Pagina principala / Timp Liber / Floriile. Intrarea Domnului în Ierusalim

Floriile. Intrarea Domnului în Ierusalim

In fiecare an, cu o săptămână inainte de ziua Paştelui, se serbează Floriile. Această sărbătoare simbolizează intrarea in Ierusalim a Domnului Iisus Hristos, care, intors din cetatea Efraim, hotărăşte să meargă in oraşul sfânt. Oamenii l-au intâmpinat cu flori şi ramuri inverzite, intinzând in calea lui chiar şi hainele lor.

Se pare că denumirea populară a sărbătorii vine şi de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care s-a suprapus intrarea Domnului in Ierusalim. Tot de la Flora vine şi semnificatia de renaştere a naturii, insă potrivit specialiştilor, cel mai mult primează semnificaţia creştină a evenimentului.

Floriile – date istorice

Primele menţiuni despre această sărbătoare provin din sec. IV: Sf. Epifanie, ii atribuie două predici, iar pelerina apuseană Egeria (sau Etheria), descrie modul cum se sărbătorea această duminică la Ierusalim spre sfârşitul secolului IV.

In vechime, Duminica Floriilor era numită şi Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că in această zi catehumenii mergeau cu toţii, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să inveţe Simbolul credin­tei. Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, in cinstea ei impă­raţii acordau graţieri. După un obicei străvechi, menţionat chiar in sec. IV de către pelerina Egeria şi generalizat in toata Biserica creştină, se aduc in biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate şi impărţite cre­dincioşilor, in amintirea ramurilor de finic şi de măslin, cu care multi­mile au intâmpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfală in Ierusalim şi pe care noi le purtăm in maini ca semn al biruintei impotriva morţii.

Potrivit traditiei, atât la Bizant, cât şi la curţile domneşti din Tările Ro­mâneşti, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu multă solemnitate. Luau parte impăraţii (domnii) cu demnitarii lor, cărora li se impărţeau făclii aprinse ca şi la Paşti.

In seara acestei duminici incep in biserici frumoa­sele slujbe ale deniilor din săptămâna Sfintelor Patimi. Tot in această zi işi serbează onomastica cei care au nume de flori.

Obiceiuri de Florii

In ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, structurat după modelul colindelor, dedicat unei zeităţi a vegetatiei numită Lazăr sau Lăzărica.

Ramurile de salcie din această zi, intruchipează simbolul castităţii şi al renaşterii anuale a vegetatiei, un substitut fitomorf al zeiţei Flora, dar şi ramurile cu care a fost intâmpinat Iisus la intrarea sa in Ierusalim.

Pentru buna desfăşurare a sărbătorii, cu o zi inainte se strâng ramuri de salcie inmugurită, se leagă in snopi şi se duc la biserică pentru a fi sfinţite de preot. După sfinţire ramurile numite „mâţişori” sunt luate acasă de către credincioşi pentru a impodobi cu ele icoanele, uşile ferestrele, intrările in grajduri sau pentru a le pune la fântâni şi la streşinile caselor. Femeile mai obişnuiesc şi astăzi să le infigă pe straturile proaspăt semănate, să le pună in hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte.

Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an fiind folosite la tămăduirea diferitelor boli. In scopuri profilactice, oamenii se incing cu „mâţişorii” sfinţiţi, pentru a nu-i durea mijlocul. De Alexii, când se scot stupii de la iernat, bucovinenii aşează pe buduroaie mănunchiuri de „mâţişori” pentru a-i purifica şi pentru a-i incârca de mână. „Mâţisorii” sunt folosiţi, insă, şi in vrăji sau descântece. Ramurile păstrate la icoane se pun pe foc vara, in momentul in care incepe vreo furtună, sau se aruncă in curte când incepe să bată grindina.

Floriile şi Semnificaţia salciei

Salcia care era dusă la biserică trebuia să aibă mugurii desfăcuţi. In cazul in care vremea fusese neprielnică pentru inmugurire, atunci crengile de salcie erau puse in apă cu cel puţin o seară inainte de a fi duse la biserică.
Exista şi obiceiul lovirii uşoare cu crenguţa de salcie. Părinţii işi loveau uşor cu ramurile de salcie copiii, spunând: „Bătaia salciei, să fii sănătos ca aceasta!“

Salcia era pusă şi in apa in care se imbăiau copiii.

Mugurii de salcie erau consideraţi vindecători. Cei care mâncau muguri de salcie, scăpau de friguri şi de alte boli. Mugurii de salcie erau introduşi in aluatul pentru pâine. In popor, exista credinţa că salcia sfinţită aruncată in foc, poate ajuta in cazul unui incendiu. Cu salcie sfinţită, inmuiată in agheazmă, erau stropite atât casele oamenilor, cât şi incăperile unde stăteau animalele, pentru a fi ferite de lucrarea duhului necurat.

Tradiţia mai spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi in prima zi de Paşti…

Buletin de Carei urează La Mulţi Ani! tuturor  ce poartă nume de flori.