plecare pe care o aşteaptă cu multă nerăbdare.

,,…aştept să merg la Felix, în ianuarie, e foarte bine  acolo. Programul este de dimineaţa până la ora 17.00. Fac kinetoterapie, masaj,terapia ocupaţională unde învăţ cum să transfer, cum să folosesc wc-ul, ne învaţă cum să ne fie mai uşor în viaţa de cu zi. Este un aparat, se numeşte Locomat, acolo mă pune şi mă plimb acolo, păşesc. La început am avut şi psiholog, dar acum nu mai am nevoie. Şi acolo e bine pentru că toată lumea e ca mine, sunt foarte mulţi tineri şi acolo simt că e lumea noastră. Aici,lumea, dacă mă duc undeva, se uită ciudat, se uită cu milă, pentru că tot timpul mergem pe stradă şi zice lumea ,,ioi, săraca, ce frumoasă e şi stă în scaun cu rotile! Acest aspect  nu-mi place!!!Şi acolo (n.r. la Felix) nu e aşa, mi-am făcut prieteni şi mergem la plimbare în parc!  E bine acolo, îmi place,trece repede timpul…”

Pe lângă aceste  tratamente şi programe,  vindecarea Erikăi  presupune existenţa unui tonus , a unui moral ridicat. Deşi greu încercată de viaţă, Erika este o optimistă incurabilă, are o  speranţă imensa că va putea merge din nou şi va putea sta în picioare şi dansa ca noi toţi.

Ambitia si determinarea de care dă dovadă ar face invidios orice alt om sănătos.  Întrebată fiind de unde vine atâta ambiţie, ea spune că din credinţă.

,,Nu ştiu…mă gândesc că vreau să fiu cum am fost…adică na, cum am fost la început nu o să fiu niciodată dar, o să fie mai bine şi vreau să fac, vreau să trăiesc singură, Şi şi aşa,fiind în scaun, vreau să mă duc eu singură şi să trăiesc, că doar o să pot!”

Erika şi-a acceptat condiţia  pe care o duce cu multă demnitate. Işi doreşte să se facă din nou utilă, să fie  activă în societate, să poată  munci.

Singura ei problemă de care se loveşte zi de zi este lipsa rampelor de la intrarea în magazine sau alte incinte, precum şi drumurile proaste şi bordurile înalte din oraşul Carei.

,,Vai şi ce mă deranjează că nu este o rampă şi acuma vine Crăciunul şi eu vreau să-mi  cumpăr o haină şi nu pot să intru în magazine! Dar aşa mă bucur când  văd o rampă şi zic, aicea pot să intru! Şi nu este o baie niciunde…Nimic nu poţi să faci. Drumurile sunt atât de rele la Carei, bordurile înalte, nu poţi să treci de pe un trotuar pe altul…Asta e problema aici… şi nu numai eu sunt aşa. am văzut foarte mulţi ca mine…, spune ea cu tristeţe.

Ca orice tanar de 25 de ani, si Erika are  hobby-uri.   ,,Acum am început să citesc foarte mult, seara când nu am ce face şi nu pot să adorm, citesc. Vreau  să încerc să învăţ să pun  unghii false, să  fac manichiură.” 

Recuperarea va fi de lungă durată şi presupune costuri mari, începând de la kinetoterapie zilnică, masaje, vitamine, pampers,  până la drumurile către centrul de recuperare din Băile Felix. Pe zi, costurile terapeutice se ridică la aproximativ 150 de lei, ceea ce lunar implică o sumă de multe mii de lei. Singurul ei sprijin este familia sa dar nici aceasta nu este una cu reale posibilitati mai ales ca cineva trebuie sa fie mereu in preajma ei.

Mai are o soră mai mare care o ajută şi ea cum poate, însă tatăl ei este singurul care lucrează şi care susţine financiar familia. Astfel, veniturile familiei sunt mici si  nu pot acoperi în totalitate necesarul la care se ridică  cheltuielile lunare pe care le implică recuperarea Erikăi.

Erika este încunjurată si de prieteni, cu iubire şi afecţiune.Toţi cei care  au avut norocul de a o întâlni pe Erika, de a fi prietenii ei,  primesc lumină,  încurajare, căldură, iar optimismul şi surâsul ei sunt molipsitoare.

Este un adevărat model de curaj, de ambiţie şi de credinţă într-o lume în care indiferenţa este din ce în ce mai acută. Ea este o luptătoare, dar să  nu uităm că  şi luptătorii adevăraţi au nevoie de ajutor din când în când.

In numele ei, solicităm celor  care au posibilitatea, un ajutor  financiar pentru a reda societăţii un om de valoare, un om dispus să se implice în viaţa socială, să îşi câştige singur existenţa.  Să o sustinem pe Erika în momentele de răscruce ale vietii ei si vom avea parte de un membru al societăţii demn , care va constitui  pentru alţii un model de urmat.

Aşteptăm donatiile dvs.  în conturile bancare ale mamei Erikăi:

FENYES ELISABETA

BCR Carei

RO 03 RNCB 05870 7317 004 0001

Luni, 21 decembrie 2015, de la ora 17,00, Erika va fi alături de noi la Festivalul de  Datini si Obiceiuri de Crăciun organizat de Asociatiunea ASTRA Carei, la Castel, astfel că o veţi putea cunoaşte şi încuraja pe tânăra ambiţioasă de 25 de ani care îşi doreşte să poată umbla din nou !

Daniela Ciută

 

comentarii