Pagina principala / Istoric / Uriaşii din Hotoan

Uriaşii din Hotoan

Buna noastră soţie, Doina, profesor de  biologie, în exerciţiul său profesional a scos pe tărâmul cunoaşterii şi al activismului social stoluri şi stoluri de absolvenţi. Parte din aceştia au beneficiat de servituţile sale nu doar la materiile înseriate disciplinei biologice, cât şi în calitatea de îndrumător spiritual, întru civism, moralitate,şi bune deprinderi conferite cu dragoste de la catedra de dirigenţie. Aflată la senectute, culege de acum recunoştinţa pruncilor ce prestează social pe cele mai diversificate nivele. Unul din aceştia, Dr. Viorel Ciubotă, cercetător ştiinţific la Muzeul Judeţean Satu Mare, nu calcă în oraşul în care şi-a desăvârşit studiile liceale, fără a face cuvenitele gesturi de plecăciune în faţa dirigintei sale. Au fost ocaziile în care aflând că noi consortul profesoarei sale avem rădăcinile paterne şi materne în două mici aşezări ale Sălajului istoric, astăzi componente ale judeţului Satu Mare, localităţi ale căror evenimente istorice fac obiectul cercetării ştiinţifice ale instituţiei în care lucrează, drept care nu vine cu mâna goală. Astfel că primim o seamă de articole, fotocopiate, cărţi sub semnătură proprie, ce propun opiniei publice sătmărene, trecutul eroic al unor localităţi precum şi prestaţii ale trecuţilor militanţi ai locului ce potrivit menirii muzeului trebuie să rămână în conştiinţa publică.

Astăzi ne vom ocupa de satul Hotoan, locul naşterii părintelui nostru învăţătorul Valeriu .  Informaţiile ne parvin din articolul „Aspecte ale mişcării memorandistice din judeţul Satu Mare (1892-1894” semnat de Dr. Viorel Ciubotă şi publicat în „Studii şi Comunicări” IV, publicaţie, ce apare sub egida Muzeului din Satu-Mare. Facem acest gest întrucât aveam de îndeplinit, cuvântul părintelui nostru, de dinainte de plecarea în veşnicie. „/Când drumurile vieţii vă vor purta, să zicem cu trenul, (n.n. pentru că în acei ani nimeni nu se gândea că vor veni vremuri în care mişcarea pe căile patriei s-ar putea face şi cu alte mijloace de transport), când veţi trece prin Halta Hotoan, să ieşiţi la geam şi să îmbrăţişaţi cu privirea satul!” /Hotoanul!

Localitate în care, între secole, activau două personalităţi cu vederi progresiste, luptători îndârjiţi pentru cauza naţională română, îi numim pe preotul de bună memorie istorică, Vasile Pătcaşiu, printre altele autor al unei extinse monografii a localităţii Hotoan, (300 pagini olografe) lucrare prin care îşi devoalează spiritul de mare patriot român şi dragostea  faţă de vatra în care s-a născut, a cărei istoricitate îi crea imbolduri întru scris, personalitate care în acei ani conducea  o formaţie corală sătească, formaţie ce în 1nul 1919 avea să facă serviciile de protocol a primirii în gara Carei a Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria, şi în ordine pe învăţătorul Teodor Medan.

Datorită osârdiei acestor doi  români, uriaşi, Hotoanul îşi înscrie numele prin petiţii şi proteste semnate de  numeroşi săteni privitor la susţinerea memorandului şi dezavuarea măsurilor de prigonire ale căpeteniei Mişcării Memorandiste, preotul de Siseşti Vasile Lucaciu. Memorandumul, a fost un eveniment istoric major, al luptei poporului român transilvănean ce îşi propunea încunoştinţarea Curţii de la Viena privitor la abuzurile învecinate cu crima pe care le comiteau, diurn, prepuşii guvernului de la Budapesta, entitate administrativă aliată întru administrarea imperiului de către Curtea de la Viena, printre alţii şi împotriva majorităţii române transilvane.

Fruntaşii comunităţii române, în fruntea căreia se afla preotul din Siseşti, Vasile Lucaciu, au gândit că dacă atrocităţile minorităţii ungare, investită cu a fi purtătoare de cuvânt al Tronului de la Viena, în Transilvania, vor fi aduse la cunoştinţă împăratului înverşunarea cu care era oprimată  românimea va cunoaşte o oarecare ameliorare. Numai că la stăruinţa guvernului de la Budapesta, deşi actul colector al suferinţei românilor datorat practicilor abuziv criminale ale prepuşilor unguri ai împărăţiei a fost predat tronului, împăratul n-a catadicsit să i-a cunoştinţă de conţinutul său. În rândurile ce urmează ne propunem să evidenţiem pe de o parte, activismul lui Vasile Pătcaşiu, întru configurarea conţinutului memorandului, precum şi participarea obştei săteşti hotoanare la mişcarea memorandistă.

Autorul articolului „Aspecte ale mişcării memorandiste …” Dr. Viorel Ciubotă, îşi începe demersul cu informaţia: „Gavril Lazăr de Purcăreţi, Constantin Lucaciu, Vasile Păcaşiu ş.a. s-au întâlnit de mai multe ori în casa lui Gavril Barbu din Mocira, unde împreună cu Vasile Lucaciu, şi alţi militanţi ai mişcării naţionale, au purtat discuţii în vederea definitivării conţinutului memorandului ce trebuia înaintat împăratului.”În continuare propune evenimentele lunii ianuarie 1892, în sensul că în 21-22 ianuarie 1892 era programată şi s-a desfăşurat o „Conferinţă Generală” la Sibiu, iar ca lucrări pregătitoarea Comitatului Satu-Mare, la 14 ianuarie o adunare la Seini, în cadrul căreia s-au ales delegaţii pentru participarea la conferinţa de la Sibiu.

La 3-14 ianuarie are loc adunarea de la Tăşnad, la lucrările căreia au fost nominaţi delegaţii pentru conferinţa Generală de la Sibiu, între care regăsim pe Andrei Cosma, proprietar din Supuru de Sus, şi Vasile Pătcaşiu, preot în Hotoan. În mai 1892 se formează o delegaţie de peste 300 persoane care au mers la Viena în vederea predării memorandului la Curte Imperială. Din delegaţie a făcut parte şi Ioan Bran, străbunic  matern al nostru şi apropiat a Tribunului lui Avram Iancu Ioan Buteanu mare proprietar din Unimăt.

După întoarcerea delegaţiei de la Curtea Imperială, pătura ungarofonă năimită cu demnităţi locale de către Guvernul de la Budapesta, organizează represalii împotriva conducătorilor mişcării naţionaale, din rândul cărora reţinem; devastarea locuinţei de la Turda a lui Ioan Raţiu, acte de samavolnicie la Şimleul Silvaniei, Arad ş.a. Faţă de aceste netrebnicii populaţia română ridică vocea: „… locuitorii din Unimăt, îşi manifestă revolta în raport cu actele de la Turda, şiŞimleu, exprimându-şi recunoştinţa faţă de prestaţia delegaţiei ce a predat memorandul la Curtea Imperială”.

Locuitorii din „Pir, Păţeluşa şi Sărvăzel declară: „ …susţinem progamul naţional, neştirbit; recunoaştem Memorandul de al nostru făt; salutăm cu bucurie paşii făcuţi de deputaţiunea trimisă la Viena şi cu suflet, cu trup şi fără rezervă ne alăturăm lângă cei de sub drapelul veneratului conducător al naţiunii noastre Dr. Ioan Raţiu”. „Românii din Iojib în frunte cu Constantin Lucaciu, îşi exprimă pentru Dr. Ioan Raţiu tributul de recunoştinţă şi sinceră mulţumită, şi să-l gratulăm la ţinuta-i română şi bărbătească ce pururi a dovedit şi arătat, pentru şi în cauzele , adevărat româneşti.” „Din Hotoan, unde activau preotul Vasile Pătcaşiu şi învăţătorul Teodor Medan, doi dintre cei mai activi participanţi sătmăreni la evenimentele din 1892-1894, „Tribuna” publica o Declaraţiune în care se exprima deplina adeziune pentru Comitetul Partidului Naţional care a prezentat Memorandul la Viena, îndeplinindu-şi „numai mandatul primit la adunarea generală a reprezentanţilor tuturor alegătorilor români … Acest pas îl aprobăm întru toate şi ne declarăm solidari cu cele săvârşite în această acţiune.” Se pun la cale represaliila adresa Dr. Vasile Lucaciu. I se intentează două procese, la Debreţin este acuzat de „Defăimarea statului maghiar” şi „Aţâţare prin presă împotriva unei naţionalităţi”, ca urmare a redactării „Circularei convocatoare” pentru pregătirea memorandului. La proces au participat cca 70 persoane venite din comunele de prin Sătmar, Sălagiu, Dăbâca şi Bihor, pentru a asista„la lupta ce vrednicul preot al Siseştilor  a susţinut-o cu împilatorii noştri!” La banchetul desfăşurat în saloanele hotelului „Bika” cu o participare de 60 persoane au toastat Constantin Lucaciu, Vasile Păcaşiu şi Antoniu Băliban. Notă:Antoniu Băliban, antecesor colateral al nostru. Născut la 31 mai 1867 în comuna Cig, căsătorit cu: Mătuşa noastră cu rang de bunică, Terezia:fiică a străbunicului Ioan Bran, proprietar din Unimăt; soră a bunicului nostru matern, Vasile Bran, proprietar din Ţeghea.

ÎmpotrivaDr.Vasile Lucaciu , la insistenţele guvernului maghiar, episcopul greco-catolic de Gherla, Ioan Szabo a dispus măsura administrativă de suspendare a dreptului de a mai profesa preoţia. Cu referire la această măsură Vasile Pătcaşiu spunea „..- suspendarea este o trădare a cele mai sfinte cauze naţionale”, mai precizând „că poporul se simte vătămat în conştiinţa sentimentelor sale de stimă, iubire şi recunoştinţă faţă de cei ce se luptă cu dezinteresare întru apărarea cauzelor sale bisericeşti şi naţionale”. La 25 octombrie 1892 locuitorii dinHotoan pun în circulaţie o „Declaraţiune”în care spun „ Că politica profesată cu zel admirabil şi abnegaţiune de Dr. Vasile Lucaciu este politica noastră şi direcţiunea urmată de de dânsul este unica şi singura mântuitoare pentru poporul românesc”. Cu privire la hotărârile de la Siseşti „ …primim de ale noastre conclusele aduse acolo”.

În „declaraţiune” se protesta şi împotriva suspendării dreptului de a sluji la altar a marelui român care a fost preotul Vasile Lucaciu. La 13 mai 1893 Vita Şandor procuror general la Cluj, a „deschis acţiunea penală împotriva tuturor membrilor Comitetului Central Român. Românii răspund la această măsură „prin organizarea conferinţei extraordinare a Partidului Naţional Român de la 23-24 iulie 1893 prin „cea mai grandioasă conferinţă la care participă 216 delegaţi între care Constantin Lucaciu; Gavril Lazăr de Purcăreţi; Vasile Pătcaşiuş.a. Vasile Pătcaşiu: „Prin procesul de la Cluj era (n.n. a fost) Împrocesuată însăşi naţiunea română din această patrie, a cărei existenă este ameninţată cu nimicire:” Ziarul „Budapest Hirlap” din 9 martie 1894 scria: „toate comunele din judeţulSătmar sunt năpădite de preoţi şi învăţători valahi, care prin cuvinte frumoase şi tot felul de promisiuni agită populaţia valahă!” Românii din Hotoan printr-un document semnat de 156 persoane, declarau că –„pâra ce s-a ridicat contra Comitetului Naţional pentru memorandul făcut şi dus la Viena, este pâra ridicată în contra tuturor românilor din această ţară” iar în continuare că doresc conducătorilor împrocesuaţi:”putere şi virtute” în „ lupta grea pentru drepturile poporului român:”

La procesul de la Cluj participă şi o delegaţie din care a făcut parte: Antoniu Băliban şi Vasile Pătcaşiu iar alţii, o delegaţie condusă de către vicarul Silvaniei, Alimpiu Barbulovici. „Vasile Pătcaşiu participant în calitate de reprezentant al preoţimii din tractul protopopesc Tăşnad-Sărăuad, a lăsat o însufleţită descriere a evenimentelor petrecute la Cluj”

Bibliografia avută în vedere de autor (Dr.Viorel Ciubotă)

I.Moga: Scrieri istorice 1926-1946- Arhiva Muzeului Judeţean Satu-Mare, fond memorandişti sătmăreni. Protocolul oficios al Parohiei Hotoan de la an 1890-1894, inv. Nr. 12290 fr. 14 Fragmente din acest protocol au fost publicate în: I. Ardeleanu senior „Oameni din Sălaj2 Zalău, 1938, pag. 201-205 şi în Gazeta Sălajului nr. 20, 21, 23, 25, din 1937.

28 iunie 2016

Tiberiu Vanca