Gânduri la absolvire. “Excesul de lectură poate duce la apariția propriilor opinii” și ăsta e un lucru extraordinar!

• publicat la: 20 May 2020
Gânduri la absolvire.  “Excesul de lectură poate duce la apariția propriilor opinii” și ăsta e un lucru extraordinar!

E perioada în care  absolvenții claselor  a VIII-a, a XII-a și a Facultăților ar fi trebuit să se bucure în cadrul unui curs festiv de parcursul ultimilor ani, să ia parte la acele momente unice din viața fiecăruia. N-a fost să fie. Generațiile de absolvenți din anul școlar 2019-2020 nu vor avea parte nici măcar de o ultimă întâlnire  cu cadrele lor didactice. Dar cadrele didactice nu i-au uitat.

Dacă întâlnirile efective nu pot avea loc, un inginer și cadru didactic de la Facultatea de Construcții din Timișoara a transmis online studenților săi, la ceas de absolvire, câteva gânduri. Pentru cei care nu îl cunosc, precizăm că este vorba despre  un careian care a absolvit la Liceul Teoretic Carei, Sorin-Codruț Floruț.

Ferice de studenții care au avut parte de astfel de cadre didactice!

Dragi studenți!

Zilele acestea ar fi trebuit să vă bucurați, să zâmbiți, să fiți copleșiți de emoție (poate chiar să vărsați câte o lacrimă), să vi se umple brațele de buchete de flori, să vă îmbrățișați cu cei dragi și să vă înfruptați cu mândrie din noianul de felicitări sincere cu care v-ar fi învăluit.

Ar fi trebuit să fim împreună, să ne bucurăm laolaltă, într-un cadru festiv, de unul dintre cele mai frumoase și memorabile momente din viața dumneavoastră de “învățăcei” (și de ce nu, unul dintre cele mai memorabile momente din întreaga dvs. existență).

Ar fi trebui să intonăm la unison, studenți și cadre didactice, cântarea care definește cel mai bine ocaziile festive din viața academică. Acel “Gaudeamus igitur” intonat sfios, aproximativ și stângaci de ingineri și viitori ingineri (care știu prea puțină latină pentru a-l cânta întru totul corect)… acel imn ce se încăpățânează să dăinuie peste secole, la fel de puternic și de expresiv, ca o reminiscență din timpuri aproape imemoriale, dar care are puterea mistică de a aglutina spirite academice mai ceva ca un liant de tipul cimentului Portland în beton… Acel “Gaudeamus igitur” care celebrează școala și profesorii, fecioarele și femeile tandre, orașul și patria, dar, mai presus de toate, clipa, tinerețea, viața și frumusețea (de multe ori uitată) a vieții…

Doar că acele zile, acele festivități așteptate cu nerăbdare ne-au fost răpite (tuturor, nu doar vouă, dar vouă în mod special) de situația ingrată în care ne aflăm și care impune distanțare socială și tot soiul de restricții, zădărnicind astfel intenția noastră (lăudabilă de altfel) de a celebra (fie și formal deocamdată) o nouă generație de absolvenți. Avea dreptate cine spunea “Să ne ferească Dumnezeu de prea mare faimă, de oaspeți prea de vază și de întâmplările care zguduie lumea”.

Cuvine-se totuși să nu trecem cu ușurință extremă peste răpirea acestui moment festiv, căci felicitările trebuie adresate, bucuria și mândria trebuie resimțite și manifestate, iar emoțiile descătușate, fie și în mediu “on-line”. Dați-mi voie așadar să mă substitui, fie și pentru o clipă, persoanelor celor mai dragi vouă (sperând totuși că, cel puțin pentru unii dintre dvs., m-am regăsit măcar pe lista scurtă a dascălilor dragi) care ar fi trebuit să umple amfiteatrele “până la refuz” și să vă felicite din tot sufletul pentru atingerea țelului propus. Aceste “Cursuri festive ce n-au mai fost să fie” reprezintă de fapt încununarea eforturilor depuse de dvs. în ultimii patru ani de studii. Așadar, FELICITĂRI!!!

Totodată, pe lângă sincerele felicitări, dați-mi voie să vă fac și câteva recomandări (de… defect profesional – repetiție supărătoare intenționată!) și să vă adresez o rugăminte. Chiar dacă nu toți le veți lua în considerare, sunt în stare să pun rămășag că la un anumit moment în această viață îmi veți da dreptate (aștept nerăbdător întâlnirea de 10…20 ani de la absolvirea facultății, moment la care veți avea la rândul dvs. copii și veți încerca să îi educați… sper să ne vedem sănătoși și să fiu și eu invitat).

R1. Citiți! Citiți mult, nu citiți orice (cum ar zice unii), dar citiți cât puteți de mult! “Excesul de lectură poate duce la apariția propriilor opinii” și ăsta e un lucru extraordinar!

R2. Învățați, învățați, învățați!!! Oricât de periculoasă ar fi în acest moment asocierea cu îndemnul devenit celebru în epoci socialiste (e atribuit lui Lenin)… omul avea dreptate. Va trebui să fiți într-o adaptare continuă la realitățile unei societăți extrem de dinamice. Dacă nu vă veți perfecționa constant, există riscul de a deveni inadaptați/analfabeți (funcțional, evident).

R3. Vă rog din suflet să încercați să faceți cinste meseriei de inginer constructor. E o chestiune ce ține de “onoarea meseriei”, de mândria de a fi inginer constructor și, dacă vom cultiva în mod corespunzător această imagine, ne va fi mult mai bine tuturor și vom deveni mult mai apreciați ca tagmă/breaslă. Vedeți dvs., onoarea meseriei temeinice, a respectului de sine, e o chestiune care ne lipsește, probabil la nivel național dacă nu chiar mondial. Cum ar zice unul dintre autorii/filosofii mei preferați “Trebuie să redescoperim gustul onoarei. Onoarea … meseriei temeinice, a respectului de sine. E nevoie de o primă generație de români care să reabiliteze îndemânarea cinstită, știința – și mândria – de a face o ispravă ca lumea, oricât de măruntă”… Sper ca dvs. să constituiți această (eu i-aș spune “nouă” nu “primă”) generație!!! Mai cu seamă că noi, ca ingineri constructori, nu ne ocupăm de lucruri mărunte!!!

Știu că sunteți tineri și tinerețea nu zăbovește în amintiri și nu rămâne mult la aceleași gânduri, dar vă rog să reflectați puțin la cele de mai sus…

Sperând că nu v-a plictisit peste măsură mesajul meu și că mă alătur unui lung șir de profesori în a vă felicita cu această ocazie ce ar fi trebuit să fie de-a dreptul specială, vă felicit din nou și vă urez succes în activitatea școlară (mai trebuie să treceți cu bine de examenul de licență) și profesională!

Sus să avem inimile! Și capetele!

Să ne bucurăm, așadar!

“Gaudeamus igitur
Iuvenes dum sumus.
Post iucundam iuventutem
Post molestam senectutem
Nos habebit humus.

Ubi sunt qui ante nos
In mundo fuere?
Vadite ad superos
Transite in inferos
Ubi iam fuere

Vita nostra brevis est
Brevi finietur.
Venit mors velociter
Rapit nos atrociter
Nemini parcetur.

Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet;
Vivant membra quaelibet;
Semper sint in flore.

Vivant omnes virgines
Faciles, formosae.
Vivant et mulieres
Tenerae, amabiles,
Bonae, laboriosae.

Vivat et res publica
Et qui illam regit.
Vivat nostra civitas,
Maecenatum caritas
Quae nos hic protegit.

Pereat tristitia,
Pereant osores.
Pereat diabolus,
Quivis antiburschius
Atque irrisores.”

Cu mult drag,

Ș.l. univ. dr. ing. Sorin-Codruț FLORUȚ
Universitatea Politehnica Timișoara
Facultatea de Construcții
Departamentul CCI

 

 

Lasati un comentariu