Risipa banului public constatată de Curtea de Conturi. Asociaţii şi fundaţii careiene dar şi FCM Victoria 2008 Carei au beneficiat de plăţi ce nu pot fi justificate

de galeria la 6 februarie 2016 - 21:07

acolo la victoria demult e un cuib de luat banii de la oras dar nu pentru fotbalisti!
vedeti cum arata wcurile si acum se vede ca bani au foist dati de la oras. valoarea la fotbalistul seku este zero si ne face de rusine !
care asociatii au primit bani si nu au documentele pe ce au cheltuit ?

de helga la 7 februarie 2016 - 14:11

care sint asociatiile care au primit asa multi bani?
5 miliarde si jumatate sint ceva bani

de SIXAJ la 7 februarie 2016 - 21:28

Dapai de unde sa cunoasca KEKE LEGILE,a confundat tzipeicile de la Staruinta cu echipamentele primite sponsorizare,primaru ii tine pumnii sa poata vinde sa plateasca ceva din gaura facuta.

de Horia Maries la 8 februarie 2016 - 12:29

Krasivaia UAT-uri! Cele din Carei si Negresti Oas.

Numai ca aceste UAT-uri se cam fac de fecale, daca si presa judeteana a inceput scrie despre ele, de parca ar fi de pe „lista rusinii”, a „datornicilor”, cea cu care ii ameninta mai nou pe cotribuabili fiscul (ANAF).

Doar ca asta, lista publicata de Curtea de Conturi, pare sa fie totusi o „lista a furaciosilor”
http://www.informatia-zilei.ro/sm/prejudicii-de-aproape-5-000-mii-lei-la-primariile-carei-si-negresti-oas/

de pentru Caligula la 8 februarie 2016 - 15:50

Nu ai auzit nimic cine inchiriaza Restaurantul de vizavi de Teatru ???
Ia intereseaza-te ,ca oricum esti bine informat cu de toate.Poate dai si de urmele banutilor din lista C.C.

de emese la 8 februarie 2016 - 22:18

kovacs a dar voie la apaserv sa primim apa murdara in oras si apoi a adus pe bucurestrean sa curete apa care bea nepotul lui si familia lui..consilieru keke cand da banii inapoi de la victoria? pe baiat a bagat la castel si pe nevasta la sala de nunti si apoi jenicul a dus pe vecinul cu florile sa taie facturi la primarie; sa nu uitam ca contabilul de la scaune a fost adus si le la consilieri si medicamantele de la farmacia sponsor de ziare tot de la primaie se platesc….ce este consilierii tulipani fara banii de la primarie?
platiti impozitele careieni ca jenicul imparte banii la gaska lui.

de Caligula la 9 februarie 2016 - 08:12

@incitatus vezi sa nu ajungi impotentum de la atata incitatum. AVE IMPEX si-o gaina si-o sticla de rom hohoho

de emil la 9 februarie 2016 - 18:03

@incitatus, corect este municipium Caroliense, nu Caroliensis, pentru ca, dupa cum ai si scris, municipium e de genul neutru, deci regula acordului ne spune ca nu poate fi Caroliensis, care este forma comuna pentru genul masculin si feminin, ci trebuie forma Caroliense, specifica genului neutru.

de incitatus la 9 februarie 2016 - 18:11

@caligula, recomand sa nu te preocupe potenta mea, ca nu esti Kelemen Hunor (veterinar), nici Veres Anna de la grajdurile grofului!

de lulu la 9 februarie 2016 - 20:38

Am citit Informatia Zilei,nu stiu si ei dezinformeaza?.

de doru la 10 februarie 2016 - 07:29

Încă o dovadă ca ..dn ciută știe multe nereguli da nu face denunț la d-na…????Dece ca nu va înțeleg…? Dk vreți binele careienilor.?….keke a falimentat stăruință de la handbal a. Ajuns mare cond. La fotbal…????…consilier la sală de nunțiii..???? D-na. Ce face..la fotbal așa ziși antrenori iau salar fără să semneze nici un stat de plată ..? De unde baniii ăștia..???…ce performanță au aveți așa ziși antrenori îi….în ce ligă joacă ca să cheltuie atâția baniii….ce rezultatul. Au cu ech de fotbal când te bate. Mofinu mic…????

de Horia Mărieș la 12 februarie 2016 - 20:04

@pentru Caligula la 8 February 2016 – 15:50

Nu știu (oficial) cine inchiriază Pizzeria aflată vis-a-vis de Teatru. Nu știu (oficial) cine este numitul Keke. Doar bănuiesc.
Se zvonește că acest Keke inchiriază Pizzeria aflată bis-a-vis de Teatru. Sau mai precis, inchiriază nevastă-sa care „și-a făcut mâna” cu o altă afacere dubioasă, cea numită sală de nunți (rendezvenyhaz) botezuri și parastasuri plus paranghelii udemeriste numita Victoria din Carei. Cred însă că pentru cultura generală a soților Keke, nu le strica să citeasca cele doua snoave de mai jos. In prima din ele este chiar vorba de Pizzeria aflată vis-a-vis de Teatru. Textul acesta a mai fost publicat si acum un an de zile.

O să prezint mai jos două cazuri bine cunoscute de mine și legate de mafia careiană a retrocedărilor. Sunt convins că nu sunt cazurile cele mai relevante din istoria locală a ultimilor 25 de ani, că ele nu sunt nici pe departe cele mai spectaculoase, dar sunt cele la care dețin probe incontestabile și pentru veridicitatea cărora îmi asum deplina responsabilitate. Voi încerca, în final, să analizez și mecanismul particular al mafiei retrocedarilor careiene, rezultat din cele două cazuri pe care le voi prezenta mai jos.
Primul caz careian. Un “afacerist de carton” local, cel botezat de mine cu “nr. 1″ a reușit să-și facă un anumit “cheag” financiar, urmare unor afaceri mai mult sau mai puțin licite, inclusiv bazate pe traficul de aparate de uz casnic second hand, business facilitat de apropierea graniței cu țara vecină. Om prevăzător, respectivul a vrut să-și asigure bătrânețile, adică să conserve cât mai bine bănuții câștigați cu sudoarea frunții lui și s-a hotărât să-i investească in afaceri imobiliare. Nimic rău, nimic de condamnat in intenția asta. A cumpărat legal o casă ce s-a aflat în proprietatea Statului Romãn și care a fost dobândită de către foștii chiriași ce locuiau in ea, urmare aplicării “pomenii” iliesciene prevăzute în Legea nr. 112/1995 și anume a acordării chiriașilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu s-au restituit în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora a facilității de a putea opta, pentru cumpărarea (la un preț echivalent cu prețul a câtorva duzini de pachete de țigări) a acelor apartamente, cu plata integrală sau în rate a preţului. Nu insist acum asupra modului (legal sau ilegal) in care a fost construită casa respectivă și a felului în care a ajuns ea in proprietatea statului, ca să nu lungesc prea mult povestea, esența constă insă în faptul că respectiva casă a fost construită pe terenul care inainte de naționalizarea din anul 1950 s-a aflat in proprietatea tabulară a careianului X. Conform legii 112/1995, după cumpărarea casei respective de la firma care s-a ocupat cu vânzările imobiliare pe plan local, adică de la Comcas SA Satu Mare, prin dispoziția Prefectului județului Satu Mare, foștilor chiriași care au devenit proprietarii casei, li s-a atribuit cu titlu gratuit și terenul de sub casă, adică, să zicem, li s-a dat o suprafață totală de 200 mp. Afaceristul nostru de carton nr. 1 a cumpărat, legal, prin act autentic de vânzare-cumpărare, prin intermediul unui avocat, casa și terenul aferent de cca. 200 mp de la moștenitorii foștilor chiriași. Facem paranteza de rigoare: terenul de cca. 200 mp, care făcea parte dintr-un lot mai mare, de cca. 6000 mp, a fost revendicat in anul 2001, in conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 de moștenitorii fostului proprietar tabular de dinaintea naționalizării comunise din 1950 (Decretul nr. 92 publicat în Buletinul Oficial nr. 36 din 20 aprilie 1950) adică de moștenitorii careianului X. Bineințeles că notificarea acestor moștenitori legali, făcută în spiritul Legii nr. 10/2001, inregistrată prin executor judecătoresc la Primăria Municipiului Carei, a fost tratată de-a lungul a cca. 10 ani de zile exact “cu spatele” de către primarii Beko Tamas și Kovacs Jeno, notificarea respectivă nici nu a fost luată măcar în discuție/considerare de Comisia locală de aplicare a Legii nr.m10/2001 (dacă a existat vreodată așa ceva!), fiindcă așa era scrisă respectiva “piesă de teatru”, acești doi primari având cu totul alte interese cu privire la terenul intravilan respectiv, situat intr-o zonă relativ centrală, pe str. Iuliu Maniu, vis-a-vis de Teatrul Municipal “Ștefan Ruha István”.
Pofta vine mâncând. În plus, în Carei “se poartă” la aproape toate casele mai dichisite grădini în care se pot cultiva diverse, inclusiv așa cum se cultivă azi, în grădina despre care vom face vorbire, porumb. În consecință, “afaceristul local nr. 1″ a pus ochii pe grădina, să zicem, în suprafață de 1500 mp, aflată în spatele casei pe care a cumpărat-o. Teren care s-a aflat inainte de naționalizare in proprietatea tabulară a careianul X și care a fost revendicat in anul 2001 de moștenitorii legali ai acestuia. Afaceristul nr. 1 s-a adresat avocatului care a intermediat vânzarea casei pentru ca acesta să facă demersurile legale, astfel ca afaceristul să poată cumpăra de la stat și grădina de cca. 1500 mp. Avocatul respectiv, unul isteț, experimentat, uns cu toate alifiile, cu relații mai mult sau mai puțin oculte în lumea justiției locale, care știe să profite din plin de prostia, sau de lipsa de profesionalism sau chiar de interesul “privat” al unui anumit judecător, a inițiat în anul 2008 o așa numită acțiune în justiție având ca obiect “partaj judiciar”, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Carei. Mai precis, avocatul cerea pur și simplu instanței ca aceasta să constate dreptul de proprietate al “afaceristului nr. 1″ asupra terenului de cca. 200 mp învecinat cu grădina de cca. 1500 mp aflată in proprietatea statului, să dispună “sistarea indiviziunii” cu Statul Român, să atribuie “afaceristului nr. 1″ grădina în suprafață de cca. 1500 mp contra unei sume de bani stabilită de către un expert angajat și plătit de “afaceristul nr. 1″ (deci un “expert” care a “rotunjit/ieftinit” evident prețul in favoarea “afaceristului nr. 1″) și cu care partea adversă în proces, adică Primăria Municipiului Carei, reprezentată atunci de primarul Beko Tamas, de fapt unicul decident, a fost de acord. Tupeu cât casa, tupeu cãt cuprinde la istețul avocat, după cum foarte bine se poate constata. Dar, într-o lume a escrocilor, câștig de cauză nu pot avea decât escrocii care au un tupeu nemăsurat. Judecătorul care a judecat cauza, a emis foarte rapid o sentință civilă în favoarea “afaceristului nr. 1″ și a acționat ca un veritabil “yes man”, fără să crâcnească, fără să zică nici “pâs”, copiind mot-a-mot in dispozitivul sentinței și in hotărârea pronunțată exact ce i-a dictat avocatul cel isteț și șmecher, adică: sistarea indiviziunii cu Statul Român, atribuirea grădinii de cca. 1500 mp “afaceristului nr. 1″ contra unei sume (“sulte”) modice de cca 14.000 euro care a fost stabilită complice de către expertul plătit de afacerist, sumă care apoi a fost acceptată tacit sau mai bine spus, tot complice și de primarul Beko Tamas.
Principalele nereguli flagrante care pot fi constatate și de un copil în desfășurarea acestui simulacru de proces sunt:
– Obiectul cauzei supuse judecății adică “sistarea indiviziunii” nu avea pur și simplu nici o logică juridică fiindcă în limba română, prin INDIVIZIUNE, se înțelege o modalitate a patrimoniului care, aparţinând în comun mai multor persoane, are ca obiect o universalitate nedivizată de bunuri. În cazul pe care îl discutăm, nu a existat nici un fel de comunitate de bunuri între părți adică intre afacerist și primărie, fiindcă cele două terenuri, cel de cca 200 mp aparținând afaceristului era “alături” de grădină, de terenul de cca 1500 mp aparținând statului. Ieșirea din indiviziune nu avea absolut nici un sens. Dar fiindcă judecătorul care a judecat cauza nu avea ca limbă maternă limba română și fiindcă, probabil și datorită lipsei acute de cunoșțiințe profesionale, judecătorul nici nu avea de unde să cumoască înțelesul juridic al cuvântului “indiviziune”, avocatului cel isteț și uns cu toate alifiile i-a fost foarte ușor să-l prostească, să-l facă să creadă pe judecător că “alba” este “neagră”. Nu pot afirma că judecătorul respectiv ar fi fost și mituit de “afaceristul nr. 1″ fiindcă nu dețin absolut nici o probă în acest sens.
– Judecătorul care a fost insărcinat cu soluționarea cauzei, “a atribuit” discreționar “afaceristului nr. 1″ grădina în suprafață de cca. 1500 mp fără a aduce in sprijinul deciziei sale nici un fel argument juridic, fără să citeze nici măcar un singur articol de lege și asta, probabil, doar fiindcă “așa au vrut mușchii lui”.
– Judecătorul a acceptat o expertiză (o evaluare) făcută de un angajat al unei oarecare firme private locale, care a lucrat sub contract și care a fost plătit de afaceristul nr. 1, deci a acceptat ca bună o expertizã extrajudiciară, favorabilă evident afaceristului, fără să dispună efectuarea unei expertize judiciare, lucru care a fost evident o acțiune făcută in disprețul total al legii.
– Instanței insărcinată cu judecarea pricinii nici nu i-a trecut prin cap sa citeze ca parte in proces Ministerul Finantelor, desi în situația în care statul este titular al dreptului de proprietate, fie publică, fie privată, acesta trebuie să fie reprezentat in instanță prin Ministerul Finanțelor. Ministerul Finanțelor are ca atribuție reprezentarea statului ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Reprezentarea statului de către Ministerul Finanțelor are loc și în litigiile privitoare la dreptul de administrare și dreptul de proprietate asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului.
– În cursul procesului, partea adversă afaceristului nr. 1, Primăria Municipiului Carei, reprezentată de primarul Beko Tamas si de juristul Iuga Victor a adoptat o poziție bleagă, total pasivă, necombatantă, neschițând nici măcar un singur gest din care sã rezulte că dorește să apere, măcar de formă, interesele Statului Român a cărui reprezentare o asigura în procesul respectiv. Practic, Beko Tamas a pactizat cu “dușmanul”, a înghițit sec tot ce i-a cerut avocatul cel isteț și șmecher al acestuia.
– Primăria Municipiului Carei, prin reprezentanții ei legali, adică prin primarul Beko Tamas și juristul Iuga Victor au ascuns in fața instanței faptul că moștenitorii careianului X au solicitat retrocedarea in natură a terenului de 6000 mp din care făcea parte și grădina de 1500 mp și că în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 “sub sanctiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz, judiciare, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea in participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice inchiriere sau subânchiriere in beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri și/sau construcții notificate potrivit prezentei legi.” În consecință, cf. Art. 21 din Legea nr. 10/2001, fiindcă terenul de cca 1500 mp era notificat, numitul Beko Tamas n-avea voie sa se atingă nici măcar cu degețelul cel mic de la mâna stângă de terenul respectiv, iar el l-a vândut pur și simplu, fără ca acel teren să fie al lui, “afaceristului de carton nr. 1″!
A primit și un ciubuc oare pentru “bunăvoința” asta? Ar fi avut toate motivele din lumea asta sã pretindă și să primească o mită frumușică, fiindcă afaceristul “a economisit” in escrocheria asta o sumă de cca. 50.000 de euro. Nu pot afirma că primarul respectiv ar fi fost și mituit de “afaceristul nr. 1″ fiindcă nu dețin absolut nici o probă în acest sens.
– Primarul Beko Tamas a prezentat in fata instanței un inscris oficial din care rezultă că în cadrul unei ședințe a Consiliul Local (singurul care avea puterea și care avea posibilitatea să decidă conform legii in cazul când se punea în discuție înstrăinarea în orice fel a unui imobil care s-ar fi aflat eventual în proprietatea privată a Primăriei Municipiului Carei) s-ar fi votat și s-ar fi aprobat instrâinarea imobilului grădină de 1500 mp aflat în litigiu și că s-ar fi aprobat de către Consiliul Local și valoarea “sultei” de cca 14.000 euro ce urma să fie plătită în schimbul grădinii de afaceristul de carton nr. 1. Această afirmație, făcută într-aun înscris oficial era o minciună sfruntată care a avut ca scop doar inducerea în eroare a instanței, fiindcă niciodată nu s-a aprobat de către Consiliul Local al Primăriei Municipiului Carei o astfel de hotărâre, dovadă fiind faptul că în arhiva ce conține H.C.L.-urile adoptate în cadrul Primăriei Municipiului Carei, nu există neam o astfel de hotărâre, așa cum s-a putut de altfel verifica foarte ușor in vremurile cele bune, când pe site-ul oficial al primăriei mai erau postate aceste hotărãri, in confirmitate cu prevederile legale in vigoare. Acum, în zilele noastre, nici măcar asta nu se mai poate verifica, fiindcă la secretariatul Primăriei Municipiului Carei nu se ține cont de nici o culoare de prevederile și de obligațiile ce revin secretarului primăriei in conformitate cu prevederile legislației in vigoare. Prin semnarea adresei respective, primarul Beko Tamas și-a depășit atribuțiile, substituindu-se in mod abuziv Consiliului Local și comițând infracțiunile penale de fals în înscrisuri oficiale și de abuz în serviciu. De altfel, pentru acest motive, urmare unei hotărâri judecătorești recente, numitul Beko Tamas este subiectul al unui dosar în care s-a început urmărirea penală împotriva sa, dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei. Doar că, mai mult decât probabil, prim-procurorul Anda Mihaela Proșa doarme un somn foarte liniștit alături de acest dosar, așa cum doarme probabil și lângă o plângere penală inregistrată la Parchetul din Carei la inceputul anului 2012 și în care erau sesizate falsuri grosolane comise de autori necunoscuți în coala de Carte Funciară Carei ce conține imobilul cu suprafața de cca 6.000 mp și care s-a aflat, înainte de naționalizarea comunistă din anul 1950 în proprietatea tabulară a careianului X. Experiența îmi spune însă că nu este nimic de făcut pozitiv cu Parchetul din Carei, fiindcă cei care lucrează acolo au ritmul lor propriu, din care nu pot fi scoși nici dacă tragi cu tunul lângă ei, adică ritmul melcului urcând langsam la deal. Dar nimeni nu le poate face nimic, sunt intangibili, poate doar Inspecția din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul in care îi va reclama totuși, cineva, cândva.
Cam asta este pe scurt prima snoavă referitoare la mafia careiană a retrocedărilor. Ea nu are până acum un “happy end”. Înțelegãnd prin “happy end” triumful dreptății. Toate încercările de până acum făcute în înstanțe de către cei indreptațiți sau de nesfãrșitele chichițe avocățești invocate de avocățelul cel mic, blond, șmecher și isteț, procesele blocãndu-se in faze incipiente din cauza unor excepții invocate cu privire la tardivitatea unor actiuni de revizuire, la calitatea procesuală activă și la alte asemenea rahaturi, acceptate de către judecatori și neajungãndu-ae niciodată la o judecată pe fond. Pe scurt, în țara asta incă se mai moare cu dreptatea în mână. Părerea mea.
Am uitat să menționez numele judecătorului careian care a trântit procesul și a judecat cauza doar în favoarea “afaceristului de carton nr. 1″ din motive de prostie, de nesimțire crasă, de totală lipsă de profesionalism, din rea voința, sau din motive de eventuală luare de mită, infracțiune care însă nu poate fi dovedită de mine.
Este vorba de foarte distinsa judecătoare Bara Ana, ieșită anul trecut la pensie și care se bucură în prezent de toate binefacerile unei vieți îmbelșugate și liniștite mai ales în umbra frumoasei vile cu etaj care și-a construit-o din modestul ei salariu de slujbaș la stat în buricul viilor Careiului, pe undeva pe dreapta, pe la stãlpul nr. 8.
I-am pomenit numele fiindcă merită a fi ținut minte. Face o foarte mare cinste branșei profesionale din care a făcut parte. Doar că ar fi trebuit să fie legată până acum. În plus, va mai fi vorba despre dânsa și în speța ce urmează.
Al doilea caz careian. Un “afacerist de carne” local, cel botezat de mine cu “nr. 2″ a reușit și el să-și facă un anumit “cheag” financiar, urmare unor afaceri mai mult sau mai puțin licite, inclusiv bazate pe traficul de carne de porcine, bovine și ovine dijmuite sau mai bine zis hăcuite, fiindcă a lucrat toată viața lui la stat, dar in acest domeniu. A mai făcut omul și altele, a mai păcălit pe unul și pe altul, inclusiv pe niște italieni, dar nu este cazul să intrăm în detalii. Om prevăzător, respectivul a vrut să-și asigure bătrânețile, adică să profite și el de marea dărnicie a statului, să conserve cât mai bine bănuții câștigați cu sudoarea frunții lui și s-a hotărât la un moment dat să se privatizeze. Statul românesc (guvernul) cel darnic s-a decis să scape de diverse angarale și servicii pe care nu mai era in stare să le gestioneze și să le vândă de-a moaca celor care lucrau in respectiva branșă a cărnii, toate “mijloacele de producție” esențialmente necesare. Adică, să le vândă sediile (clădirile) în care aceștia activau smeriți ca și slujbași la stat precum și terenul aferent acestor sedii. Zis și făcut. Foștii prim-miniștri specializați in scoaterea la mezat a activelor statului, în privatizarea de toate felurile, incepãnd cu metodele Mebo și care or mai fi fost, că le-am și uitat. De exemplu distinsul foarte penal fost prim-ministru Adrian Năstase și regretatul fost prim-ministru Radu Vasile, au pregătit terenul și au generat diverse hotărâri de guvern prin care au trecut respectivele imobile dintr-o mână in alta, de la un minister la altul, probabil cu scopul de a li se pierde urma. În anexe la H.G.-urile respective, figurau pe liste făr’ de sfâșit, sute sau mii de astfel de imobile. Raportările privind apartenența acestora și includerea acestora in respectivele anexe semnate apoi ca primarul de primii-miniștri și contrasemnate de diverși miniștri ce făceau parte din guvernele respective s-au făcut de către niște functionari locali, mai mult sau mai puțini conștiincioși, mai mult sau mai puțin responsabili, mai mult sau mai puțin mituiți de către cei interesati, de promitenții cumpărători, adică de “afaceriștii de carne”. Inevitabil, in respectivele, hotărâri de guvern s-au strecurat și erori, de nimeni corectate ulterior. De exemplu, in liste au fost cuprinse și imobile (terenuri) care nu se aflau in proprietatea statului ci erau, de cãnd pământul in proprietate privată. Nu pot să știu sigur cãte astfel de greșeli voite sau nu s-au strecurat in H.G.-uri, dar de un caz știu foarte sigur și la acela o să mă refer. Evident că nu-i pot acuza pe prim-miniștri, pe miniștri, pe demnitari, pe parlamentari sau pe funcționarii publici care au semnat sau au contrasemnat “ca primarul” respectivele H.G.-uri, O.U.G.-uri și chair și o Lege continãnd anexe cu greșeli, evident că nu-i pot acuza că ar fi responsabili cu comiterea unui fals fiindcă ar fi fost de-a dreptul imposibil ca aceștia să poată verifica o listă de imobile conținând câteva sute de poziții. Însă, pot afirma fără să mă înșel că responsabilitatea pentru comiterea acestor erori grosolane strecurate în Anexe revine în întregime salariaților de la aceea dată ai instituțiilor din județul Satu Mare, care (influențati probabil și de anumite persoane de “bună-credință”, dar extrem de interesate pentru ca să obțină foloase necuvenite în scop personal din toată această afacere națională numită “privatizare”) au furnizat Guvernului României și ministerelor implicate date inexacte sau false. Sau mai intãmplat astfel de cazuri și nu puține. Nu mai prididește DNA și Justiția cu descâlcirea lor.
Pe scurt, in final, sediile și terenurile respective au ajuns in proprietatea Agenției Domeniilor Statului (A.D.S.) care a început să le scoată la mezat, adică la vânzare, pe niște prețuri mai mult decât modice. “Afaceristul de carne nr. 2″ a optat și dânsul pentru cumpărarea clădirii (sediului) in care și-a desfășurat activitatea profesională timp de cãțiva zeci de ani și a anunțat în consecintă A.D.S. asupra acestei intenții, una laudabilă, una capitalistă de altfel. Lucrurile s-au intâmplat in anul 2005.
Dar… și aici urmează un mic dar. Dar … afaceristul nostru a constatat (sau poate că știa de acest lucru deja de zeci de ani fiindcă nu-l putem bănui totuși de a fi foarte prost, că n-ar fi tocmai gigea) că terenul in suprafață de cca 500 mp pe care dorea să-l cumpere de la A.D.S. nu era de loc în proprietatea A.D.S. care voia să i-l vândă, deși figura ca atare intr-o listă anexă la o hotărâre de guvern de tot rahatul semnată pe post de prim-ministru de Adrian Năstase, ci se afla in anul 2005 în proprietatea tabulară a careianului X.
Terenul respectiv, era practic un “loc de casă” cumpărat în anul 1938, situat pe str. Iuliu Maniu, vis-a-vis de fosta Baie cu Aburi a orașului Carei și nu a fost naționalizat, rămãnând și pe vremea comunismului în proprietatea tabulară a careianului X.
“Ghinion”, și-a zis “afaceristul de carne nr. 2″. “Dacă mai vreau să pun mâna si pe terenul de 500 mp pe care comuniștii construiseră samavolnic, abuziv, sediul (clădirea) trebuie să recurg musai la P.C.R.” – și-a mai spus el. Adică la P.ile, C.unoșțiințe, R.elații.
Le-a găsit repede, fiindcă avea state vechi de serviciu in lumea cea cinstită a găinarilor careieni. A recurs la un vecin. El locuia la nr. 16 iar vecinul la nr. 14, evident, pe aceași stradă, despărțiti de un gard, lucru care îi făcea să se viziteze des, să socializeze mult impreună, să facă chefuri impreună, să participe cu dragoste și multă veselie la nunțile odraslelor, etc. Bref, cei doi vecini se aveau ca frații. Culmea-culmilor, ghinionul s-a spart repede, fiindcă vecinul lucra ca magistrat la Judecătoria Carei. Nu știu cine a fost de fapt “capul răutăților”, fiindcă deși îl stimez foarte mult, totuși nu pot să cred că pe “afaceristul de carne nr. 2″ l-ar fi putut duce capul și la matrapazlâcuri juridice.
Am suspiciunea rezonabilă că totuși capul răutăților juridice în această speță a fost vecinul cel bun, fiindcă lucra în branșa juridică.
Foarte rapid, după ce “afaceristul nr. 2″ a reușit să fie mandatat, adică să fie desemnat să reprezinte în instanță A.D.S., această prea cinstită și prea stimată agenție, subordonată guvernului, a intentat o actiune civilă, având ca obiect o așa numită “prestație tabulară” și a chemat în judecată pe proprietarul tabular, “cu domiciliu în loc necunoscut” al terenului “loc de casă” in suprafață de cca. 500 mp, adică pe careianul X.
Sunteți convinși, (nu-i așa?) că urmare unui noroc absolut chior, “afaceristul de carne nr. 2″ avea să se bucure sincer de faptul că cu totul și cu totul întâmplător, cu judecarea pricinii a fost însărcinat întocmai vecinul lui cel bun și prieten, adică judecătorul. Cu o nemaiponită și nemaiîntâlnită celeritate, exact în ziua în care a fost înregistrată actiunea de chemare în judecată, Judecătoria Carei trimitea o adresă oficială către Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanei Carei prin care se interesa de soarta și de adresa exactă a careianul X pentru a-l putea cita.
Răspunsul SPCLEP Carei avea să sosească și să fie inregistrat la Judecătoria Carei după exact trei săptămâni, dar era ambiguu, nu conținea nici o informație utilă, ba dimpotrivă, cerea furnizarea unor date suplimentare pentru eventuala continuare a investigațiilor. Judecătorul însă nu a fost curios, nu a mai revenit, a lăsat baltă orice altă incercare de citate legală a careianul X. Într-un exces de zel de admirat, mandatarul A.D.S. publică in ziarul de circulație mondială chemarea în judecată a careaianului X, cel cu domiciliul in loc necunoscut, dar fără nici un rezultat. În final, la exact 26 de zile de la inregistrarea cererii de chemare in judecată, cu părțile lipsă, în singura ședință de judecată care a avut loc pe durata celor stupefiante 26 de zile scurse de la începerea procesului având ca obiect “prestație tabulară”, judecătorul insărcinat cu soluționarea pricinii pronunță sentința.
Fac paranteza de rigoare. Careianul X nu avea domiciliul aflat într-un loc necunoscut. Îl avea íntr-un loc foarte bine cunoscut, foarte precis localizat și anume pe aleea principală, aproape de intrare și înainte de capela mortuară, al doilea mormânt pe dreapta, din cimitirul Mesterreszi. Iși dormea acolo foarte liniștit somnul cel de veci deja de 46 de ani, la data desfăsurării procesului, nu putea auzi nici apelurile sau citările judecătorului sau ale lucrătorilor din cadrul SPCLEP Carei, nu putea citi chemările în judecată publicate în ziarul de circulație mondială și internațională numit GN-V fiindcă administrația cimitirului Mesterreszi a neglijat să le facă abonament la acel ziar decedaților și nu putea ridica nici lespedea grea cu care ii era acoperit mormântul pentru ca să se deplaseze până la sediul Judecătoriei Carei și să participe la sedințele de judecată in care era târât ca și pârât de Agenția Domeniilor Statului București.
Ghinionul careianului X.
În aceste condiții, judecătorul însărcinat cu judecarea pricinii, convins de faptul că și-a făcut perfect treaba pentru care era plătit cu aproape 100 de milioane de lei vechi pe lună și a pronunțat sentința în favoarea Agenției Domeniului Statului, a constatat dreptul de proprietate al reclamantei A.G.S. asupra terenului în suprafață de cca. 500 mp și a dispus înscrierea in C.F. Carei a terenului în favoarea A.D.S.
Ulterior, după aproape doi ani, “afaceristul de carne nr. 2″ a cumpărat terenul respectiv de la A.D.S. plătind o sumă modică și semnând (se putea altfel?) contractul de v-c cu penalul senator numit Tanczos Barna, pe vremea aceea președintele in funcție al A.D.S. (acum senatorul se afla cazat la Beciurile Domnești – sau cel putin așa sper, dar doar pentru binele lui).
Ce să mai comentez? N-ar mai trebui să comentez absolut nimic. Scriu doar câteva vorbe pentru cei care n-au absolut de loc cunoștiințe juridice. Nu există tupeu, neobrăzare, mojicie, jigodism mai mare în lumea asta din partea unui “afacerist de carne, chiar dacă este nr. 2″ precum și din partea unui judecător, decât să chemi in judecată pe cineva, adică pe careianul X, despre care toată lumea din Carei, inclusiv cei doi nesimțiti, știa foarte bine că nu mai este în viață de 46 de ani. Nu poți acționa in justiție, nu este legal și nu poți chema în judecată pe cineva care nu mai are trup pe acest pământ ci eventual, doar un suflet în ceruri. Este inuman să faci așa ceva, este inuman ca tu, judecător, să hotărești intr-o astfel de speță. Dacă o faci, nu dovedești altceva decât că ai caracterul unui porc odios. Să deposedezi pe cineva de bunul lui, la 15 ani de la căderea comunismului, mai ales atunci când nici comuniștii n-au îndraznit să-l deposedeze, este ceva abominabil, execrabil și cei doi careieni amintiți în acest caz au un caracter de tot rahatul. Ăsta este și motivul pentru care îi supun acum și aici fără nici o milă aprobiului opiniei publice. Să le crape pe loc nenorociților obrazul de rușine indiferent de cât l-ar avea de gros.
Cred că este cu totul inutil să vă mai spun că vecinul “afaceristului de carne nr. 2″, magistratul care a trântit fără nici o jenă, fără nici un pic de rușine, intr-un mod lamentabil, acest proces, cel care a avut neinspiratia nețărmuită să pronunțe o sentință impotriva cuiva care era decedat deja de 46 de ani, nu este nimeni alta decât distinsa doamnă judecătoare Bara Ana, azi pensionară.
Morala. Știți cumva de ce ingrediente avem nevoie pentru a prepara o poveste credibilă despre mafia careiană a retricedărilor? Raspunsul este cât se poate de simplu și de clar: avem nevoie de niște găinari lacomi și ordinari lipsiți de scrupule cum sunt afaceriștii nr. 1 și nr. 2, de niște magistrati proști, necinstiți, coruptibili sau corupți, de demnitari locali ciubucari și avizi de mită (vezi de exemplu cazul Marian Vanghelie, cazul Mazăre, cazul Pinali, cazul Vâlcov, etc. și lista ar putea continua tot așa cu primarii și un politicienii de vârf sau cu cei locali cam până la numărul de ordine 3-4.000 – asta din păcate!). Simplu și ieftin ca braga.
Nu vă oprește nimeni ca in scopul aflării adevărului să adăugați propriile Dvs. relatări despre cazuri careiene mult mai relevante, dar veridice. Poate că veți contribui și Dvs în acest fel la stãrpirea caracatiței care începe să ne sugă sângele și să ne sufoce.

Să auzim numai de bine și să ne iubim ca frații!

de adrian la 14 februarie 2016 - 23:06

da la asociatia cu maidanezii nu au fost probleme domnule primar? toate merg ca unse peacolo? activistul de partid se pricepe…

de politichie la 3 aprilie 2016 - 10:14

La etatea dumneavoastra domnule Maries e pacat ca va bateti joc despre niste copii care inseamna azi Victoria Carei…E vorba despre o echipa de juniori care joaca la seniori si care din pacate ieri ne-a dezamagit…dar si asta face parte din joc…dar curajul de a juca totusi cu o echipa de profesionisti cum este cea a Olimpiei unde sunt jucatori platiti si cu 10000 de lei lunar comparativ cu acesti baieti care sunt platiti cu 0 lei este un aspect de luat in seama…De cat sa te bati cu cei mici si sa crezi ca esti bun mai bine mai iei cate un ,,bobarnac”peste cap si incerci sa pasesti inainte.Nasol ca legati mereu mizeria-politica de sport…Si copiii de care vorbim nu erau nascuti in comunismul multilateral dezvoltat s-au nascut la sfarsitul anilor 90 intr-o democratie luminata pastorita de o clasa politica canceroasa…