Pagina principala / Administratie locala / Soarta unui sat românesc sub administraţia UDMR Carei

Soarta unui sat românesc sub administraţia UDMR Carei

Satul Ianculeşti ce aparţine de UAT Carei  nu a beneficiat în ultimii ani de niciun  proiect  care să aducă un trai decent  locuitorilor ce plătesc taxe şi impozite către primăria Carei. De facilităţi nici nu mai vorbim.

Nu există transport în comun, nu există  străzi asfaltate , unele sunt doar de pământ şi ce e cel mai tragic este că este pus în pericol  viitorul cultural al comunităţii de moţi din Ianculeşti prin delăsarea administraţiei locale în ce priveşte  renovarea şi întreţinerea Căminului Cultural.

Aşa arată la ora actuală un Cămin Cultural din satul Ianculeşti ce aparţine de UAT Carei.

Nici clădirea şcolii nu este  întreţinută pentru a proteja imobilul ce ar putea fi foarte bine folosit şi în alte scopuri decât cele educaţionale.

La ora actuală, comunitatea de moţi nu beneficiază de niciun spaţiu  adecvat pentru desfăşurarea de activităţi culturale, pentru întâlniri ale pensionarilor sau o activitate socială. Nu ai unde să faci o nuntă în sat!

Ce este curios este că  toate problemele pe care le întâmpină  moţii din Ianculeşti sunt politizate de conducerea mun. Carei.  Cel mai elocvent exemplu în acest sens este cel al construirii capelei mortuare. Primul proiect initiat în acest sens a aparţinut liberalilor careieni fapt ce a deranjat administraţia UDMR până la a vota împotriva acestuia deşi ar fi scutit banii publici pentru proiectul tehnic oferit de liberali.

Alianţele politice de la vremea respectivă  au împiedicat şi împiedică în continuare dezvoltarea acestui sat doar pentru că tânărul delegat sătesc nu face parte din această alianţă. Jocurile de culise ale politichiei ridicate la rang de lege în administraţia careiană lovesc direct în viaţa satului Ianculeşti.

An de an, delegatul sătesc   se confruntă cu probleme pentru obţinerea aprobării organizării Zilelor Iancului, manifestare culturală ajunsă la cea de XVII-a ediţie.

Presiunile sunt mari şi nu au nimic a face cu intersul obştii săteşti. Drumuri de pământ pe care  nu intră maşina de salubritate ,  lipsa containerelor individuale sau preluarea lacului în administrarea  primăriei UDMR Carei duc la situaţii de neimaginat. În accepţiunea primăriei Carei, locul de staţionare al maşinilor ce sosesc la lac nu este considerat parcare…..doar pentru a nu da socoteală că  parcarea a fost construită pe păşunea satului.

Între timp, angajaţi din primărie  au  efectuat demersurile necesare pentru a scoate acel teren din suprafaţa de păşunat şi a nu mai intra sub incidenţa legilor ce nu permit  inginerii constructive  de  interes  secvenţial.

Câte lacuri de agrement sau de relaxare aţi văzut în ţară ca să fie împrejmuite cu sârmă ghimpată cum este la Ianculeşti? Nimic nu este precupeţit de actuala administraţie de care aparţine satul pentru a face viaţa locuitorilor un calvar. Până şi sămânţa dezbinării şi a incitării dintre membrii comunităţii de moţi a fost  aruncată cu sârg pe diferite canale atent alese. Un loc de muncă oferit  unui tânăr  şi încurajarea practicării de activităţi turistice  nedeclarate sunt doar parte din arsenalul folosit.

Doar atenţia sporită a sătenilor a făcut ca peste 10 hectare de păşune să nu fie transformate de primăria Carei în teren de agrement cu dedicaţie exactă…..Nu au trecut decât puţin peste 60 de ani de la ocuparea Ardealului de trupele hortiste care  „au vânat”  şi sătenii din Ianculeşti ce au fost nevoiţi să plece în refugiu pe unde au văzut cu ochii pentru a-şi proteja familiile. Mai trăiesc încă din cei ce au trecut prin acele experienţe …şi  nu au scăpat încă de sentimentul de teamă legat de acapararea agoniselii lor.

Pentru ei, gardul de sârmă ghimpată din jurul lacului are alte semnificaţii.

Şi uite aşa se poate distruge paşnic un sat  de români de către o administraţie  cu primar şi viceprimar de la UDMR. Investiţii zero, lipsă transport în comun către oraş, lipsă televiziune prin cablu ca să vadă programele TV  locale, greutăţi pentru acces la internet, fără apă curentă şi canalizare, fără Cămin Cultural. Cireaşa de pe tort o reprezintă includerea satului Ianculeşti în prima zonă de impozitare a mun.Carei. Cel mai scump impozit pe teren agricol se plăteşte în satul Ianculeşti ce aparţine de UAT Carei.

Buletin de Carei

 

comentarii