Pagina principala / Istoric / Dr. Victor Supuran, fiu al Silvașului

Dr. Victor Supuran, fiu al Silvașului

Satul Silvaș aparține de comuna Săuca din județul Satu-Mare. Deși mic ca suprafață și număr de locuitori, satul a dat personalități de o valoare incontestabilă. Una dintre aceste personalități este prezentată de către dr.Viorel Câmpean de la Biblioteca Județeană Satu-Mare.  După cedarea Ardealului prin odiosul Dictat de la Viena din 1940 și instaurarea terorii hortyste, dr. Victor Supuran a ajuns la Craiova unde a devenit conducător al Bilbiotecii din Craiova.

O personalitate de incontestabilă valoare, destul de puţin cunoscută în zilele noastre este dr. Victor Supuran. De-a lungul anilor ne-am străduit să îl aducem atenția cititorilor din județele Satu Mare și Sălaj. Localitatea Silvaş, unde s-a născut în 28 octombrie 1898 Victor Supuran, este astăzi componentă a comunei sătmărene Săuca, a aparţinut însă multă vreme Sălajului. I-am dedicat localității Silvaș în anul 2012 o contribuție monografică, informațiile de atunci le-am îmbogățit.
A văzut lumina zilei în familia lui Ioan Supuran şi a Oanei Silaghi, amândoi născuți în Silvaș. A fost botezat de către bunicul celei care avea să-i fie soţie, Patriciu Lobonţiu (pe atunci paroh la Silvaş), iar naşă de botez i-a fost Victoria Lobonţiu, mătuşa viitoarei soţii. Tatăl lui Victor era fiul fostului cantor-învăţător Ioan Supuran, iar mama era fiica fostului „curator şi jude comunal zelos în Tăşnad-Silvaş”, Dănilă Szilagyi. Ambii părinți făceau deci parte din familiile respectate și respectabile din Silvaș.
Victor era al șaselea copil născut în familie iar după el a văzut lumina zilei o soră pe nume Maria. A început studiile gimnaziale la Liceul piarist din Carei, le-a continuat la Beiuş, obţinând certificatul de maturitate în 28 ianuarie 1917, la acea dată fiind de altfel şi înrolat. A urmat apoi Facultatea de Drept la Cluj.
S-a căsătorit în 21 mai 1928 la Silvaş cu Maria Lobonţiu (1904-1982), fiica protopopului Ioan Lobonţiu.

Vechea familie preoţească Lobonţiu este foarte legată şi de Silvaş, dar şi de părţile Sălajului. Ceremonia a fost oficiată de mai mulţi preoţi, cunoscuţi în părţile Sălajului şi apropiaţi familiei Lobonţiu: Domițian Cupșa, Vasile Moody, Valentin Sima, Traian Trufaşiu. Un membru de renume al familiei Lobonţiu, geologul Emil Lobonţiu a fost de asemenea prezent la ceremonie. Prefect al județului Sălaj, în fotografie este așezat lângă alt prefect al Sălajului, țărănistul Ioan Ossian. Pe lângă această alăturare, politică, din imagine credem că rezultă apropierea dintre intelectuali și țărani, fruntași ai satului. Fotografiile de nuntă ne-au fost puse la dispoziţie de către dl. ing. Ioan Supuran, drept pentru care îi mulţumim şi pe această cale.
Victor Supuran a lucrat o perioadă ca „notar judecătoresc”. În decembrie 1937 ocupa funcţia de secretar general al Prefecturii Sălaj.
În timpul refugiului de după ciuntirea graniţelor României Mari, a ajuns pe plaiurile olteneşti, unde şi-a câştigat preţuirea oficialităţilor. Astfel, încă din 1940 deţinea funcţia de şef al servicului economic din cadrul Primăriei Craiova. Două dedicaţii oferite de un poet local, subordonat al dr. Victor Supuran, stau mărturie pentru afirmaţiile noastre.

Reproducem aceste dedicații; volumele se găsesc în Fondul documentar al Bibliotecii Județene Maramureș, „Petre Dulfu”, din Baia Mare.
Începând cu data de 1 noiembrie 1943, o dată cu pensionarea lui Th. Defleury, Victor Supuran este numit la conducerea „Fundaţiei Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova.

Pe 8 ianuarie 1944 este însărcinat cu conducerea efectivă a bibliotecii, fiind ajutat de cunoscuta scriitoare Elena Farago.
Activitatea continuă în cadrul instituţiei, chiar dacă numărul cititorilor a scăzut din cauza războiului, biblioteca Fundaţiei Alexandru şi Aristia Aman din Craiova fiind deschisă câteva ore în fiecare zi.

Biblioteca Fundaţiei Aman, o mândrie a oraşului Craiova, fiind unul dintre cele mai frumoase focare de cultură ale Olteniei şi ţării întregi, a fost ajutată în anul 1946 prin donaţii din partea Ministerului Informaţiilor, Ministerului Artelor şi Ministerului Educaţiei, subvenţiile de stat fiind foarte mici sau chiar inexistente în aceşti ani grei de după război.
Probabil că după eliberarea Transilvaniei de nord, Victor Supuran se va muta la Cluj, căci acesta este locul unde a decedat în 1958. Soţia Maria va mai trăi până în anul 1982. Amândoi sunt înmormântaţi în cimitirul central din Cluj-Napoca, alături de protopopul Ioan Lobonţiu.
Suntem siguri că noi cercetări vor scoate la iveală şi alte aspecte interesante din viaţa şi activitatea lui dr. Victor Supuran, un fiu al Sălajului istoric cu care şi satul de origine se mândreşte. Mai multe informații se pot afla în cartea noastră, Oameni și locuri din Sătmar, volumul IV, recent apărut la editura sătmăreană „Citadela”.