Pagina principala / Istoric / Careienii şi Marea Unire de la 1918

Careienii şi Marea Unire de la 1918

Sărbătorim în acest an 100 de ani de la Marea Unire  a românilor. Unirea de la 1 Decembrie 1918 este considerat a fi evenimentul principal al istoriei României moderne, consfințind îndeplinirea dezideratului locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea țarilor române (în acest caz a Transilvaniei cu România după ce anterior, Moldova și Muntenia au creat România).

Ziua de 1 Decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989  Ziua Naţională a României.

In aparitia editorială din 1997, O istorie sinceră a poporului român,autorul Florin Constantiniu surprinde  cel mai bine adevărul despre actul Marii Uniri de la 1918.

“..Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. […]

Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. […]

Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional.[…]

O necesitate istorică – naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional – s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.”

Pe fundalul crizei de autoritate provocată de finalul războiului, în cursul lunilor noiembrie și decembrie ale anului 1918, se constată o cristalizare rapidă a unor forme de organizare politică şi administrativă ad-hoc. Cele două forme tipice ale unei asemenea organizări au fost consiliile locale, care urmau să conducă administraţia locală şi gărzile naţionale, destinate a asigura ordinea publică, averea publică şi particulară.

În comitatul Satu Mare, ca, de altfel, în întreaga Transilvanie, ele reprezentau viitoarele instituţii de stat. În părţile sătmărene, numărul membrilor consiliilor naţionale era între 19-75 de persoane, în funcţie de mărimea localităţilor. În cele 71 localităţi unde s-au înfiinţat consilii naţionale, s-au ales 914 membri. Din punct de vedere al reprezentării sociale sau al categoriilor sociale, 144 erau intelectuali (preoţi, învăţători, avocaţi, notari), 777 ţărani şi 10 din alte categorii (meseriaşi şi negustori). Se constată prevalenţa elementului ţărănesc, peste 80 % din totalul membrilor.

Cele 44 de gărzi naţionale, înfiinţate în tot atâtea localităţi, cuprindeau un număr de 751 membrii, fiecare gardă având între 12-15 persoane. Ele erau conduse de subofiţeri sau ofiţeri români demobilizaţi de pe front sau de fruntaşi ai satelor.

In aceasta perioada,in data de 18 noiembrie,comunele româneşti aparţinând plăşii Carei au ţinut o mare adunare populară în sala mare a primăriei Carei, în cadrul căreia s-au constituit „Consiliul Naţional Român” al plăşii Carei ca şi consiliile naţionale române comunale.

Detalii despre  desfăşurarea adunării aflam de la Viorel Ciubotă,in cartea  Vicariatul naţional român Carei, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1997, pp.83-85.

^„” Poporul intonează imnul naţional român. După intonarea acestuia, convocatorul adunării, arhidiaconul Romulus Marchiş deschide adunarea invitând-o să aleagă ad-hoc un preşedinte şi doi notari. Sunt aleşi ca preşedinte arhidiaconul Romulus Marchiş iar ca notari Demetriu Coltău şi Ambroziu Nicoară. Constituindu-se adunarea, preşedintele printr-o cuvântare însufleţitoare face cunoscute scopul adunării şi semnificaţia consiliilor naţionale române. După aceasta, adunarea depune jurământul de credinţă faţă de Consiliul Naţional Român Central, textul jurământului fiind citit de preotul Cornel Abrudan din Resighea.

După aceasta se constituie „Consiliul Naţional Român” în felul următor: preşedinte – arhidiaconul Romulus Marchiş, vicepreşedinte – avocatul dr. Cornel Pop, notar – Demetriu Coltău, administratorul băncii ”Bihoreana”, membri: George Mureşan protopop în Moftinu Mic, Alexiu Pop protopop în Sanislău, Andrei Bogdan protopop în Portiţa, Cornel Bogdan preot în Resighea, Ambroziu Nicoară învăţător, Alexandru Săucan casierul sucursalei băncii ”Bihoreana”, Valentin Vanca mecanic şi locuitorii Vasile Mocanu din Dindeşti, Ioan Nylvan din Andrid, Iosif Szabo din Istrău, Iacob Moldovan din Moftinu Mic, Iuliu Pop din Simiclăuş, Ioan Naghi din Tiream, Aurel Boroş din Portiţa, George Lang din Resighea, George F. Indre din Vezendiu, Augustin Pişcorean din Domăneşti. Sanislăul şi Ciumeştiul îşi vor comunica ulterior împuterniciţii.

arhidiaconul Romulus Marchiş

După aceasta s-au constituit consiliile naţionale române comunale, atât cele locale cât şi cele din imprejurimi; unde constituirea nu a fost realizabilă, constituirea acelora se va comunica ulterior consiliului naţional român de plasă. După aceasta dr. Ilie C. Barbul, preşedintele Consiliului Naţional Român Satu Mare, ţine o cuvăntare cuprinzătoare, în care avertizează poporul asupra primejdiei exemplului ”bolşevic”, apoi cere funcţionari români sau care vorbesc româneşte în toate ramurile justiţiei şi administraţiei, recomandă a fi sprijinit Kalnay Gyula, secretarul comitelui suprem, pentru a fi numit comisar guvernamental al comitatului în locul comitelui suprem demisionat, care intotdeauna, fără deosebire de naţionalitate, a ascultat cu politeţe toate necazurile poporului.

După aceasta, rostesc cuvântări insufleţitoare preotul Cornel Abrudan din Resighea, învăţătorul – locotenent Ioan Matei, preotul George Mureşan din Moftinu Mic, apoi dr. Cornel Pop vorbeşte, după trei ani şi jumătate de prizonierat în Rusia, despre importanţa revoluţiei şi despre marile cuceriri generate de aceasta şi socotind, pe baza dreptului la revoluţie şi autodeterminare, nedreaptă încorporarea forţată a poporului român sub jurisdicţia episcopiei de Hajdudorog şi ca participant la hotărârea adoptată în adunarea din 13 ale lunii curente ţinută la Satu Mare, care a declarat  nulă această episcopie în privinţa poporului român, nerecunoscându-i pe mai departe autoritatea, intezicându-li-se orice contact pe viitor cu episcopia de Hajdudorog, propune proclamarea unui vicaritat naţional român independent, subordonat doar Sf. Scaun apostolic de la Roma, pe durata cât se va realiza reincorporarea la vechile dieceze, având toate privilegiile care se cuvin, pe baza dreptului canonic, locţiitorilor de episcopi pe timpul cât scaunul episcopal e vacant, tuturor celor 46 de parohii româneşti, care au fost smulse din diecezele mamă şi încorporate episcopiei de Hajdudorog ca urmare a falselor intrigi promovate de putredul regim politic trecut; face apel la dragostea şi libertatea guvernului noii republici ungare; care doreşte să garanteze tuturor popoarelor din ţară libertatea religioasă şi libera dezvoltare în spiritul dragostei şi conlucrării paşnice ca şi a comunităţii de simţăminte.

Adunarea populară primeşte această propunere cu un entuziasm de nedescris şi, în acest sens, proclamă vicariatul naţional, român independent, alegând de vicar, în unanimitate, pe arhidiaconul din Carei Romulus Marchiş, căruia ii jură stimă si supunere obligatorie în chestiunile bisericeşti şi confesionale  şi indică vicarului nou ales să raporteze aceste hotărâri consiliului de miniştri a republicii ungare şi nunţiaturii apostolice în scopul recunoaşterii legale şi de drept a acestui vicariat; să-l înştiinţeze pe fostul episcop de Hajdudorog şi să emită în această privinţă o circulară către întregul popor şi cler. După cuvintele lui Dumitru Coltău, adunarea pretinde restabilirea limbii române în toate şcolile populare, restabilirea în cadrul gimnaziului local a catedrei de română şi a religiei în limba română care fuseseră suspendate iar în şcolile civile să fie înfiinţate pe seama elevilor români catedră românească.

După aceştia, s-au înscris la cuvânt localnicii Valentin Vanca şi Andrei Ilieş, care şi-au exprimat adeziunea la hotărările adoptate împotriva episcopiei de Hajdudorog, după care arhidiaconul prezident, arată în cuvântul de încheiere, că înfiinţarea gărzilor naţionale române va fi executată de ofiţeri aflaţi în subordinea căpitanului Cornel Savu, cu aportul comandamentului militar din Satu Mare, iar în final, între uralele ce răsunau aduce mulţumiri în mod public, pentru cedarea sălii de consiliu, primarului din localitate, adunarea luând sfârşit, în acordurile imnului românesc, într-o ordine exemplară.

După cum aflăm din surse competente, Consiliul Naţional Român nou înfiinţat nu are alt ţel, decât acele ţeluri pentru realizarea cărora fiecare maghiar trebuie să-şi dea sprijinul, ca fiecare cetăţean maghiar să-şi exercite în mod liber propria credinţă, şă-şi poată folosi limba naţională şi ca cetăţean egal al statului să-şi poată trăi propria-i viaţă culturală, s-o  dezvolte, ca în acest fel, pe baza comunităţii de simţăminte, de înţelegere şi iubire cetăţenească, contopindu-se într-un popor fericit, să ducem mai inainte cauza obştească a republicii populare.””

Un  alt  document,datat 28 noiembrie 1918,sub titlul Credentional, si cuprins in  *** Ioan Popescu-Puţuri, Ştefan Pascu (coordonatori principali), 1918 la români-documentele unirii, volumul IX, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 35.,ne ofera date despre deputatii alesi a participa la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

“”1918, noiembrie 28 Carăii Mari (cerc electoral).Credenţional dat de colegiul electoral Carăii Mari pentru cinci deputaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918                           

                                                                                                   Credenţional

Subsemnaţii adeverim, că în cercul electoral al Carăilor Mari din comitatul Sătmar s-au ales azi ca delegaţi ai acestui cerc dnii: Dr. Cornel Pop, advocat, locuitor în Carăii Mari; Corneliu Abrudan, paroh, locuitor în Resighea; Valentin Vanca, maşinist, locuitor în Carăii Mari; F. George Indre, econom-posesor în Vezend; aleşi cu unanimitate.

Drept-ce susnumiţii delegaţi sunt prin aceasta autorizaţi a lua parte cu vot decisive la Marea Adunare Naţională Română ce se va convoca prin Consiliul Central Naţional Român, în numele tuturor românilor din acest cerc electoral şi la alta Mari Adunări Naţionale Române, care eventual o să mai fie convocate în decursul anului acestuia ori în anul următor şi a contribui cu votul lor la deciderea asupra sorţii viitoare a neamului românesc din Transilvania, Ungaria şi Banatul Timişan.

Dat din colegiul electoral al cercului electoral Carăii Mari ţinut în ziua de 28 Noiembrie 1918.

Semnează documentul: Romul Marchiş, preşedinte; Ştefan Tăşnădan, notar; Aurel Boroş, locuitor în Portiţa; Vasile Moca, locuitor în Dindeşti; Iosif Pop, locuitor în Ciumeşti; Ioan Pop, locuitor în Carăi; Ioan Nilvan, locuitor în Andrid; Iuliu Pop, locuitor în Crasna-Simiclăuş; Ioan Nagy, locuitor în Tiream; Ludovic Tier, locuitor în Vezend; Ioan Raţiu, locuitor în Istrău; Demetriu Pop, locuitor în Sanislău.***

Mulţumim  pentru ajutorul oferit în obţinerea imaginilor şi informaţiilor domnului Claudiu Porumbăcean de la Muzeul Judeţean Satu Mare.

Daniela Ciută

preşedinte  ASTRA,Despărţământul Aurel Coza Carei

Mihai Mocan,

muzeograf  Muzeul Judeţean Satu Mare

DELEGAȚII SĂTMĂRENI LA MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ

Delegații aleși de cercurile electorale sămărene:

Abrudan Corneliu	Resighea
Apai Mihai	Medieșu Aurit
Barbu Nicolae dr.	Mocira
Barbu Ilie Carol dr.	Satu Mare
Bârlea Grigore	Prislop
Cânța Demetriu	Tăuții de Sus
Cavași Traian	Boghiș
Cărbunar Coriolan	Moftinu Mic
Cherecheș Ioan	Sânmiclăuș
Coltău Demetriu	Carei
Cupșa Domițian	Tășnad
Demian Atanasie	Negreia
Doboși Ioan dr.	Halmeu
Dobrean Ioan	Satu Mare
Donca Grigore	Uifalău (R.U.)
Donca Vasile	Amați
Dragoș Teofil dr.	Baia Mare
Filep George	Santău
Indre George	Vezendiu
Matei Ioan	Supuru de Jos
Maxim Augustin – Arhim	Bixad
Mocan Vasile	Santău
Mureșan Alexandru	Sătmărel
Mureșan George	Culciu Mare
Mureșan Teodor	Blaja
Nagy Andrei	Doba
Nilvan Aurel	Șomcuta Mare
Nistor Iosif	Homorodu de Mijloc
Pintea George	Solduba
Pocol Alexiu	Baia Mare
Pop Iustin	Gherța Mare
Pop Sever	Turț
Pop Vasile	Apa
Pop Ioan lui Nicoară	Turț
Popan Vasile	Lipău
Popp Cornel dr.	Carei
Popp Mihai dr.	Satu Mare
Pustai Vasile	Săuca
Radocea George	Șomcuta Mare
Roca Vasile	Satu Mare
Roman Tiberiu	Andrid
Rus Gheorghe	Potău
Sălăjan Vasile	Seini
Silaghi Gheorghe	Silvaș
Steer Coriolan dr.	Tășnad
Șutai Iosif	Sătmar
Tămaș Fane	Călinești
Tibil Ioan dr.	Șomcuta Mare
Vanca Valentin	Carei
Zbona Vasile	Gherța Mică

 

II. Delegați de drept

 

Pr	Berinde Alexe	Seini
Pr	Breban Alexandru	Baia Mare
Pr	Buzilă Romulus	Mădăras
Pr	Coroianu Demetriu	Santău
Pr	Cupcea Petru	Supuru de Jos
Pr	Demian Atanasiu	Negrști
Pr	Doboși Ioan	Turț
Vicar	Marchiș Romul	Carei
Pr	Ossian Pamfil	Valea Vinului
Pr	Patachi Iosif	Ardusat
Pr	Ternoven Ioan	Soconzel

III. Delegați ai Gărzilor Naționale Române sătmărene:

 

Bohățiel Coriolan dr.	Baia Mare
Gele Vasile	Turț
Schiller Alexandru dr.	Baia Mare
Tomoioagă Adrian	Bocicău

 

IV. Delegați ai Reuniunilor învățătorești sătmărene

 

Nilvan Alexandru	Șomcuta Mare
Mureșan Teodor	Blaja
Nicoară Abrozie	Carei
Raț Ioan	Istrău

 

 

V. Delegați din partea localităților

Albu Constantin	Hotoan
Alunar Demetriu	Pișcari
Ardelean Simion	Șișești
Barbul Costan	Pomi
Băliban Ioan Virgiliu	Unimăt
Betea Ion	Racșa
Bonea Ioan	Pișcari
Breban Nicolae	Cicârlău
Catrișcău Ioan	Iojib
Chiș Demetriu	Mădăras
Ciobanu Vasile	Silvaș
Cionghi Ioan	Moftinu Mic
Ciuturaș Vasile	Iojib
Cociș Teodor	Culciu Mare
Cordoș Gheorghe	Medieșu Aurit
Corodan Ioan	Medieșu Aurit
Costin Vasile	Giungi
Cristea Ioan	Valea Vinului
Cristea Vasile	Valea Vinului
Donca Ioan	Moftinu Mic
Dragoș Aurrel – Preot	Vama
Erdös Gheorghe	Iojib
Gătină Mihai	Doba
Ghergariu Leontin	Terebești
Hoban Vasile	Firiza
Ileș Ioan	Silvas
Lupan Petre	Firiza
Lupaș Gheorghe	Ilba
Marcu Simion	Cavnic
Mărcuș Ioan	Mădăras
Mihalca Ioan	Sătmărel
Mureșan Pavel	Firiza
Orha Ioan	Rușeni
Palcău Ioan	Pișcari
Pătcașiu Vasile – Preot	Hotoan
Pelle Ioan – Preot	Pomi
Pop Gheorghe	Rușeni
Pop Gheorghe	Valea Vinului
Pop Ioan	Firiza
Pop Traian	Mădăras
Pușcaș Zaharia	Firiza
Ruba Ștefan	Pișcari
Sălăjan Gheorghe	Hotoan
Sălăjan Traian	Hotoan
Tot Ludovic	Valea Vinului
Turți George	Doba
Varga Gavril	Hotoan