Pagina principala / Cultura Invatamant / Un specialist în pedagogie: Copiii trăiesc un calvar într-un sistem retardat

Un specialist în pedagogie: Copiii trăiesc un calvar într-un sistem retardat

„Un elev care are nevoie de o a doua şcoală, după ce se întoarce de la şcoală, acela este un copil nenorocit“, arată prof.dr. Constantin Cucoş. Directorul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic foloseşte termeni duri precum „calvar“, „sistem închistat, retardat“. „Dar a obliga pe cea mai mare parte a elevilor (…), să suporte un astfel de calvar, este una dintre cele mai mari perversităţi ale învăţământului românesc“, consideră prof. Cucoş.

Prof. dr. Constantin Cucoş, director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic (DPPD) din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi şi unul dintre cei mai apreciaţi specialişti în pedagogie din ţară, crede că nevoia de meditaţii pentru a trece de examene „apare şi înfloreşte când sistemul de învăţământ este închistat, retardat, modelat după principiile unei selectivităţi constrân­gătoare ce ajunge să altereze tot ce se întâmplă în procesul clamat ca a fi educativ“. Astfel, afirmă Constantin Cucoş, sistemul de educaţie românesc este atât de prost dimensionat încât nu reuşeşte să răspundă propriilor exigenţe. „Elevul vine la şcoală şi învaţă, dar nu tot, îi mai rămâne un «rest» ce trebuie deprins altundeva, cu altcineva. Exigenţele la unele examene sunt mari, peste puterea sistemului de a le activa direct, în şcoală, în conformitate cu probe de testare a nivelului competenţelor elevilor. În plus, se tot inventează «portiţe» şi zăgazuri selective aşa, ca să ne aflăm în treabă, şi a demonstra, celor din exterior, cât de serioasă este învăţătura. Un sistem de învăţământ care secretează aşa ceva se descalifică prin el însuşi, demonstrând, astfel, cât de «bun» e, care e altitudinea valorii lui. Un elev care are nevoie de o a doua şcoală, după ce se întoarce de la şcoală, acela este un copil nenorocit. Iar şcoala respectivă nu-i deloc şcoală“, afirmă directorul DPPD.

Specialistul în pedagogie vorbeşte însă despre nevoia majorităţii de a se pregăti suplimentar în afara şcolii, acesta men­ţionând că nu trebuie văzută cu ochi răi orice formă de meditaţie. Astfel, în cazul elevilor supradotaţi, a celor cu talente deosebite sau anumite înclinaţii, pregătirea suplimentară este de dorit. „Un viitor pianist, matematician, sportiv etc. ar avea nevoie de ceva sprijin de acest tip. Dar a obliga pe cea mai mare parte a elevilor, cel puţin în anumite momente, precum trecerea de la un ciclu şcolar la altul, să suporte un astfel de calvar, este una dintre cele mai mari perversităţi ale învăţământului românesc“.

„Fetişizarea examenului este o mare prostie“

Un alt mare defect al sistemului de învăţământ românesc este şi goana după „meritocraţii abstracte“, după cum le numeşte Constantin Cucoş, iar profesorii nu iau în calcul că lucrează cu persoane vii, dinamice, şi încearcă să stabilească „valoarea“ unei persoane printr-o examinare care are loc într-o anumită zi, la o anumită oră, fără a mai lua în considerare, sau foarte puţin, meritele sale anterioare sau dispoziţia din acel moment.

integral pe ziaruldeiasi.ro